ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 754/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2490 din 5 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 459 din 7 decembrie 2022 și a deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022, precum și împotriva deciziei civile nr. 423 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2021.

La data de 13 februarie 2024, în temeiul prevederilor art. 444 din C. proc. civ., revizuentul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 2490 din 5 decembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În susținerea cererii, petentul a arătat că instanța de judecată "nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere" privind anularea deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022 și a deciziei nr. 423 din 06 decembrie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor art. 175 și art. 179 din C. proc. civ.

De asemenea, revizuentul a solicitat judecarea pricinii în acord de Hotărârea Stanca Popescu împotriva României, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Asupra cererii de față, analizând cu prioritate excepția tardivității declarării acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Prin cererea dedusă judecății în prezenta cauză, petentul A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 2490 din 05 decembrie 2023, decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în soluționarea unei cereri de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 459 din 7 decembrie 2022 și a deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022, precum și împotriva deciziei civile nr. 423 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2021.

Prin urmare, decizia a cărei completare se solicită este o hotărâre dată într-o cale extraordinară de atac, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 444 C. proc. civ., mai sus citate, termenul de 15 zile de formulare a cererii de completare curge de la data pronunțării acesteia, respectiv de la data de 05.12.2023, împlinindu-se la data de 21.12.2023, conform regulilor de calcul impuse de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Cererea de completare ce formează obiectul prezentei cauze a fost introdusă, potrivit ștampilei instanței aplicate pe cerere cu ocazia înregistrării acesteia, la data de 13.02.2024, astfel că, în raport de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte constată că termenul legal de 15 zile de la pronunțarea deciziei, în care putea fi introdusă cererea de completare, a fost cu mult depășit.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii petentului din exercitarea dreptului de a solicita completarea dispozitivului hotărârii instanței de revizuire, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de completare, în conformitate cu art. 186 alin. (2) C. proc. civ., și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului, în condițiile art. 184 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

În aceste circumstanțe, reținând că decăderea este sancțiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen procedural imperativ, cum este și termenul incident în cauză, constând în pierderea exercițiului dreptului procesual, și că, în speță, petentul nu și-a exercitat dreptul de a promova cererea de completare decizie în termenul reglementat de lege, de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, și nici nu a solicitat repunerea în termen, Înalta Curte urmează a constata că excepția tardivității cererii de completare este întemeiată și se impune a fi admisă, cu consecința respingerii cererii formulate de petentul A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 2490 din 05 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea formulată de petentul A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 2490 din 05 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.