Decizia nr. 243/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 5303/2019 a Judecătoriei Oradea

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, succesoare a AVAS, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate prescripția dreptului pârâtei de valorificare a titlului executoriu nr. x emis la 14.02.2008 de către AVAS, a cărui succesoare este pârâta AAAS, precum și a privilegiului special si a interdicției de înstrăinare instituite în baza acestuia; să dispună radierea din CF x Oradea provenită din CF vechi x Seleuș a acestui titlu executoriu, a privilegiului special, precum si a interdicției de înstrăinare cu privire la imobilul înscris în această coală funciară referitor la numărul cadastral x Oradea, care în natură reprezintă apartamentul proprietatea reclamanților situat în Oradea, județ Bihor cu terenul aferent, respectiv radierea tuturor acestor mențiuni din coala funciara menționată, înscrise la partea a II-a de proprietate sub B3, potrivit încheierii de CF nr. x/2008.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Oradea Prin sentința civilă nr. 5303 din data de 07.10.2019 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, fără cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor Prin decizia civilă nr. 507/A din 22.07.2020, pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții A. și B. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 5303 din 07.10.2019 pronunțată de Judecătoria Oradea, sentință păstrată în totalitate.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea Împotriva deciziei nr. 507/A din 22.07.2020, reclamanții A. și B. au formulat cerere de revizuire. Prin încheierea din data de 29.10.2020 s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 1345/C din 08.12.2021 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis excepția perimării invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 507/A/2020 din 22.07.2020, pronunțată de către Tribunalul Bihor.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei 1345/C din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, au declarat recurs revizuenții A. și B.. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenții au arătat că prima instanță a calculat în mod greșit termenul de perimare; astfel, prin încheierea din 27 mai 2021 s-a menținut măsura suspendării cauzei în raport de care termenul de perimare urma să se împlinească la 27 octombrie 2021; în intervalul cuprins între momentul menținerii măsurii suspendării și a celui aferent împlinirii termenului de perimare au fost îndeplinite acte de procedură care au întrerupt termenul de perimare, având relevanță, printre altele, cererea de repunere pe rol comunicată la 24 octombrie 2021 prin care recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, arată că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu nerespectarea procedurii de citare. Astfel, recurenții au fost citați pentru termenul din 07 decembrie 2021 când li s-a pus în vedere să achite diferența de taxă judiciară de timbru, obligație îndeplinită. Recurenții susțin că nu au fost citați pentru termenul la care s-a discutat perimarea cererii, instanța invocând din oficiu excepția perimării. În opinia recurenților, judecătorii ar fi devenit incompatibili pentru soluționarea acestei excepții, cu atât mai mult cu cât era necesar să se dispună citarea părților cu mențiunea discutării perimării. Prin memoriul depus la 04.03.2022 (data poștei, dosar recurs), după comunicarea hotărârii recurate (27.01.2022), depus cu depășirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) coroborat cu art. 487 alin. (1) și art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurenții invocă și următoarele motive: Apreciază recurenții că decizia atacată ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului publicității ședinței de judecată, întrucât nu cuprinde mențiunea "pronunțată în ședință publică". De asemenea, un nou termen de perimare ar fi curs de la 27 mai 2021, când s-ar fi dispus "resuspendarea cauzei", iar recurenții au formulat cerere de repunere pe rol la 25.10.2021, înainte de împlinirea acestuia la 27.10.2021, iar instanța nu a observat că intimata a cerut judecata în lipsă, prin actele procedurale depuse la dosar. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. 5. Apărările efectuate în cauză În termen legal, intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat excepția tardivității cererii de recurs, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității depunerii întâmpinării.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2022 a fost respinsă excepția tardivității formulării recursului și admis în principiu recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1345/Ap din 8 decembrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. A fost stabilit termen de judecată în vederea soluționării recursului la data de 9 februarie 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casației și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-revizuenți și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În prealabil, Înalta Curte arată că va proceda la analiza motivelor de casare astfel cum au fost prezentate în recursul înregistrat la data de 14 decembrie 2021 la Curtea de Apel Oradea. Memoriul înregistrat la data de 9 martie 2022, deși completează motivele de recurs, este depus cu depășirea termenului legal de motivare a recursului, în condițiile în care decizia recurată a fost pronunțată la data de 8 decembrie 2021 și comunicată ambilor recurenți la data de 27 ianuarie 2022, conform dovezilor de la dosar Curtea de Apel Oradea, termenul de motivare împlinidu-se la data de 2 februarie 2022. Prin recursul declarat de către revizuenții A. și B. sunt invocate motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.. Analizând motivele de nelegalitate dezvoltate de către recurenți, Înalta Curte apreciază că acestea se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) punctul 1 și 5 din C. proc. civ. Astfel, în analiza motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale", se constată că recurenții au arătat că judecătorii care au pronunțat soluția de perimare a cererii de revizuire au devenit incompatibili ca urmare a invocării acestei excepții din oficiu. Deși nu dezvoltă această critică prin indicarea textului de lege care normează cazurile de incompatibilitate pretins aplicabil în cauză, Înalta Curte atrage atenția asupra incidenței dispozițiilor art. 42 alin. (1) punctul 1 teza a doua din C. proc. civ., potrivit cărora "punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil". Potrivit art. 14 alin. (4) din C. proc. civ. "părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu", iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol "instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate". Or, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate", ceea ce înseamnă că instanța de judecată poate invoca din oficiu acest incident, însă nu devine incompatibilă în soluționarea acestuia. În raport de această critică, se constată caracterul nefondat al motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., în condițiile în care completul învestit cu soluționarea cererii de revizuire a fost legal constituit. