ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1451/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 09.10.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună: obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime de 2 m de față de victimă și față de locuința acestuia.

I.2. Hotărârea pronunțată de prima instanță

Prin sentința civilă nr. 5954 din data de 11.10.2024 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2024, instanța a respins cererea având ca obiect "emitere ordin de protecție" formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații C. și B., ca neîntemeiată. A dispus instanță că onorariul avocaților din oficiu, desemnați pentru apărarea intereselor victimei și agresorilor, în cuantum de 575 RON, pentru fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel petentul A..

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 167 din data de 23 octombrie 2024 Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis excepția tardivității apelului, invocată de către instanță din oficiu; a anulat apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 5954 din data de 11.10.2024, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2024, având ca obiect "ordin de protecție", în contradictoriu cu intimații-pârâți C., și B., ca fiind tardiv formulat; a dispus plata onorariului (în apel) către avocat din oficiu D., pentru apelantul-reclamant A., în cuantum de 575 RON, din bugetul Ministerului Justiției; a dispus plata onorariului (în apel) către avocat din oficiu E., pentru intimații-pârâți C. și B., în cuantum de 1.150 RON, din bugetul Ministerului Justiției.

I.4. Hotărârea pronunțată în recurs

Prin decizia civilă nr. 21 din 29 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost admisă excepția inadmisibilității recursului.

A fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 167 din data de 23 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâții C. și B., ca inadmisibil.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 21 din 29 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 martie 2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea formulată, recurentul a solicitat admiterea căii de atac împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă la data de 29 ianuarie 2025, fără a fi dezvoltate motive de recurs.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, în condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În speță, prima instanță a fost învestită cu o acțiune prin care reclamantul A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva intimaților-pârâți, procedură reglementată de dispozițiile Legii nr. 26/2024 privind ordinul de protecție.

Decizia nr. 21 din 29 ianuarie 2025 ce face obiectul prezentului recurs, a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în soluționarea recursului formulat de recurent împotriva deciziei civile nr. 167 din data de 23 octombrie 2024 pronunțată în apel de către Tribunalul Buzău, secția I civilă.

Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menționate, această decizie, prin care instanța a soluționat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pe cale de consecință, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, fiind pronunțată în recurs, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui nou recurs.

Relevante în cauză sunt și prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție, potrivit cărora "hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților."

Așadar, recurentul-reclamant nu avea deschisă calea extraordinară de atac a recursului în prezentul litigiu, decizia civilă nr. 167 din data de 23 octombrie 2024 pronunțată în apel de către Tribunalul Buzău, secția I civilă fiind definitivă conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aspect care conturează încă o dată caracterul inadmisibil al prezentei căi de atac, având ca obiect o decizie, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva unei decizii date în apel, fără drept de recurs.

În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare față de care nu se mai impune evocarea și analizarea motivelor de recurs față de prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 21 din data de 29 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2025.