ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Deliberând asupra recursurilor în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1602 din 20 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din data de 10.03.2023, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. x/2020, a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006.

A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transport vânat dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, prevăzută de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006.

A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare (anume 3 luni închisoare) rezultând pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Moldova Sulița sau a Primăriei comunei Breaza, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse prin prezenta hotărâre, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei închisorii.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transport vânat dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, prevăzută de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugă sporul de o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare (anume 3 luni închisoare) rezultând pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Moldova Sulița sau a Primăriei comunei Breaza, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse prin prezenta hotărâre, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 6.000 RON din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul inculpații B. și A..

Prin decizia penală nr. 1602 din 20 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații B. și A., împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 10.03.2023 pronunțate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. x/2020.

A fost desființată, în parte, sentința penală mai sus menționată și în rejudecare:

Au fost înlăturate din sentința penală, relativ la ambii inculpați, dispozițiile de aplicare a art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 91 și următoarele din C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și cele de condamnare.

În temeiul art. 83 din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului B.:

- pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de transport vânat dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, prevăzută de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 2 luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 (două) luni închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 alin. (1) din C. pen., de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 alin. (3) teza a-II-a din C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul B. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Suceava.

În temeiul art. 404 alin. (3) teza a-II-a din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului B. asupra dispozițiilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre sau al săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 83 din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A.:

- pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de transport vânat dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, prevăzută de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 2 luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 (două) luni închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 alin. (1) din C. pen., de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 alin. (3) teza a-II-a din C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Suceava.

În temeiul art. 404 alin. (3) teza a II-a din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre sau al săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei pronunțate în apel.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

*************************************************************

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații A. și B. la data de 21.12.2023.

Prin motivele de recurs în casație, inculpații au invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susținând că fapta pentru care au fost condamnați nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, făcând trimitere la dispozițiile legale care incriminează infracțiunea de braconaj pentru care au fost condamnați, respectiv art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, constând în tentativa de a practica sau practicarea vânătorii fără a fi înscris în autorizația de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condițiile legii de gestionar pentru fondul cinegetic respectiv, au susținut că ambii inculpați au fost înscriși în autorizațiile de vânătoare emise individual pentru fiecare dintre aceștia, iar eventualele erori privind înscrierile respective nu s-au referit în niciun caz la identitatea lor și au fost sancționate contravențional de către organele de poliție chiar în noaptea constatării acelor nereguli.

De asemenea, recurenții au precizat că ambele instanțe și-au motivat soluția pronunțată prin invocarea altor texte din Legea nr. 407/2006, respectiv art. 39 alin. (1), lit. v), k) precum și a dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii, încercând astfel să dea o altă nuanță infracțiunii de braconaj.

Totodată, recurenții au apreciat că, în acest context, a fost încălcat și dreptul la apărare al acestora întrucât au fost nevoiți să își facă apărări față de infracțiunile cu care a fost sesizată instanța de judecată și nu în raport cu alte fapte examinate de cele două instanțe pentru a-și justifica soluțiile de condamnare.

Mai mult, au învederat că infracțiunea prev. de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 (transport vânat dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranțat în teren) și prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (uz de armă fără drept) sunt condiționate de săvârșirea infracțiunii de braconaj, inculpații fiind condamnați pentru fapte ce nu au fost probate și față de care nu au fost formulate niciun fel de apărări.

Pe de altă parte, au apreciat că dispozițiile art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, care reglementează vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare, ar fi reprezentat temeiul de drept care ar fi avut corespondentă situația de fapt reținută în cauză.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la data de 22.12.2023 și părții civile C. la data de 27.12.2023.

Termenul prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în care se puteau depune concluzii scrise a expirat la data de 08.01.2024.

Nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.01.2024.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., prin încheierea din data de 20 martie 2024, Înalta Curte a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., astfel că, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1602 din data de 20 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Prin intermediul recursului în casație, cale extraordinară de atac a cărei soluționare este dată numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În conformitate cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Ca atare, motivele de casare invocate de recurenți trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată.

