ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 decembrie 2024

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 605/A/2020 din data de 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reținut că prin decizia penală nr. 605/A din data de 23 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj (contestată), în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 1657 din data de 4 octombrie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin decizia penală nr. 505/A/2023 din 20.03.2023 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a fost admisă contestația în anulare promovată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 605/A/23.06.2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2018, fiind desființată aceasta în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de hărțuire prev. de art. 208 alin. (1) și art. 208 alin. (2) din C. pen., reținute în sarcina inculpatului A..

Rejudecând în aceste limite: în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1657/04.10.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțate în dosar nr. x/2018, care a fost desființată în parte, în latura penală și, în temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea: infracțiunii de hărțuire, faptă prev. de art. 208 alin. (1) din C. pen., infracțiunii de hărțuire, faptă prev. de art. 208 alin. (2) din C. pen. și înlăturate consecințele penale ale condamnării, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

A fost înlăturată dispoziția de obligare a apelantului-inculpat A. la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel și menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 605/A/23.06.2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2018 și ale sentinței penale nr. 1657/04.10.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțate în dosar nr. x/2018, care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.

Au fost respinse cererile formulate de contestator prin notele scrise înregistrate în cauză la data de 12.01.2023, iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide în acest sens, instanța de control judiciar a reținut, "în ceea ce privește starea de fapt reținută prin rechizitoriu, față de care trebuie să se evalueze dacă intervenise o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale până la momentul soluționării apelului în dosarul nr. x/2018, că, potrivit actului de sesizare: inculpatul A., în perioada septembrie 2014 – aprilie 2016 a urmărit-o și supravegheat-o în mod repetat, fără drept și fără un interes legitim, pe persoana vătămată B., la locul de muncă, la domiciliu și în alte locuri frecventate de aceasta, cauzându-i o stare de temere; inculpatul A., în perioada septembrie 2014 – aprilie 2016, a efectuat apeluri telefonice și a transmis mesaje de tip SMS în mod repetat către persoana vătămată B., care prin frecvență și conținut i-au cauzat acesteia o stare de temere.

Așadar, inculpatul contestator a fost acuzat de săvârșirea a două infracțiuni de hărțuire prev. de art. 208 alin. (1) din C. pen. și art. 208 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., comise în perioada septembrie 2014 – aprilie 2016.

Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge, în cazul infracțiunilor de hărțuire reținute în sarcina inculpatului contestator prin rechizitoriu, de la data încetării activității infracționale, în luna aprilie 2016, fiind vorba despre infracțiuni continue. Fiind vorba despre un termen de prescripție de 3 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale era, în mod evident, împlinit la data soluționării definitive a cauzei, împlinindu-se, conform art. 186 alin. (1) din C. pen., la data de 29.04.2019, întrucât nu a fost întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, dat fiind că inactivitatea legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 a suprimat disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. efectele juridice specifice.

Din moment ce, prin decizia penală Nr. 605/A/23.06.2020, instanța de apel a menținut soluția de condamnare dispusă la prima instanță, deși era incident un caz de încetare a procesului penal, mai exact prescripția răspunderii penale pentru comiterea infracțiunilor de hărțuire de care fusese acuzat inculpatul A., ca urmare a modificării legislative survenite prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, necesar a fi aplicată cauzei ca lege penală mai favorabilă, cum s-a evocat în precedent, contestația în anulare a fost considerată întemeiată".

De asemenea, au fost respinse cererile formulate de contestator prin notele scrise înregistrate în cauză la data de 12.01.2023.

Față de cele toate considerentele reținute mai sus, Curtea a constatat că, în prezenta cauză contestatorul urmărește retractarea unei decizii penale care a fost deja desființată în parte, pe latură penală, prin urmare nu mai produce efecte juridice în ceea ce privește cele 2 infracțiuni pentru care a fost condamnat contestatorul.

În acest context, s-a reținut cu prioritate că hotărârea criticată nu mai este susceptibilă de a fi atacată prin intermediul căii de atac a contestației în anulare, iar pe cale de consecință, o analiză a motivului invocat în concret din perspectiva celor enumerate expres și limitativ de art. 426 C. proc. pen., nu se mai impune.

Împotriva deciziei penale nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, apelantul A. a declarat apel.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată:

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În cauză, apelantul A. a declarat apel împotriva deciziei nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori.

În același timp, se reține că, prin deciziei nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 605/A/2020 din data de 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 din C. proc. pen., iar potrivit art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., dacă găsește contestația întemeiată, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. cu referire la art. 551 și art. 552 din C. proc. pen., prevăd că decizia dată în contestația în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în apel este definitivă.

Pe de altă parte, din examinarea dispozițiilor art. 408 din C. proc. pen. se constată că doar sentințele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel.

În aceste condiții, în raport, cu dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că apelul este declarat împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunțată în contestația în anulare ce a vizat o altă decizie pronunțată în apel), apelantul învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestei căi de atac, deși calea de atac promovată nu întrunește cerințele legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1313/A din data de 17 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2024.