ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 373/20.07.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cornetu, secția Penală, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 335 alin. (2) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., săvârșită la data de 10.09.2020 și conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., săvârșită la data de 24.09.2020, sunt concurente între ele și concurente cu infracțiunea de braconaj cinegetic - vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare, prev. de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, săvârșită la data de 29.06.2016, pentru care s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicarea acesteia fiind amânată pe un termen de supraveghere de 2 ani, prin sentința penală nr. 268/2020 din data de 08.10.2020 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. x/2018, modificată și definitivă la data de 22.06.2021, prin decizia penală nr. 794/22.06.2021 a Curții de Apel București, secția I penală și cu infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 23.05.2020, pentru care s-a aplicat, prin sentința penală nr. 202 din data de 17.09.2020 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. x/2020, modificată și definitivă la data de 26.02.2021, prin decizia penală nr. 240/A/26.02.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 582 C. proc. pen.. cu referire la art. 89 C. pen., s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 268/2020 din data de 08.10.2020 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. x/2018, modificată și definitivă la data de 22.06.2021, prin decizia penală nr. 794/22.06.2021 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 582 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus aplicarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, astfel cum a fost stabilită prin sentința penală nr. 268/2020 din data de 08.10.2020 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. x/2018, modificată și definitivă la data de 22.06.2021, prin decizia penală nr. 794/22.06.2021 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

În baza art. 583 C. proc. pen.. cu referire la art. 97 C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 202 din data de 17.09.2020 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2020, modificată și definitivă la data de 26.02.2021, prin decizia penală nr. 240/A/26.02.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 40 coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 38 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an și 1 lună închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate), inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei să se realizeze în regim de detenție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) căă, art. 72 alin. (1) C. pen., au fost deduse din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reținerii de la data de 11.04.2017 până la data de 12.04.2017 (conform sentinței penale nr. 268/2020 din data de 08.10.2020 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. x/2018, modificată și definitivă la data de 22.06.2021, prin decizia penală nr. 794/22.06.2021 a Curții de Apel București, secția I penală).

În temeiul art. 45 alin. (7) C. pen., a fost menținută măsura de siguranță dispusă prin sentința penală nr. 268/08.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 794/22.06.2021 a Curții de Apel București, respectiv: confiscarea specială a unei arme de vânătoare, cal. 30-36 și a celor 70 de cartușe cu glonț cal 30-36 aparținând inculpatului A., depusă la I.P.J. Călărași - Camera de corpuri delicte cu dovada seria x/08.06.2017.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3.800 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (800 RON din faza de urmărire penală și 3.000 RON din faza de cameră preliminară și judecată).

În baza art. 272 alin. (1) si (2) C. proc. pen.., onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 942 RON (pentru faza de judecată), a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 421/A din 19 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-inculpat A., împotriva sentinței penale nr. 373 din data de 20.07.2023 pronunțate de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 31.03.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și pct. 12 (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

În esență, recurentul a criticat hotărârea instanței de apel, care a reținut incidența deciziei nr. 78/HP din 28 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, considerând că această decizie este netemeinică, contravenind art. 11 și art. 20 din Constituția României.

A mai susținut că această decizie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu a ținut cont de Tratatul de la Viena din 1968 privind circulația pe drumurile publice, tratat la care și România este parte, afirmând că, potrivit acestui instrument juridic internațional, sunt valabile permisele eliberate de statele semnatare, printre care se numără și Marea Britanie, dispoziție care a rămas valabilă și potrivit actelor semnate în anul 2020 cu ocazia ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

În acest context normativ, recurentul a susținut că sunt recunoscute permisele de circulație provizorii eliberate de Marea Britanie.

De asemenea, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, susținând că i-a fost aplicată câte o pedeapsă pentru infracțiunile prev. de art. 335 alin. (1) și art. 335 alin. (2) din C. pen., precizând că a condus autovehiculul la o diferență de 9 zile, iar autoritățile din Marea Britanie nu au răspuns niciodată dacă a deținut un alt permis, deși acestea i-au preschimbat un permis.

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., acesta a atacat cu recurs în casație decizia penală nr. 421/A din 19 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Deopotrivă, se reține că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză, care a fost respins de Curtea de Apel București, secția I penală.

De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele, prenumele recurentului A., hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura acestuia.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație, în ceea ce privește condiția cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurentul a invocat cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și pct. 12 (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) C. proc. pen.

Cu prioritate, se notează că, sintagma "faptă care nu este prevăzută de legea penală", din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune, putând deveni incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În temeiul cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. pot fi cenzurate exclusiv erorile ce țin de legalitatea pedepsei principale, a pedepselor complementare, accesorii și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal.

În atare condiții, se observă că, pe calea recursului în casație promovat, recurentul inculpat A. a invocat formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., deoarece esența motivelor sale constă în critica pe care o aduce dezlegării de drept dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 78 din 28 noiembrie 2022 (publicată M. Of., Partea I nr. 51 din 18 ianuarie 2023), prin care s-a stabilit că "potrivit legislației române, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care deține un permis de conducere provizoriu valabil, eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie ("Provisional Driving Licence") constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., în situația în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România."

Recurentul a considerat că aceasta decizie de unificare a jurisprudenței, reținută de instanța de apel în soluționarea cauzei, este netemeinică deoarece ar contraveni art. 11 și art. 20 din Constituția României. Or, decizia respectivă, pronunțată în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare este definitivă și obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (art. 477 alin. (3) C. proc. pen..).

În egală măsură, se impune precizarea că, în calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara nelegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor nelegale, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței (în acest sens, decizia nr. 114/RC din 02 aprilie 2019).

În acest context, se constată că recurentul nu contestă pe calea recursului în casație neconformitatea hotărârii instanței de apel cu regulile de drept aplicabile (constând în condamnarea sa pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare), ci însăși interpretarea regulilor de drept aplicabile în cazul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care deține un permis de conducere provizoriu, eliberat de autoritățile competente din Marea Britanie (ipoteză reținută și în prezenta cauză), astfel cum acestea au fost determinate printr-o decizie obligatorie a instanței supreme, într-un mecanism de unificare a practicii.

Cât privește susținerea recurentului referitoare la aplicarea a două pedepse pentru infracțiuni concurente, prevăzute de art. 335 alin. (1) și art. 335 alin. (2) din C. pen., deși a condus autovehiculul la o diferență de 9 zile, Înalta Curte apreciază că încearcă acreditarea ideii că au fost reținute, în mod greșit, două infracțiuni aflate în concurs, cu consecințe pe plan sancționator, chestiune care, însă, excede verificărilor ce pot fi făcute pe calea recursului în casație.

Astfel, deși recurentul a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., acesta nu a formulat, în mod real, motive ce ar viza chestiuni de nelegalitate a pedepsei aplicate (din perspectiva naturii pedepsei, cuantum, tratament sancționator), ci a criticat reținerea unui concurs de infracțiuni pentru cele două fapte săvârșite la un interval relativ redus de timp (10.09.2020, respectiv 24.09.2020), aspecte ce nu pot fi analizate pe calea recursului în casație, întrucât vizează temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel, iar nu legalitatea acesteia.

Așadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazurilor de casare indicate expres, prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.., și nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu este îndeplinită.

Invocarea formală a unor cazuri de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație. Argumentele prezentate de recurent trebuie să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situație ce nu se regăsește în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 421/A din 19 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 421/A din 19 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2025.