În cauză, recursul în casație urmează a fi examinat din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., astfel cum a fost decelat prin încheierea asupra admisibilității în principiu din 20 martie 2024.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, concordanța acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.

În aceste coordonate de principiu și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurenții A. și B. referitoare la condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată.

Așadar, în ceea ce privește situația de fapt stabilită cu titlu definitiv în cauză, s-a reținut că, în baza calității de vânător, la data de 16.12.2019, inculpatului A. i-a fost eliberată de către A.J.V.P.S. Suceava autorizația de vânătoare individuală, seria x.I. nr. x, pe fondul cinegetic nr. 21, Rarău (pentru perioada 16-25.12.2019), pentru un exemplar din specia cerb comun, împreună cu crotalul ce se aplică vânatului împușcat RO x, iar inculpatului B. i-a fost eliberată de către A.J.V.P.S. Suceava autorizația de vânătoare individuală, seria x.I. nr. x, pe fondul cinegetic nr. 21, Rarău (pentru perioada 17-25.12.2019), pentru un exemplar din specia cerb comun, împreună cu crotalul ce se aplică vânatului împușcat RO x.

La data de 21.12.2019, inculpații s-au întâlnit întâi la Clubul de Vânătoare cu numitul D., în calitate de organizator al vânătorii și apoi în jurul orelor 13:00 împreună cu aceasta și numitul E. care este membru al clubului de vânătoare, s-au deplasat în fondul de vânătoare 21 Rarău, în zona din spatele Liceului Militar Câmpulung Moldovenesc fiind împărțiți în două grupe, respectiv o grupă formată din D. împreună cu inculpatul B. și cea de-a doua grupă formată din E. împreună cu inculpatul A. și dat fiind că pe parcursul deplasării în teren nu au observat nicio cervidă și nici nu au tras niciun foc de armă, au hotărât să încheie vânătoarea, după care s-au deplasat la domiciliul numitul E. și pentru că nu a fost recoltată nicio cervidă au convenit cu D. ca autorizația emisă pe numele lui B. să rămână la D. deoarece a doua zi acesta urma să meargă la vânătoare cu un grup mai mare. După terminarea acestor discuții, inculpații B. și A. au hotărât să se întoarcă în fondul de vânătoare unde au recoltat prin împușcare un număr de două cervide, pe care le-au eviscerat, le-au jupuit și le-au tranșat, după care, inculpatul B. l-a contactat telefonic pe numitul F., căruia i-a solicitat să se deplaseze în fondul de vânătoare pentru a-l ajuta să transporte carnea provenită de la cervida vânată, astfel că numitul F. s-a deplasat cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în locul indicat de inculpatul B., unde au încărcat carnea în saci din nailon de culoare neagră, după care au așezat-o între scaunele autoturismului și au plecat către comuna Moldova Sulița. Inculpatul A. a procedat și el la eviscerarea, jupuirea și tranșarea cervidei vânate, după care a transportat-o în locul unde avea parcat autoturismul proprietate, marca x cu numărul de înmatriculare x, a încărcat-o în habitaclul autoturismului, între scaunele acestuia.

Sub aspectul încadrării juridice, s-a reținut, printre altele, săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006:

"Constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte: c) tentativa de a practica sau practicarea vânătorii fără a fi înscris în autorizația de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condițiile legii de gestionar, pentru fondul cinegetic respectiv"

Verificând hotărârea din această perspectivă, Înalta Curte apreciază nefondate criticile formulate de inculpați pentru următoarele considerente:

Prioritar, referitor la critica potrivit căreia inculpații au fost condamnați de două ori pentru aceeași faptă, încălcându-se principiul ne bis in idem consacrat de prevederile art. 6 C. proc. pen. prin aceea că au fost sancționați atât contravențional, cât și penal pentru aceeași activitate presupus ilicită, Înalta Curte constată că inculpații au fost sancționați contravențional pentru alte fapte decât cele care au făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză. În concret, sancțiunile contravenționale au vizat necompletarea corespunzătoare a autorizației de vânătoare și necrotalierea vânatului recoltat (fapte prev. de art. 39 alin. (1) lit. v) și k) din Legea nr. 407/2006, sancționate contravențional de art. 48 alin. (1) lit. d) și b) din același act normativ), în timp ce actele materiale subsumate infracțiunii de prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 sunt diferite și constau în braconarea, prin împușcare, în afara unei vânători organizate, a unui număr de două cervide din specia cerb comun.