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestuia. Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Oradea a perimat cererea de revizuire în condițiile în care termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la 29 octombrie 2020, când instanța a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, și s-a împlinit la data de 29 aprilie 2021, calculul termenului realizându-se conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. În ceea ce privește critica potrivit căreia părțile solicitaseră judecata cauzei în lipsă, Înalta Curte arată că, deși prin cererile aflate la dosarul de revizuire, s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților de către revizuenți, prin cererea depusă la filele x – 79 au renunțat în mod expres la soluționarea cauzei în lipsa lor. Contrar susținerilor recurenților, intimata nu a solicitat judecata cauzei în lipsa sa. În aceste condiții, față de lipsa părților la ședința din data de 29.10.2020, în mod corect instanța a dispus suspendarea cauzei, de la acest moment începând să curgă termenul de perimare. Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2021 s-a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea suspendării acesteia până la soluționarea dosarului x/2008, fără însă a se solicita judecata cauzei în lipsă, astfel încât la data de 27 mai 2021 cererea de repunere pe rol a fost în mod corect respinsă. Cererii de repunere pe rol formulate la data de 29 martie 2021 nu i se pot recunoaște valențele pretinse de către recurenți, nefiind un act de procedură apt să întrerupă termenul de perimare. Potrivit art. 417 din C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". Astfel, deși cererea a fost formulată în interiorul termenului de perimare, în mod corect a reținut Curtea de Apel Oradea împrejurarea că aceasta nu a fost formulată cu scopul judecării cauzei, în condițiile în care părțile nu s-au prezentat la apelul nominal efectuat în ședința din data de 27 mai 2021 și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă. Cererea de repunere pe rol a cauzei suspendate în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în cuprinsul căreia nu se solicită judecarea cauzei în lipsă, nu poate produce efectul întreruptiv de perimare pentru că nu se poate considera că a fost făcută cu intenția de reluare a judecății. Încheierea pronunțată în soluționarea cererii de repunere pe rol nu are relevanță în curgerea termenului de perimare, câtă vreme prin aceasta nu s-a dispus reluarea judecății. În aceste condiții, cursul perimării nu s-a întrerupt, cererea de repunere pe rol înregistrată la data de 29 martie 2021 nefiind un act de procedură apt să producă acest efect. De asemenea, prin încheierea de ședință din 27 mai 2021 nu s-a dispus "resuspendarea cauzei", astfel cum pretind recurenții, instanța pronunțând o soluție de respingere a cererii de repunere pe rol și de menținere a măsurii suspendării, astfel încât nu a început să curgă un nou termen de perimare de la această dată. Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei se constată că abia prin cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la data de 25 octombrie 2021 revizuenții au solicitat judecata cauzei în lipsă, însă la acest moment procesual termenul de perimare era împlinit, astfel încât aceasta nu are caracter întreruptiv. Contrar susținerilor recurenților potrivit cărora procedura de citare pentru termenul din data de 7 decembrie 2021 nu a fost legal îndeplinită, Înalta Curte arată că urmare a solicitării acestora de repunere pe rol a cauzei formulată prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2021, aceștia au fost citați la data de 27 octombrie 2021 (conform dovezilor de la filele x – 144) cu mențiunea de a achita o diferență de taxă de timbru în cuantum de 25 de RON pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei, obligație îndeplinită. Nemulțumirea recurenților decurge din împrejurarea că, deși citația a fost comunicată cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei, instanța a invocat din oficiu și a rămas în pronunțare pe excepția perimării cererii de revizuire. Criticile sunt nefondate în condițiile în care art. 420 C. proc. civ. prevede posibilitatea invocării acestui incident procedural de către instanță din oficiu, cu condiția ca părțile să fie legal citate la acel termen, adică să aibă cunoștință de existența termenului de judecată pentru a se prezenta și pune concluzii în raport de orice chestiune pusă în discuție și invocată fie din oficiu, fie de partea interesată. Or, în cauză, părțile aveau cunoștință de termen, fiind citate cu respectarea prevederilor art. 159 C. proc. civ., astfel încât nu exista niciun impediment procedural la invocarea perimării. De altfel, Curtea de Apel Oradea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise pe incidentul ivit, a procedat la amânarea pronunțării, astfel încât recurenților nu li s-a cauzat nicio vătămare aptă să conducă la anularea hotărârii recurate. Critica privind neindicarea în cuprinsul dispozitivului a mențiunii "pronunțată în ședință publică" a fost invocată pentru prima dată prin memoriul de recurs depus tardiv la data de 9 martie 2022. Mai mult, aceasta este și nefondată în condițiile în care în dispozitivul deciziei recurate se regăsește mențiunea "pronunțată la data de 8 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței", iar potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul amânării prevăzută la alin. (1), președintele, odată cu anunțarea termenului la care a fost amânată pronunțarea, poate stabili că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței". Or, prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 7 decembrie 2021, pronunțată în ședință publică, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 8 decembrie 2021 pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, ocazie cu care a stabilit că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, aspect menționat, în acord cu prevederile art. 425 alin. (3) C. proc. civ., în dispozitivul deciziei recurate. Având în vedere considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.