ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de apelantul-contestator A., constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 157/A/23.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2024, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, hotărâre prin care, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1626 din 23.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2022.

II. Împotriva deciziei penale nr. 157/A/23.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2024 a declarat recurs în casație apelantul-contestator A., la data de 27.05.2024, prin e-mail, întemeiat pe dispozițiile art. 433 C. proc. pen.

Prin cererea formulată, apelantul-contestator A., în temeiul art. 433 C. proc. pen., a solicitat, în esență, anularea pedepsei pronunțate în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Suceava, apreciind că a fost condamnat pentru fapte pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale.

De asemenea, a arătat că instanțele care au soluționat fondul cauzei i-au respins solicitările formulate sau, în unele cazuri, au omis să se pronunțe cu privire la acestea.

În altă ordine de idei, a solicitat să se constate autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care, pentru alți doi făptuitori, instanțele au constatat intervenirea prescripției răspunderii penale, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și, în consecință, aplicarea unitară și egală a legii.

Ulterior comunicării cererii de recurs în casație, la data de 28.11.2024, prin e-mail, apelantul-contestator A. a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a precizat faptul că își susține recursul în casație declarat în cauză, apreciind că a fost condamnat pentru fapte prescrise. În acest sens, a depus și un extras de pe portalul Judecătoriei Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.02.2025 sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată, pentru examinarea admisibilității în principiu, la data de 12.03.2025.

La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casație a fost îndeplinită, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată în dosarul de recurs în casație al instanței de apel, la fila nr. x.

Raportul întocmit de magistratul-asistent raportor a fost depus la dosarul la data de 10.03.2025, apreciindu-se că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

III. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de apelantul-contestator, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege. Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu se încadrează în categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., întrucât nu a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Astfel, potrivit art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.:

(1) Pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării.

Interpretând aceste dispoziții, Înalta Curte reține că recursul în casație poate fi formulat numai împotriva unor hotărâri penale definitive, prevăzute în mod expres în legea procesual penală, respectiv numai împotriva deciziilor pronunțate de curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel prin care s-a rezolvat fondul cauzei (acțiunea penală, precum și acțiunea civilă alăturată acțiunii penale), cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Verificând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că decizia nr. 157/A/23.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2024, împotriva căreia s-a formulat recurs în casație, a fost pronunțată de instanța supremă, ca urmare a declarării căii de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, inapte a fi atacată printr-o cale de atac (decizie pronunțată în contestație în anulare, în procedura examinării admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen.).

Prin urmare, apelantul-contestator a declarat recurs în casație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată prin această cale extraordinară de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 157/A/23.05.2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 157/A/23.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2025.