ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 532/2025

Sentința pronunțată de Judecătoria Craiova: Prin sentința civilă nr. 1424 din 28 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/316/2014, Judecătoria Târgu Bujor a admis excepția autorității de lucru judecat ridicată de către procuror pentru faptele din 15 septembrie 2024. A constatat autoritatea de lucru judecat provizorie a sentinței civile nr. 1396 din 17 octombrie 2024 pronunțată de Judecătoria Târgu Bujor în dosarul nr. y/316/2024 cu privire la faptele din data de 15 septembrie 2024. A respins cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de petentul A, ca nefondată. Împotriva sentinței civile nr. 1424 din 28 octombrie 2024, a formulat apel A.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția I civilă: Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18 decembrie 2024, Curtea de Apel Galați – Secția I civilă, a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților legal citate, suspendarea apelului declarat de apelantul A împotriva sentinței civile nr. 624 din 14 noiembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. x/316/2024, în contradictoriu cu intimatele B și C, având ca obiect ,,alte cereri – ordin de protecție”.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva încheierii din 18 decembrie 2024, a declarat recurs, recurentul A.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație si Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă la 24 octombrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. x. Prin rezoluția din 21 ianuarie 2025 s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică la 4 martie 2025.

Asupra motivelor de casare formulate, se constată următoarele: Prin prezentul demers procesual, recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei sale, motivat de faptul că în data de 17 februarie 2024 se afla la domiciliul său, fiind suferind de traumatism post-operator și depresie. A mai arătat că dorește ca instanța să pronunțe o hotărâre cu care să ,,se ducă la executorul judecătoresc pentru soluționarea prezentei cauze”. Recursul nu a fost întemeiat în drept. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare ce poate fi exercitată numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în privința motivelor ce pot fi invocate, iar nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la această cerință atrage sancțiunea procedurală a nulității recursului. Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs, iar criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța superioară. Obligația părții recurente de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare sau a hotărârii recurate, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate. Invocarea unor critici care nu se încadrează în nici un motiv de recurs prevăzut de lege sau invocarea lor formală atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Simple solicitări precum ,,instanța să pronunțe o hotărâre cu care să mă duc la executorul judecătoresc pentru soluționarea prezentei cauze” nu reprezintă motive de casare și nu permit a se reține ca fiind incident vreun motiv de recurs. Se observă că prin încheierea criticată prin prezenta cale de atac, a fost dispusă suspendarea judecății apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților legal citate, iar prin calea de atac promovată în cauză, recurentul trebuia să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul de a demonstra nelegalitatea soluției de suspendare a apelului. Or, recurentul a solicitat în fapt, repunerea cauzei pe rol și nu a criticat soluția de suspendare dispusă de instanța de apel. În conformitate cu art. 415 C. proc. civ. posibilitatea reluării judecării procesului prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți când suspendarea s-a dispus din cauza lipsei părților, cum este cazul în speță, se va soluționa de către instanța care a dispus măsura suspendării, fără a exista posibilitatea transformării unei atare cereri în motiv de recurs. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.