ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2011

Obiectul acțiunii Prin cererea formulată la data de 18 septembrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului C.N. de lucrător al Securității.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Tulcea, serviciul 1, a propus trecerea într-o formă superioară de urmărire, asupra unei persoane semnalată că „efectuează diferite comentarii cu conținut tendențios privind politica promovată de partidul și statul nostru în domeniul artei și culturii”. S-a mai arătat că scopul declarat al urmăririi era acela de a stabili „comentariile politice ale celui în cauză, anturajul său, poziția în anturaj, reacțiile persoanelor din anturaj față de comentariile politice ale suspectului”, „dacă audiază și colportează știrile transmise la posturile de radio ce emit dușmănos la adresa țării noastre”, etc. S-a mai susținut că pentru realizarea acestor obiective pârâtul a propus măsuri informativ-operative cum ar fi: dirijarea rețelei informative, identificarea legăturilor urmăritului, identificarea persoanei care îi dactilografiază lucrările pentru recrutarea acesteia, cooperarea cu organele de miliție pentru a nu-i aproba procurarea unei mașini de scris, ulterior fiind instituite și măsuri de interceptare a corespondenței și instalarea de mijloace tehnice pentru interceptarea convorbirilor și a discuțiilor interioare prin intermediul telefonului. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. (1) și alin. (5) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S.

Apărările formulate de pârâtul C.N. Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că și-a desfășurat activitatea ca ofițer operativ în cadrul Departamentului Securității Statului, a cărui sarcină era să apere unitatea, integritatea, independența și suveranitatea statului român, iar activitățile de supraveghere și urmărire informativă se realizau în conformitate cu legea.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1656 din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.N. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe 5.1. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâtul, în calitate de ofițer operativ în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Tulcea a întreprins măsurile operative dispuse prin planul de măsuri întocmit în cazul numitului R.G., profesor de limba româna. 5.2. Măsurile au constat în dirijarea unor informatori pe lângă persoana respectivă, în scopul de a stabili convingerile intime ale acestuia sub aspect politic și eventuala obiectivare a acestora în lucrări cu caracter literar (filele 35-38 din dosar). Aceste măsuri au fost puse în aplicare, așa cum reiese din notele informative depuse de reclamant la dosar, precum și din adresa olografa, semnată de pârât și depusă la fila 52 din dosar. 5.3. S-a mai reținut că în aceeași calitate, pârâtul a propus recrutarea unei persoane, în calitate de informator pentru „a asigura o cunoaștere și stăpânire a situației operative” din mediul cadrelor sanitare din comuna Nalbant. 5.4. A concluzionat prima instanță în sensul că, activitatea pârâtului corespunde definiției prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a îngrădit dreptul la viață privată, precum și cel la libertatea de exprimare și la libertatea opiniilor, neputând fi reținute apărările pârâtului, fondate pe atribuțiile de serviciu și rolul D.S.S. în apărarea siguranței naționale, întrucât activitățile desfășurate au avut scopul de a cunoaște și a controla convingerile intime de natură politică ale persoanelor, tară nicio legătură cu vreo amenințare concretă la adresa suveranității statului român.

Recursul formulat de pârâtul C.N. Motivele de recurs s-au întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră că în mod eronat prima instanță nu a reținut că apărările sale au fost fondate pe atribuțiile de serviciu și rolul D.S.S. în apărarea siguranței naționale. Recurentul arată că, în calitate de simplu cetățean, nu-l interesa să controleze convingerile secrete ale anumitor persoane, însă în calitatea sa de ofițer era obligat să execute ordinele primite. Mai mult, în urma acțiunilor întreprinse, persoana în cauză nu a avut de suferit în niciun fel pe plan profesional. În mod eronat a reținut instanța de fond că recurentul ar fi participat la o acțiune de pătrundere secretă în domiciliul unei persoane din Tulcea „în scopul instalării de mijloace tehnice, în vederea interceptării convorbirilor și a discuțiilor interioare prin intermediul telefonului”. Nu i se poate reproșa recurentului nici că a propus recrutarea unei persoane ca informator, deoarece situația nu are neapărat conotație politică. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este fondat pentru aspectele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securități pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu”. 1.2. Din analiza dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din ordonanță. 1.3. În speță, numitul L.C. a solicitat verificarea recurentului-pârât. Este obligatoriu, în aceste condiții, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului L.C. în scopul constatării calității de lucrător al Securității al recurentului. 1.4. Din actele depuse la dosarul de fond, precum și din înscrisurile solicitate de instanța ce soluționează recursul intimatului-reclamant, nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus. Din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului numiților R.G., I.G., P.V.R., B.E., I.N. și nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea, L.C. 1.5. Față de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să admită recursul formulat, să se caseze sentința recurată și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.