ÎCCJ, Decizia nr. 3/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2490 din 5 decembrie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva Deciziei civile nr.459 din 7 decembrie 2022 și a Deciziei civile nr.156 din 6 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/46/2022, precum și împotriva Deciziei civile nr.423 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/90/2021*.

Cererea de completare a dispozitivului

La data de 13 februarie 2024, revizuentul A a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 2490 din 5 decembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I Civilă, în temeiul prevederilor art. 444 C. proc. civ.

În susținerea cererii, petentul a arătat că instanța de judecată „nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere” privind anularea Deciziei civile nr. 156 din 6 aprilie 2022 și a deciziei nr. 423 din 06 decembrie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor art. 175 și art. 179 C. proc. civ.

De asemenea, revizuentul a solicitat judecarea pricinii în acord de Hotărârea Stanca Popescu împotriva României, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 754 din 19 martie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a respins, ca tardivă, cererea formulată de petentul A de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2490 din 5 decembrie 2023 pronunțate de aceeași instanță, în dosarul nr.x/46/2023.

În considerente, s-a arătat că decizia a cărei completare se solicită este o hotărâre dată într-o cale extraordinară de atac, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 444 C. proc. civ., mai sus citate, termenul de 15 zile de formulare a cererii de completare curge de la data pronunțării acesteia, respectiv de la data de 5 decembrie 2023, împlinindu-se la data de 21 decembrie 2023, conform regulilor de calcul impuse de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Or, a reținut instanța, cererea de completare a fost formulată la 13 februarie 2024, cu depășirea termenului legal de 15 zile de la pronunțarea deciziei, sens în care s-a reținut tardivitatea cererii.

Recursul

Împotriva acestei decizii, petentul A a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța în mod greșit a admis excepția tardivității cererii de completare, deoarece nu este o excepție de ordine publică, iar partea adversă nici nu a depus întâmpinare.

Apreciază că instanța de judecată ar fi trebuit, în temeiul rolului activ, să pună în discuție din oficiu și repunerea în termenul de formulare a cererii, prealabil invocării excepției de tardivitate.

De asemenea, susține că o corectă interpretare a art. 444 C. proc. civ. înseamnă că cererea de completare se face în același termen ca și declararea căii de atac, care curge de la comunicarea hotărârii.

Procedura de filtru

Conform art. 24 C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 26 octombrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 14 octombrie 2024, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 2 decembrie 2024, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul A și a acordat termen de judecată la 13 ianuarie 2025.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar analiza acestora urmează a fi făcută din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru că este criticată măsura respingerii ca tardive a cererii de completare a dispozitivului, deci sunt avute în vedere norme de procedură civilă.

În esență, recurentul a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de completare a dispozitivului a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul legal pentru formularea acesteia curge de la comunicarea hotărârii, fiind necesar să se cunoască considerentele deciziei.

Aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”

Termenul de 15 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai formula cererea de completare.

În cauză, prin Decizia nr. 2490 din 5 decembrie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva Deciziei civile nr.459 din 7 decembrie 2022 și a Deciziei civile nr.156 din 6 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/46/2022, precum și împotriva Deciziei civile nr.423 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/90/2021*.

În raport de data pronunțării hotărârii, termenul de 15 zile a curs de la 5 decembrie 2023 și s-a împlinit la 21 decembrie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

În deplin acord cu instanța de revizuire, Înalta Curte reține că cererea de cererea de completare a fost formulată la 13 decembrie 2024, cu depășirea termenului legal amintit anterior.

Mai mult, Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de completare a intervenit ca urmare a neformulării în termenul legal imperativ; or, se reține că recurentul revizuent nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală și anume formularea în termenul legal a cererii de completare, pentru că a înțeles să dea o interpretare proprie termenului, susținând că ar fi avut nevoie să cunoască și considerentele hotărârii, câtă vreme textul de procedură civilă nu face aceste distincții.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5, C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva Deciziei nr. 754 din 19 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă în dosarul nr. x/46/2023/a1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2025.