ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1502/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele

cauzei. Soluțiile pronunțate de instanțele aflate în conflict

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 1, reclamanta C.A.A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Asociația Națională A Evaluatorilor din România (A.N.E.V.A.R.), anularea

deciziei nr. 4 din 19 ianuarie 2009 a Consiliului Director al A.N.E.V.A.R.;

obligarea pârâtei să elibereze legitimația și parafele care să-i permită exercitarea

profesiei de evaluator, precum și obligarea pârâtei să-i plătească cu titlu de

despăgubiri, prejudiciul material suferit prin neexercitarea profesiei de

evaluator, începând cu data de 01 ianuarie 2009 și până când i se vor elibera

legitimația și parafele care să-i permită exercitarea acestei profesii, pe care

îl estimează provizoriu la suma de 10.000 lei lunar.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin decizia atacată a fost sancționată cu excluderea sa

din cadrul A.N.E.V.A.R. pentru așa zisele fapte de încălcare a codului

deontologic avute în vedere de Consiliul Director, situate în timp până la

sfârșitul lunii martie 2008, în hotărârea de excludere s-au aplicat prevederile

noului Cod Deontologic, intrat în vigoare în aprilie 2008, deci, care nu era în

vigoare pe perioada analizată în vederea aplicării sancțiunii, iar referatul nr.

11 din 26 noiembrie 2008 și decizia de sancționare sunt nule întrucât referatul

este întocmit cu încălcarea condițiilor ad validitatem, menționate în mod

expres de art. 15, alin. (4) din Regulamentului de organizare și funcționare a

Comisiei de Etică și Disciplină a A.N.E.V.A.R. În concluzie, a arătat că

decizia atacată este nelegală, întrucât nu conține elementele prevăzute de art.

28 alin. (1) din Statut și art. 20 din Regulament și nici criteriile pe care

organele statutare abilitate le au în vedere la stabilirea sancțiunii.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Prin încheierea de

ședința din 11 mai 2009, judecătoria a luat act de declarația reclamantei, în

sensul că renunță la judecata celui de al treilea capăt de cerere al acțiunii

privind despăgubirile pretinse, ulterior precizându-și acțiunea prin cererea

formulată la data de 14 decembrie 2009.

Prin sentința civilă nr.

4472 din 15 martie 2010 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, judecătoria a reținut că prin acțiunea precizată, reclamanta a

solicitat anularea deciziei nr. 4 din 19 ianuarie 2009 a Consiliului Director

al A.N.R.V.A.R. precum și obligarea acesteia să elibereze legitimația și

parafele care să-i permită exercitarea profesiei de evaluator.

Potrivit art. 2 din

Statutul A.N.E.V.A.R. „aceasta este o persoană juridică de drept privat, de

utilitate publică, fără scop patrimonial, cu caracter profesional - științific,

constituită pe termen determinat care acționează în interes public…”

Astfel, a considerat

că decizia a cărei anulare se solicită este un act administrativ emis de o

persoană juridică de drept privat, care a obținut statut de utilitate publică -

asimilată autorității publice centrale, ceea ce determină competența de soluționare

a litigiului în sarcina curții de apel, potrivit art. 1 alin. (1) coroborat cu

art. 2 alin. (1) lit. b), 10 alin. (1) din Legea 554/2004, precum și art. 17 C.

proc. civ.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea Apel București a înregistrat cauza la data de 5 mai

2010.

Prin notele scrise

depuse la dosar, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, având în

vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) și c din Legea 554/2004.

Prin sentința nr. 4958

din 7 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și, în

consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe

reclamanta C.A.A. în contradictoriu cu pârâta Asociația Națională a

Evaluatorilor din România, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că actul dedus judecății,

fiind emis în aplicarea unor dispoziții interne, respectiv Statutul A.N.E.V.A.R.,

nu este un act administrativ individual emis în regim de putere publică, în

vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice conform art. 2 lit. c) din

Legea 554/2004 modificată și republicată, apreciind astfel că, în speță, competența

de soluționare a cauzei aparține instanței cu plenitudine de competență.

Totodată, a constatat

existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă

să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus

judecății.

2.

Stabilirea instanței competente să soluționeze cauza de față

Potrivit art.

2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată, „

sunt

asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice

de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică

sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”

Conform

art. 2 din Statutul

A.N.E.V.A.R. „aceasta este o persoană juridică de drept privat, de utilitate

publică, fără scop patrimonial, cu caracter profesional - științific,

constituită pe termen determinat care acționează în interes public…”

Prin H.G. nr. 1447

din 9 septembrie 2004 Asociația Națională a Evaluatorilor din România a fost recunoscută

ca fiind persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, de

utilitate publică.

Din analiza

sistematică și teleologică a acestor prevederi legale, se poate concluziona că

pârâta prestează un serviciu public de interes național,

care promovează metodele și tehnicile de evaluare prin

mijloace specifice,

pe întreg teritoriul țării, după cum arată chiar

denumirea sa „asociație națională”, înscriindu-se astfel în definiția art. 2 lit.

b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Procedura

privind sancțiunea disciplinară aplicată în cauză de un corp profesional cu statut

de utilitate publică are natură administrativă, astfel că pricina este de

competența instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, în

speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe

C.A.A. în contradictoriu cu Asociația

Națională a Evaluatorilor din România în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 martie 2011.