ÎCCJ, Decizia nr. 252/2023

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2023

Asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 251 din 09 februarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, din dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, revizuentul a formulat recurs, fără a indica vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul x/2019 și a deciziei instanței de revizuire nr. 251 din 09 februarie 2023 din dosarul nr. x/2022, motivat de faptul că hotărârile nu i-au fost comunicate în termen legal.

De asemenea, în motivarea căii de atac formulate, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția din hotărârea atacată și a reiterat susținerile invocate pe fondul cauzei.

Intimatul B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză.

Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile referitoare la fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul nu și-a întemeiat în drept criticile formulate, dar a susținut că este greșită soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.

Ca urmare, Înalta Curte constată că analiza recursului urmează a fi făcută din prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât este criticată modalitatea de calcul a termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă.

Cu privire la critica privind greșita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reține următoarele:

În esență, recurentul a criticat soluția instanței, susținând că instanța de revizuire ar fi trebuit să îi pună în vedere, prin citație, că la termenul de judecată pentru care a fost citat se va discuta tardivitatea căii extraordinare de atac.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, cererea de revizuire are ca obiect anularea deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, față de sentința penală nr. 16 din 31 mai 1991 pronunțată în dosarul nr. x/1991, conform căreia renta lunară trebuia mărită.

Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de revizuire este decizia nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă din dosarul nr. x/2019, care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În consecință, data pronunțării deciziei nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 10 noiembrie și s-a împlinit la 10 decembrie 2021, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 31 octombrie 2022, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că, în mod legal, instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere cele arătate mai sus, reținând că recurentul revizuent a formulat critici ce sunt nefondate și că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

Având în vedere cererea formulată de intimatul B. prin care a solicitat obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor de judecată, dar fără a depune dovada efectuării acestora, Înalta Curte urmează a respinge, în temeiul art. 452 din C. proc. civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 251 din 09 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată formulată de intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.