ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 658/P din data de 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către persoana condamnată A împotriva deciziei penale nr. 1199/P din data de 6 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/212/2023.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că este inadmisibilă contestația în anulare a persoanei condamnate, întrucât această cale extraordinară de atac constituie în fapt un apel deghizat împotriva hotărârii de condamnare, în condițiile în care contestatorul critică soluția pronunțată pe latură penală, respectiv modul de interpretare a probatoriului.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul A.

Prin motivele de apel, formulate în scris, contestatorul, în esență, a invocat faptul că, deși instanțele judecătorești aveau obligația de a afla adevărul în cauză, acestea nu au ținut cont de probele aflate la dosarul cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01.10.2024, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 13.11.2024, dată la care procurorul a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate de contestatorul A, Înalta Curte rămânând în pronunțare cu privire la acest aspect.

III. Examinând excepția inadmisibilității căii de atac declarate de contestatorul A, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen.: Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar, conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen.: Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Nu în ultimul rând este de menționat și faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.: Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Interpretând sistematic aceste dispoziții, Înalta Curte constată că în concepția Codului de procedură penală, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului sau a contestației.

În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015, a statuat că: hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive.

Analizând circumstanțele factuale ale speței de față în raport cu precizările anterior enunțate, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 658/P din data de 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către persoana condamnată A împotriva deciziei penale nr. 1199/P din data de 6 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/212/2023, hotărârea fiind definitivă.

Prin urmare, contestatorul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză contestatorul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulată de contestatorul-persoană condamnată A împotriva deciziei penale nr. 658/P din data de 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-contestator, în cuantum de 720 lei, rămânând în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulată de contestatorul-persoană condamnată A împotriva deciziei penale nr. 658/P din data de 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024.

Obligă apelantul-contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-contestator, în cuantum de 720 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2024.