ÎCCJ, Decizia nr. 162/2024

Asupra cererii de revizuire, reține următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin decizia civilă nr. 46 din 19 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat recurentul A împotriva hotărârii nr. 1P din 8 martie 2023 a Secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii și a declinat competența de soluționare a contestației formulate de aceeași parte împotriva hotărârii nr. 180 din 8 martie 2023 a aceleiași secții.

II. Revizuirea

Împotriva acestei decizii, A a formulat cerere revizuire prin care a solicitat admiterea căii de atac și retractarea hotărârii atacate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivare, revizuentul a prezentat in extenso o serie de critici care vizează modul de soluționare a recursului, după care a susținut că a întreprins demersuri repetate în vederea obținerii declarațiilor unor martori și înregistrărilor aferente (procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio ale ședințelor în care martorii au fost audiați în anii 2022-2023), însă nu a reușit să depună aceste probe la dosar deoarece instanța de recurs a rămas în pronunțare după primul termen de judecată.

În acest context, a subliniat că descoperirea unor înscrisuri noi necunoscute la data pronunțării, dar existente la acel moment și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ar fi condus la o altă soluție asupra recursului.

III. Întâmpinare

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, instanța supremă subliniază că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare care poate fi exercitată numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. În această cale de atac nu pot fi supuse examinării instanței de revizuire critici care privesc considerentele avute în vedere de instanța de recurs la pronunțarea soluției. În aceste condiții, vor fi analizate numai criticile care se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv, revizuentul susține că a întreprins demersuri repetate în vederea obținerii declarațiilor unor martori și a înregistrărilor aferente (procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio ale ședințelor în care martorii au fost audiați în anii 2022-2023), însă nu a reușit să depună aceste probe la dosar deoarece instanța de recurs a rămas în pronunțare după primul termen de judecată.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Motivul de revizuire reglementat de norma de drept procesual anterior evocată vizează situația în care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri apte a influența soluția atacată, care nu au putut fi înfățișate de una dintre părți din motive mai presus de voința sa ori care au fost reținute de partea potrivnică.

Astfel, poate fi invocat ca înscris nou pentru revizuirea hotărârii numai acel înscris care a existat la data pronunțării hotărârii atacate și nu a fost folosit în procesul respectiv.

Noțiunea de înscris nou, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., are în vedere accepțiunea sa restrânsă, astfel cum este configurată de art. 265 din același cod, conform căruia „înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare.”

Totodată, este necesar ca partea să nu fi putut prezenta înscrisul nou dintr-o împrejurare mai presus de voința sa ori pentru că a fost reținut de partea adversă, iar înscrisul să fi fost determinant, în sensul că ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții.

Verificând respectarea acestor cerințe de admisibilitate, instanța supremă constată că revizuentul invocă în susținerea motivului de revizuire existența unor declarații de martori și a înregistrărilor aferente (procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio ale ședințelor în care martorii au fost audiați în anii 2022-2023).

Or, depozițiile martorilor nu reprezintă un înscris nou în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă sunt consemnate pe un suport scris sau pe alte suporturi de stocare a informațiilor.

În consecință, regimul probator al declarațiilor martorilor rămâne circumscris dispozițiilor art. 309 C. proc. civ., care reglementează proba cu martori.

Ca atare, depozițiile martorilor invocate de revizuent nu îndeplinesc cerința de admisibilitate privind existența înscrisurilor noi în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., acestea neputând conduce la retractarea deciziei atacate cu revizuire.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate impuse cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 46 din 19 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2024.