În ceea ce privește criticile formulate cu privire la încadrarea juridică a faptelor, susținându-se, în cadrul dezbaterilor atât de către apărătorul inculpaților, cât și de către reprezentantul Ministerului Public că dispozițiile legale incidente în cauză erau reprezentate de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006 iar nu de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, Înalta Curte subliniază, astfel cum a statuat și prin încheierea de admitere în principiu că, dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Recurenții A. și B. au susținut, în esență, în argumentarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., că au fost înscriși în autorizațiile de vânătoare emise individual pentru fiecare dintre ei și că, prin reținerea dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii s-a încercat să se dea o altă nuanță infracțiunii de braconaj, în acest context încălcându-se dreptul la apărare al inculpaților care au fost nevoiți să-și facă apărări doar cu privire la infracțiunile care au făcut obiectul sesizării instanței de judecată.

Examinând argumentele recurenților referitoare la infracțiunea de braconaj și la dispozițiile legale reținute de cele două instanțe, se constată că prin decizia din apel, instanța a evidențiat corespondența între baza factuală și elementele de tipicitate ale infracțiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006. De asemenea, instanța de apel a reținut explicit elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj, conform situației de fapt stabilite, apreciind că autorizația de vânătoare nu a fost valabilă întrucât vânătorul nu a fost însoțit de personalul cu atribuții de pază și de ocrotire a vânatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii, reținând ca atare incidența infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006.

Procedând conform art. 447 din C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice stabilite și configurarea legală a infracțiunii de braconaj, Înalta Curte apreciază că acțiunile reținute în sarcina inculpaților și pentru care au fost condamnați, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Cu privire la elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, Înalta Curte constată că situația de fapt expusă anterior atestă o conduită ilicită întrucât autorizațiile de vânătoare sunt valabile numai dacă vânătorul este însoțit de personalul cu atribuții de pază și de ocrotire a vânatului pe fondul cinegetic respectiv, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii.

Înalta Curte notează că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, în soluționarea cauzei, au interpretat dispozițiile legale care reglementează infracțiunea de braconaj prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii iar acest aspect nu echivalează cu examinarea altor fapte decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și în final condamnarea. Aspectele reținute în regulament vin în completarea și interpretarea normei care sancționează infracțiunea de braconaj și nu pot fi apreciate ca examinând fapte diferite. Totodată, Înalta Curte constată că regulamentele se emit numai pe baza și în executarea legilor, nereglementând aspecte cu caracter de noutate, ci doar reglementări care vin în sprijinul executării legilor.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina recurenților inculpați întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de braconaj, prevăzute de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, iar încadrarea faptei în varianta incriminată de lit. b) sau lit. c) a acestui articol nu poate face obiectul recursului în casație.

În ceea ce privește aspectele invocate de apărare potrivit cărora partida de vânătoare din data de 22 decembrie 2019 nu a fost declarată încheiată, subliniind că, dacă ar fi fost declarată încheiată, organizatorul acestei partide ar fi trebuit să completeze pe autorizațiile de vânătoare anumite mențiuni olografe, instanța de recurs în casație apreciază că aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a inculpaților, elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj fiind întrunite independent de faptul că partida a fost sau nu declarată încheiată întrucât inculpații nu au respectat condițiile prevăzute de lege, nefiind însoțiți de personalul cu atribuții de pază și de ocrotire a vânatului pe fondul de vânătoare respectiv sau de o persoană de specialitate împuternicită de gestionar.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1602 din data de 20 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 170 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1602 din data de 20 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B. și A., în cuantum de câte 170 de RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2024.