ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2025

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – Secția I Civilă la 06.07.2023 sub nr. x/118/2023, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat anularea hotărârii nr. x/08.06.2023 emisă de Comisia de Contestații și decizia nr. x/17.03.2023 de respingere a pensiei militare de stat nr. x/26.05.2023, pe care o consideră nelegal emisă de Casa Sectorială de Pensii, întrucât se refuză nejustificat valorificarea perioadei 01.09.2007 – 28.01.2014 muncite în condiții speciale, ca angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului Constanța (denumit în continuare „I.S.U.J. Constanța”) conform adeverinței C1/x/21.08.2018; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei decizii de acordare a pensiei militare de stat începând cu 17.09.2022, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3840/20.12.2023, Tribunalul Constanța – Secția I Civilă a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. x/08.06.2023 și decizia nr. x/17.03.2023, a obligat pârâta Casa Sectorială de Pensii să emită reclamantului o decizie de pensie prin valorificarea datelor din adeverința nr. C1/x/21.08.2018 privind perioada 1.09.2007 – 28.01.2014 lucrată în condiții speciale, emisă de I.S.U.J. Constanța, începând cu 17.09.2022, precum și la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile au formulat câte un apel pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 396 AS/12.06.2024, Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă a respins ca nefondate apelurile și a obligat fiecare pârâtă să-i plătească reclamantului câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, calea extraordinară de atac fiind respinsă ca nefondată prin decizia civilă nr. 511/AS/07.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă în dosarul nr. x/36/2024.

Împotriva aceleiași decizii civile, nr. 396 AS/12.06.2024, Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a formulat o nouă cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – Secția I Civilă sub nr. x/36/2024.

Prin decizia nr. 512/AS/07.10.2024, Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă la 29.10.2024 sub nr. x/36/2024.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susținut că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 808/18.05.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/1/2009, prin care au fost anulate documentele întocmite ca urmare a încadrării la I.S.U.J. Constanța a 191 de candidați, printre care și intimatul A, și care, în acest mod, au fost înlăturate din circuitul civil.

În opinia revizuentei, instanțele devolutive nu puteau valorifica dreptul subiectiv decurgând dintr-un raport de serviciu care a încetat ca efect al anulării actelor constitutive de drepturi decurgând din nașterea raporturilor de muncă de către o instanță penală, cu revenirea la situația anterioară emiterii acestora, soluția având drept consecință menținerea în circuitul civil a actelor anulate și obligarea sa în a le valorifica.

A subliniat că efectul puterii de lucru judecat al sentinței penale menționate se întinde și asupra efectelor civile ale situației în sine, efectele acesteia fiind opozabile persoanelor ale căror raporturi de serviciu s-au născut în baza actelor anulate, inclusiv intimatului care nu mai poate avea calitatea de angajat al I.S.U.J. Constanța și, prin urmare, nu i se pot recunoaște condițiile de muncă în care a fost încadrat în perioada 2007-2014, aceasta neconstituind vechime în serviciu.

Intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a învederat că achiesează criticilor revizuentei și a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul A a solicitat respingerea cererii de revizuire întrucât nu este îndeplinită condiția privind existența triplei identități de elemente, respectiv cerința ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, în limitele stabilite de art. 513 alin. (3) C. proc. civ. și prin raportare la susținerilor părților, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile asupra unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, fără a se repune în discuție și fără se cerceta chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: ,,revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Prin reglementarea acestui motiv de revizuire s-a urmărit crearea unei posibilități de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri definitive potrivnice, aceste prevederi procedurale reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Înalta Curte notează că prin cererea de revizuire se solicită anularea deciziei civile nr. 396 AS/12.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă în dosarul nr. x/118/2023, întrucât se susține că ar nesocoti efectul pozitiv al sentinței penale nr. 808/18.05.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/1/2009, definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014, în ceea ce privește chestiunea anulării documentelor întocmite ca urmare a încadrării la I.S.U.J. Constanța a 191 de candidați, printre care și intimatul A, și care au fost înlăturate din circuitul civil.

Astfel, se afirmă că efectul puterii de lucru judecat al hotărârii penale s-a extins și asupra efectelor civile ale situației deduse judecății, întrucât prin efectul sentinței penale intimatul a fost trecut în rezervă la 28.01.2014, constatându-se, de asemenea, repunerea în situația anterioară emiterii documentelor de chemare în rândul cadrelor active și acordarea gradului militar, ceea ce confirmă faptul că acesta revine la situația militară avută anterior participării la concurs.

