ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1448/A din data de 13.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de către contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 794/A/22.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018.

Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării pedepsei formulate de contestatorul-condamnat A. și obligat contestatorul-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin decizia penală nr. 794/A/22.06.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția I Penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și apelantul-intimat-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 268/08.10.2020, pronunțată de Judecătoria Călărași, secția Penală în dosarul nr. x/2018.

A desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în ceea ce îl privește pe A., în baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen.. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj - vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006 privind vânătoare și protecția fondului cinegetic.

În baza art. 83 C. pen., a amânat aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere de 2 ani calculat conform art. 84 alin. (1) C. pen. de la data rămânerii definitive a deciziei.

Împotriva acestei decizii, persoana condamnată A. a formulat contestație în anulare, cererea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 04.05.2023, sub nr. x/2023.

A reținut instanța că prin cererea de contestație în anulare s-au invocat dispozițiile art. 426 lit. b) și f) C. proc. pen. Astfel, în esență, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., s-a susținut că acesta fost condamnat, deși nu s-a împușcat niciun mistreț, iar în raport de dispozițiile art. 426 lit. f) C. proc. pen., s-a susținut că la momentul soluționării dosarului nr. x/2018 a fost în imposibilitate de a-și angaja un avocat, fiind într-o situație foarte gravă, astfel că nu a putut și asistat și apărat corespunzător.

De asemenea, a reținut instanța că în susținerea contestației, contestatorul a susținut că răspunderea penală trebuie înlăturată prin împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. care stabilesc termenul de 5 ani, întrucât, pentru infracțiunea de braconaj limita maximă a pedepsei nu depășește 5 ani, iar fapta imputată a fost săvârșită, în opinia contestatorului, în prima jumătate a anului 2016 - luna iunie, iar nu în data de 26.09.2021, împrejurare față de care termenul de prescripție s-a împlinit înainte de pronunțarea deciziei din apel. Totodată, s-au mai invocat deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare de față, Curtea de Apel București a constatat calea extraordinară de atac formulată ca fiind inadmisibilă în principiu, pentru următoarele considerente:

În concret, prima instanță a apreciat că primul motiv de contestație în anulare - în raport de care contestatorul invocă împrejurarea că nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat (nu s-au împușcat mistreți), solicitând, în realitate, pronunțarea unei soluții de achitare, iar nu de încetare a procesului penal - nu se încadrează în niciunul dintre cazurile strict și limitativ prevăzute în art. 426 lit. a)-i) C. proc. pen. Prin urmare, Curtea a constatat că, din perspectiva acestui prim motiv invocat, contestația în anulare este inadmisibilă în principiu, din moment ce persoana condamnată a invocat în mod formal acest motiv de contestație, fără a avea fundament legal.

De asemenea, s-a apreciat că nici cel de-al doilea motiv de contestație în anulare - în raport de care contestatorul invocă împrejurarea că, în dosarul în care a fost condamnat, nu a fost asistat de către un avocat - nu se încadrează în niciunul dintre cazurile strict și limitativ prevăzute în art. 426 lit. a)-i) C. proc. pen., deoarece în cauză asistența juridică nu a fost obligatorie, concluzionând astfel că din perspectiva celui de-al doilea motiv invocat, contestația în anulare este inadmisibilă în principiu.

În ceea ce privește motivul vizând pretinsa împlinire a termenului de prescripție a răspunderii penale, procedând la verificarea admisibilității în principiu a contestaței în anulare formulate, prin prisma cazului invocat, a motivelor aduse în sprijinul acestuia, a actelor și lucrărilor dosarului și a conținutului deciziei penale a cărei desființare se solicită, Curtea de Apel București a constatat că motivul invocat nu este susceptibil să determine incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. În concret, pentru considerentele expuse în cuprinsul deciziei atacate, s-a concluzionat că, din moment ce termenul de prescripție generală a răspunderii penale nu era împlinit la data pronunțării deciziei penale contestate, cazul de contestație în anulare a fost în mod formal invocat de către persoana condamnată, calea extraordinară de atac fiind, așadar, inadmisibilă în principiu.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A..

*****

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27.10..2023, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 12.12.2023, ocazie cu care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, hotărârea atacată fiind definitivă. De asemenea, concluziile părților au fost consemnate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată în cauză de către contestatorul condamnat A., Înalta Curte constată că apelul declarat de acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 1448/A din data de 13 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 794/A/22.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018.

Așadar, prin decizia penală apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate de contestatorul A., respingând cererea acestuia, în procedura admisibilității în principiu prevăzută de dispozițiile art. 431 C. proc. pen.

În cadrul acestor dispoziții cu caracter special care reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Prin urmare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului - cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

În același sens este și doctrina pronunțată în materie, atât după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, care a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare.

Mai mult, sub aceste aspecte, relevante sunt cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10.04.2015.

Se constată, așadar, că apelantului contestator A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulate formulată de aceasta, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare și astfel, prin promovarea acesteia, contestatorul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În consecință, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că apelul formulat în cauză de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1448/A din data de 13.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulată de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 1448/A din data de 13.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2023.