ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2226/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 octombrie 2016 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. S.A., C. și D., solicitând instanței să dispună obligarea acestora:

a) la înregistrarea declarației privind cedarea - cesionarea de acțiuni, încheiată la data de 26.10.2010 si înscrierea reclamantei A. S.R.L. în registrul acționarilor B. S.A. în calitate de unic proprietar asupra pachetului de 702.609 acțiuni nominative dematerializate, dobândite de la proprietarul necontestat A. prin cesiuni succesive în perioada 2007 - 2010, pe relația A. S.R.L..

b) să elibereze reclamantei certificatul de acționar cuprinzând datele la care face referire/trimitere art. 97 din Legea nr. 31/1990.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 97, art. 98, art. 123 alin. (3), art. 177 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 1, art. 7 și art. 8 din H.G. nr. 885/1995, republicată.

Prin sentința civilă nr. 3228 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. și, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtului C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei B. S.A. și a pârâtului D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și dispunerea rejudecării de către prima instanță; în subsidiar, a solicitat, ca urmare a rejudecării cauzei de către instanța de apel, admiterea acțiunii și dispunerea înregistrării în registrul acționarilor B. S.A. a declarației privind cedarea-cesionarea de acțiuni, încheiată în data de 26.10.2010, înscrierii sale în registrul acționarilor B. S.A. în calitate de unic proprietar asupra pachetului de 702.609 acțiuni nominative dematerializate, dobândite de la proprietarul necontestat A. prin cesiuni succesive în perioada 2007-2010, pe relația A. S.R.L., precum și eliberării, de către administratorul societății, a certificatului de acționar cuprinzând datele la care face referire/trimitere art. 97 din Legea nr. 31/1990.

Apelanta-reclamantă a formulat cerere de suspendare a judecății apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. raportat la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului București.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de apelanta-reclamantă, având în vedere stadiul procesual al prezentului dosar, care se află în apel, și stadiul procesual al dosarului nr. x/2013, care se află în primă instanță, nefiind repus pe rol în acest moment. Curtea de apel a apreciat că, față de stadiul procesual al dosarelor, nu se impune, nefiind oportună, suspendarea judecății apelului formulat în cauză.

Prin decizia civilă nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S.A., C. și D..

Împotriva deciziei civile nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă 1792 din 23 noiembrie 2022, dar și a încheierii din 2 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2022, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Dreptul de a cere înregistrarea în registrul acționarilor, arată recurenta, îl are cel ce justifică dreptul de proprietate asupra acțiunilor. În litigiul în care se analizează, pe cale principală, fondul raporturilor juridice (dosar nr. x/2013), se stabilește incontestabil cine este titularul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, respectiv cine are îndreptățirea de a solicita înregistrarea în registrul acționarilor.

Valabilitatea "Acordului" datat 23.07.2007 depinde cel puțin în parte, în mod esențial, dezlegarea pricinii de față. Adică, dacă "Acordul" este nul, consecința directă constă în consolidarea dreptului de proprietate al subscrisei asupra pachetului de 702.609 acțiuni emise de B. S.A. și - corelativ - dreptul subscrisei de a fi înregistrată ca atare în registrul acționariulor B. S.A..

Mai mult, al doilea capăt de cerere din acțiunea înregistrată sub nr. x/2013 este similar cu cererea de la lit. a) din acțiunea înregistrată sub nr. x/2016, ambele solicitări vizând înregistrarea în registrul acționarilo a societății A. S.R.L., fiind cu atât mai evidentă înrâurirea soluției din dosarul mai vechi asupra soluției din dosarul mai nou.

În argumentarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, recurenta-reclamantă a invocat incidența motivelor de recurs reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

Subsumat motivului de casare instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat prevederile art. 425 C. proc. civ., principiul disponibilității reglementat de art. 9 alin. (2) și art. 22 C. proc. civ., principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 C. proc. civ., dispozițiile art. 78 C. proc. civ., prevederile art. 35 C. proc. civ., prevederile art. 480, 1200 - 1202 C. civ. de la 1864, precum și prevederile art. 431 alin. (2), (43)4 și 435 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că instanța a încălcat principiul de drept substanțial conform căruia actele întocmite de agenții puterii publice se bucură de prezumția de veridicitate.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; fiecare dintre părți a depus punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 26 noiembrie 2024.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: "(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

De asemenea, dispozițiile art. 99 alin. (1) teza I din C. proc. civ., prevăd următoarele: "(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte", iar alin. (2) din același cod stipulează că "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

În conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. S.A., C. și D., solicitând instanței să dispună obligarea acestora:

a) la înregistrarea declarației privind cedarea - cesionarea de acțiuni, încheiată la data de 26.10.2010 si înscrierea reclamantei A. S.R.L. în registrul acționarilor B. S.A. în calitate de unic proprietar asupra pachetului de 702.609 acțiuni nominative dematerializate, dobândite de la proprietarul necontestat A. prin cesiuni succesive în perioada 2007 - 2010, pe relația A. S.R.L..

b) să elibereze reclamantei certificatul de acționar cuprinzând datele la care face referire/trimitere art. 97 din Legea nr. 31/1990.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că este vorba de o acțiune neevaluabilă în bani, având ca obiect obligația de a face, conform art. 94 lit. h) C. proc. civ., și, prin urmare, hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, recursul fiind inadmisibil.

Prin urmare, decizia civilă nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs a fost atacată și încheierea din 2 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în raport de care se rețin următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății apelului formulată de apelanta-reclamantă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., raportat la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului București.

Încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare (ori s-a admis cererea de repunere pe rol) nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., care se referă la suspendarea procesului (încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului), incident procedural asupra căruia instanța pronunță o încheiere interlocutorie care poate fi atacată în mod separat cu recurs, la instanța ierarhic superioară, astfel cum s-a statuat și prin Decizia nr. 2 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2016.

Așadar, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunțată și prin care instanța se dezînvestește este susceptibilă de vreo cale de atac; soluția decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) C. proc. civ., normă aplicabilă și în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 C. proc. civ.

Cum decizia pronunțată de curtea de apel este definitivă, regimul juridic propriu încheierii recurate din perspectiva căilor de atac este cel aplicabil hotărârii ce se pronunță asupra fondului apelului.

Așa fiind, încheierea din 2 noiembrie 2022 nu este susceptibilă de a fi recurată în condițiile în care hotărârea ce urmează a se pronunța pe fondul apelului nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2022 și deciziei civile nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Totodată, va respinge și cererea intimaților-pârâți B. S.A. și D. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, observând că nu au fost administrate dovezi care să ateste efectuarea lor, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2022 și deciziei civile nr. 1792 din 23 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de intimații-pârâți B. S.A. și D..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2024.