ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 526/2025

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 martie 2021, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtului B la plata sumei de 3.000.000 lei și a pârâților Tribunalul Olt și Baroul C la plata sumei de 1.000.000 lei, întrucât în dosarul nr. x/306/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, pârâții D S.A. menționează că li s-a transmis de la Baroul C decizia de excludere a reclamantului din profesia de avocat, pe care au depus-o la dosar.

La data de 17 septembrie 2021, reclamantul a depus o cerere de completare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtului B și la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale și despăgubiri pentru refuzul eliberării adeverinței de rol agricol pe numele E.

Sentința Tribunalului Vâlcea:

Prin sentința civilă nr. 1134 din 2 mai 2023, Tribunalul Vâlcea, Secția I civilă a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Tribunalul Olt și a anulat cererea de chemare în judecată, ca netimbrată.

Împotriva sentinței civile nr. 1134 din 2 mai 2023 a declarat apel reclamantul A.

Decizia Curții de Apel Pitești:

Prin decizia civilă nr. 2337 din 23 aprilie 2024, Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă a admis excepția netimbrării apelului, a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 1134 din 2 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 2337 din 23 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția I Civilă a declarat recurs reclamantul A.

În motivare, recurentul a arătat că prin decizia civilă nr. 2337 din 23 aprilie 2024, Curtea de Apel Pitești- Secția I Civilă a anulat ca netimbrat apelul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 1134 din 2 februarie 2023.

A învederat că hotărârea este lovită de nulitate absolută, dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și a normelor de drept material și constituie infracțiune, abatere disciplinară și eroare judiciară cu încălcarea dreptului de acces la justiție consacrat de Convenția Europeană și Constituția României.

Recurentul a mai arătat că mențiunea că decizia recurată este ,,definitivă”, deși aceasta este supusă recursului, constituie, în opinia sa, abuz grosolan, dar și motiv de nulitate a hotărârii, iar respingerea cererii sale de ajutor public judiciar și a cererii de reexaminare atrage răspunderea statului pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea accesului la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și a art. 6 din CEDO.

Prin întâmpinare, intimatul Tribunalul Olt a solicitat admiterea excepției nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea cererii de recurs și, în consecință, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

Intimații Baroul C și B au invocat, de asemenea, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. ,,recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ,,recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant invocă în mod generic încălcarea dreptului de acces la justiție prin respingerea abuzivă a cererii de ajutor public judiciar și a cererii de reexaminare, dar și că instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate prin inserarea mențiunii ,,definitivă” pentru o decizie supusă recursului.

Invocarea generică a dreptului de acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituția României cu referire la chestiuni precum respingerea ajutorului public judiciar sau a reexaminării taxei de timbru, probleme rezolvate în faza anterioară prin încheieri definitive ce nu fac obiectul prezentului recurs, nu constituie un motiv de nelegalitate privitor la decizia atacată, care să dezvolte aspecte concrete prin care hotărârea instanței de apel să fi încălcat dispozițiile legale.

De asemenea, nici contestarea mențiunii ,,definitivă” – inserată eronat în decizia atacată, dar care nu reprezintă o soluție dată litigiului, supusă cenzurii în calea de atac – nu se circumscrie vreunuia dintre motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Căile de atac și termenele imperative de exercitare a acestora sunt prevăzute de lege și nu de judecător, prin menționarea în hotărâri.

Lipsa mențiunii cu privire la calea de atac, precum și caracterul definitiv acordat în mod greșit unei hotărâri, trebuie corelate cu verificarea vătămării produse părții care o invocă, astfel că sancțiunea anulării hotărârii devine operantă numai în cazul inexistenței unui alt remediu procesual de înlăturare a vătămării.

Or, în speță, tocmai posibilitatea exercitării prezentei căi de atac înlătură în mod complet eventuala vătămare la care ar fi fost expusă partea prin mențiunea greșită din dispozitivul hotărârii recurate.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 2337 din 23 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2025.