ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2302/2024

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 194, art. 1.489, art. 1.531, art. 1.385 C. civ.

Prin sentința nr. 12/2024 din 6 februarie 2024 Tribunalul Gorj a respins cererea de chemare în judecată, fiind obligată reclamanta A S.R.L. la plata către pârâta B LTD a sumei de 4.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În susținerea memoriului de recurs, după expunerea situației factuale, recurenta-reclamantă a făcut trimitere la dispozițiile art. 1.341, art. 1.635, art. 1.636, art. 1.639, art. 1.646 alin. (2), art. 1.489, art. 1.531, art. 1.385 C. civ., art. 2 din O.U.G. nr. 13/2011 și a susținut netemeinicia și nelegalitatea deciziei atacate, întrucât în mod greșit a considerat instanța de apel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1.341 alin. (1) și (3) C. civ., privind restituirea plății nedatorate. În acest sens, a precizat că instanța a ignorat faptul că plata avansului nu avea temei contractual, reținând în mod eronat că suma achitată a fost efectuată cu intenția de a stinge o datorie, fără a ține cont de dovezile prezentate privind neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtă.

Prin întâmpinarea înregistrată la 18 octombrie 2024, intimata-pârâtă B LTD a solicitat anularea recursului, în principal, ca netimbrat, iar, în subsidiar, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate. Pe fondul căii extraordinare de atac, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Prin rezoluția din 5 noiembrie 2024 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 10 decembrie 2024 cu citarea părților în ședință publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate va analiza excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., poate fi exercitată în condițiile prevăzute de lege. În privința recursului, una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare în vederea exercitării controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Obligația recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea criticilor sale în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de nelegalitate pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare și/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate sub aspectul regulilor de drept interpretate ori aplicate greșit.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul legii de procedură anterioare sancțiunea nulității era reglementată și devenea incidentă atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Cu privire la recursul reclamantei A S.R.L. instanța supremă reține că autoarea căii de atac a indicat în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu relevă greșita aplicare a normelor de drept material prin decizia recurată.

Teza încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material trebuie să fie argumentată în concret, neputând fi invocată prin enunțuri generice, lipsite de acoperire argumentativă.

Prin criticile formulate, recurenta invocă aplicarea greșită a normelor de drept material privind plata nedatorată, în special art. 1.341 alin. (1) și (3) C. civ., și neexecutarea obligațiilor contractuale, fără a combate în substanța lor considerentele instanței de apel în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale invocate, concluziile instanței de control judiciar devolutiv fiind extrase în urma interpretării clauzelor contractuale deduse judecății, or, cu privire la această chestiune nu au fost formulate critici pe calea memoriului de recurs.

Mai mult, sub pretinsa invocare a motivului de nelegalitate ce vizează aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta a reluat susținerile formulate în fața instanțelor devolutive, care au primit deja o dezlegare prin soluționarea apelului și nu pot constitui, ca atare, motive de nelegalitate în sensul dispozițiilor de strictă interpretare cuprinse în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, instanța de prim control judiciar, validând sentința primei instanțe, a reținut ca argumente pentru respingerea apelului formulat de reclamantă faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1.341 alin. (1) C. civ. privind plata nedatorată, întrucât pretențiile deduse judecății vizează restituirea unei sume achitate cu titlu de avans ce a fost plătită în baza unui contract valabil și a unui act adițional la acesta, care nu au fost contestate de reclamantă, menținându-și astfel valabilitatea.

Totodată, cu privire la solicitarea privind restituirea avansului din perspectiva dispozițiilor contractuale, s-a reținut că, potrivit art. 1.635 alin. (1) teza a III-a C. civ., restituirea prestației constând în plata avansului nu se poate face decât ca efect al desființării (rezoluțiunii sau anulării) actului juridic care a constituit temeiul efectuării prestației, iar reclamanta nu formulat și o astfel de cerere. Prin urmare, a statuat instanța de control judiciar devolutiv că, de vreme ce contractul părților și actul adițional sunt în vigoare, reclamanta nu poate invoca plata nedatorată, întrucât nu există temei pentru restituirea sumei pretinse prin acțiunea dedusă judecății.

A mai reținut instanța de apel că reclamanta nu a dovedit eroarea plății și nici faptul că nu era obligată să o efectueze și că, potrivit actului adițional, restituirea avansului era condiționată de reținerea unui procent din valoarea fiecărei facturi, însă reclamanta a solicitat o sumă diferită.

Așadar, întrucât în apel partea a avut susțineri similare, rezultă că, pentru formularea unui veritabil motiv de recurs referitor la aceleași aspecte, recurenta trebuia să se raporteze la modalitatea în care instanța de apel a răspuns criticilor sale, prin urmare, de a invoca motive de nelegalitate prin raportare la judecata realizată de această instanță, având în vedere că obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel, iar instanța de recurs se pronunță exclusiv din perspectiva legalității.

Prin simpla reiterare în recurs a argumentelor expuse în cadrul apelului nu se respectă exigențele art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., acest text de lege impunând invocarea unor critici punctuale la adresa deciziei din apel, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere cuprinsul memoriului de recurs, rezultă cu evidență readucerea în discuție a chestiunilor de fond, care țin de temeinicia deciziei pronunțate în apel, ca expresie a nemulțumirii reclamantei în raport cu această din urmă hotărâre.

Simpla indicare a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este suficientă pentru a considera motivată în sens procedural calea de atac declarată, atât timp cât recurenta nu a formulat critici de nelegalitate în ceea ce privește decizia atacată.

În consecință, întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

Așadar, sunt întemeiate apărările de procedură formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, privind nulitatea recursului.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv și punctual în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 353/2024 din 19 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de reclamanta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 353/2024 din 19 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.