Pentru a fi incident motivul de revizuire menționat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică însă în prezenta cauză. Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive, potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Această condiție se aplică în mod corespunzător și în cazul invocării efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, pentru admisibilitatea revizuirii fiind necesar să nu se invocat în procesul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se solicită acordarea eficienței cuvenite efectului pozitiv al autorității lucrului judecat ori, deși s-a solicitat, instanța să fi omis să se pronunțe. Dimpotrivă, în ipoteza în care această excepție a fost invocată în fața instanței, fiind analizată și respinsă de către instanță, cu înlăturarea argumentată a tezei autorității de lucru judecat, această statuare intră ea însăși în autoritatea lucrului judecat iar raționamentul și soluția instanței nu pot face obiect al revizuirii.

Dintre aceste cerințe, pentru cauza dedusă judecății prezintă interes cea privind netranșarea, în cel de-al doilea litigiu (procesul civil privind stabilirea dreptului la pensie în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită) a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 808/18.05.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/1/2009, definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014.

Această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, deoarece chestiunea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței penale menționate a fost invocată și analizată de instanțele devolutive în dosarul nr. x/118/2023.

Examinarea sentinței civile nr. 3840/20.12.2023, pronunțată de Tribunalul Constanța – Secția I Civilă, menținută prin decizia a cărei revizuire se solicită, relevă că prima instanță a reținut că existența sentinței penale nr. 808/18.05.2012 nu duce la concluzia că reclamantului nu i se mai pot recunoaște perioadele lucrate în cadrul I.S.U.J. Constanța și condițiile de muncă în care și-a desfășurat activitatea.

Înalta Curte constată că autoritatea de lucru judecat a sentinței penale menționate s-a consolidat prin decizia civilă nr. 396 AS/12.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, față de prevederile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora efectul autorității de lucru judecat se produce din momentul pronunțării hotărârii judecătorești, coroborate cu alin. (4) al aceluiași text de lege, care stipulează că autoritatea de lucru judecat este provizorie în cazurile în care hotărârea este supusă apelului sau recursului. De altfel, Curtea de apel, sesizată fiind de pârâte cu câte o cerere de apel, prin care s-a criticat soluția primei instanțe și din perspectiva celor reținute cu privire la efectul pozitiv al sentinței penale menționate, nu a schimbat soluția primei instanțe sub aspectul neîntrunirii cerințelor legale pentru valorificarea efectelor acesteia.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel, în considerentele cuprinse la paginile 16-17 și 19, a argumentat de ce susținerile pârâtelor cu referire la efectul pozitiv al sentinței penale sunt eronate, reținând, în esență, că dreptul de pensie pretins de reclamant nu este întemeiat pe această sentință, ci pe datele care rezultă din adeverința nr. C1/x/21.08.2018 emisă de I.S.U.J. Constanța, care atestă că reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale în perioada 1.09.2007-28.01.2014, și pe Ordinul Inspectorului Șef al I.S.U.J. Constanța nr. x/22/1/CT/16.09.2022, care nu a fost anulat, astfel că își produce pe deplin efectele, fiind opozabil ambelor pârâte.

Având în vedere considerentele anterior redate, întrucât în dosarul nr. x/118/2023 a fost invocat și analizat efectul pozitiv al sentinței penale nr. 808/18.05.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/1/2009, definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014, o eventuală reevaluare a acestei chestiuni în cadrul prezentei căi extraordinare de atac ar echivala cu exercitarea controlului judiciar reformator asupra unui aspect tranșat în mod definitiv. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este o cale de atac de retractare iar nu de reformare astfel că nu poate avea o asemenea finalitate.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate a deciziei civile nr. 396 AS/12.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă. În calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, instanța nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a dat o dezlegare cu privire la chestiunea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 808/18.05.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/1/2009.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 [art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în vigoare de la 15 februarie 2013] răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni”. (Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7.07.2009).

De asemenea, Curtea Europeană a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că „unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28.10.1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/31.08.2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, circumscris caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază faptul că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat. (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29.07.2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855/21.12.2010)”.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele formale impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne împotriva deciziei civile nr. 396 AS/12.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, ceea face de prisos analiza celorlalte aspecte invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne împotriva deciziei civile nr. 396 AS/12.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2025.