ÎCCJ, Decizia nr. 132/2024

Din examinarea actelor cauzei, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin decizia nr. 2687 din 18 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A împotriva deciziei civile nr. 435 din 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/30/2021. 2. Recursul Împotriva acestei decizii, A a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și, în urma rejudecării, admiterea revizuirii. În motivare, recurentul a susținut că nu putea cunoaște motivarea deciziei atacate cu revizuire înainte de comunicarea acesteia.

Ca atare, a arătat că termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire nu trebuia calculat de la momentul pronunțării, ci de la momentul comunicării deciziei atacate cu revizuire. 3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Recurentul a criticat soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe motivul contrarietății de hotărâri, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Criticile formulate de recurent pot fi însă încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunii nulității.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., „termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri”. Astfel, când se invocă motivul de revizuire privind existența unor hotărâri definitive potrivnice, termenul de revizuire este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Acest termen se calculează de la data pronunțării ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost prezentă sau nu la dezbaterile în fond ori la pronunțare, întrucât de la această dată hotărârea a rămas definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. De altfel, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. nu distinge în privința momentului de la care curge termenul de revizuire pentru motivul referitor la contrarietatea de hotărâri între ipoteza în care se invocă încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat și cea în care se invocă nerespectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Pornind de la această considerații, Înalta Curte reține că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 11 mai 2022, care coincide cu data pronunțării ultimei hotărâri, când a rămas definitivă hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 435 din 11 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună. Dat fiind că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 11 mai 2022, rezultă că acest termen s-ar fi împlinit la 11 iunie 2022. Ziua în care s-ar fi împlinit termenul de o lună a fost însă nelucrătoare, astfel încât acesta s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., împlinindu-se la 13 iunie 2022. Ca atare, ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal a fost la 13 iunie 2022. Or, cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă la 27 iunie 2022 (fila 37 din dosarul de revizuire), fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună instituit de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. În condițiile în care nu a formulată o cerere de repunere în termen prin care partea să dovedească că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I din același cod conform căruia „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Prin urmare, soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei instanței de retractare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 2687 din 18 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2022. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2024.