ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 21 august 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. X/45/2024/a1.6, în baza art. 250 ind.2 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului astfel cum a fost instituită prin ordonanțele procurorului din 28.07.2020, 30.07.2020, 12.08.2021 și 27.01.2023 asupra bunurilor inculpatului A, respectiv:

- sumele de bani prezente și viitoare deținute în conturi curente deschise la Banca B, Banca C, D, E Bank

- autoturismul marca (...) cu nr de înmatriculare (...)

- sumele de 63.680 lei și 75.200 euro

- teren intravilan în suprafață de 759 mp din acte și 795 mp măsurat, situat în Pașcani, str. (...), jud Iași înscris în CF nr. (...), cu același nr cadastral

- apartament situat în Pașcani, Calea (...) , jud Iași, înscris în CF Pașcani(...) , cu același nr cadastral.

Deliberând asupra cererii inculpatui A, de ridicare a măsurilor asigurătorii dispuse în privința sa, verificând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. XD/P/2019 al DIICOT, Serviciul Teritorial Iași, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr.X/45/2024, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave prev de art. 48 alin. (1) rap la art. 295 alin. (1) Cod pen cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. rap la art. 183 C. pen. cu alicarea art. 5 C. pen. constând în aceea că, la data de 19.02.2014 a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 186/19.02.2014 prin care în calitate de cumpărător (în realitate persoană interpusă de către inculpatul F) a achiziționat construcțiile și terenul din mun Iași, str. (...) la valoarea de 7.245.285 lei (echivalentul sumei de 1.500.000 euro), iar la data de 28.01.2015 a încheiat contractul de vanzare cunpărare nr. 425/28.01.2015 prin care a revândut aceleași imobile, la același preț către PFI F, ajutându-l prin acestea pe inculpatul F să încheie contractul de vânzare cumpărare nr. 9196/7.12.2017 prin carea revândut același imobil societății SC H SRL la care era administrator și unic asociat la un pret supraevaluat în valoare de 23.160.500 lei(echivalentul sumei de 5.000.000 euro și să-și însușească astfel suma de 15.915 215 lei(echivalentula 3.500.000 euro), reprezentând diferența între valoarea de vânzare și valoarea de achiziție a imobilului.

Totodată, prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei față de inculpatul A sub aspectul săvârșirii infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional prev de art. 367 alin. (1) și 3 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. întrucât fapta nu există (fila 36 a rechizitoriului) și pentru infracțiunea de complicitate la spălare de bani în formă continuată prev de art. 49 alin. (1) lit. a și b din Legea 129/2019 întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală(fila 295 a rechizitoriului).

Potrivit art. 250 ind. 2 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară verifică periodic dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, fie din oficiu, fie la cererea părții, având în vedere dispozițiile art. 250 C. proc. pen. și art. 250 ind.1 C. proc. pen. la care face trimitere legiuitorul în cuprinsul art. 250 ind. 2 C. proc. pen., putând dispune, fie menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Dreptul fundamental de proprietate nefiind un drept absolut, exercițiul acestuia poate fi restrâns, în cazurile și condițiile prevăzute de lege iar restrângerea exercițiului dreptului de proprietate poate fi justificată doar dacă servește unui interes general legitim și asigură un just echilibru între acest interes general și protecția dreptului fundamental de proprietate.

S-a constatat că, prin ordonanța procurorului din 28.07.2020 a fost instituit sechestrul asigurător asupra sumelor de bani prezente și viitoare deținute de inculpat în conturi curente deschise la Banca B, Banca C, D, E Bank, fiind menționat scopul reparării pagubei produse prin infracțiunile de delapidare, evaziune fiscală, folosirea cu rea credință a creditului societății în formă continuată și în vederea confiscării speciale a produsului infracțiunii ca urmarea infracțiunii de spălare de bani.

Prin altă ordonanță a procurorului, tot din 28.07.2020, a fost instituit sechestrul asigurător asupra autoturismului marca (...) cu nr de înmatriculare (...), întrucât era folosit de inculpat și pentru a servi la garantarea reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunilor și a executării cheltuielilor judiciare.

Prin ordonanța procurorului din 30.07.2020, a fost instituit sechestrul asigurător asupra sumelor de 63.680 lei și 75.200 euro, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare pentru confiscarea sumelor de bani ce se presupune a proveni din activități ilicite precum și pentru garantarea cheltuielilor judiciare și a confiscării extinse.

Prin ordonanțele din 12.08.2021, 5.03.2021, 27.01.2023 și 5.01.2024 a fost menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpaților, fiind notat în cartea funciară sechestrul asigurător, în baza ordonanțelor din 12.08.2021 și 27.01.2023, asupra terenului intravilan în suprafață de 759 mp din acte și 795 mp măsurat, situat în Pașcani, str. (...), jud Iași înscris în CF nr. (...), cu același nr cadastral și apartamentului situat în Pașcani, Calea (...), jud Iași, înscris în CF Pașcani(...), cu același nr cadastral, măsurile fiind menținute pentru a servi la garantarea reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunilor și a executării cheltuielilor judiciare.

În acest context, Curtea a constatat ca fiind fondate susținerile petentului inculpat cu privire la autoturismul marca (...) cu nr de înmatriculare (...) care, potrivit certificatului de înmatriculare nu îl are ca și proprietar pe inculpat, ci SC G Srl, persoană juridică ce nu deține vreo calitate procesuală în cauză.

Or, măsura sechestrului asigurător nu poate viza acest bun doar pentru simplul fapt că autoturimul este folosit de căte inculpat, câtă vreme nu este un bun care se află în proprietate sa și care nu se afla în proprietate sa nici la momentul instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Verificând ordonanța din prin care a fost instituit sechestrul, Curtea a constatat că, deși procurorul cunoștea acestă împrejurare nu motivează instituirea acestei măsuri intruzive în dreptul de proprietate al SC G Srl, deși avea obligația să procedeze în acest sens.

Cât privește susținerile procurorului de sedință, în sensul că doar SC G Srl poate solicita ridicarea sechestrului, Curtea nu le-a primit, subliniind că, dată fiind modalitatea de instituire a sechestrului chiar de către procuror, SC G Srl dobândește calitate de persoană interesată care poate solicita, la rândul său, ridicarea sechestrului fără ca acest fapt să excludă dreptul inculpatului de a solicita verificarea legalității sechestrului instituit tocmai în considerarea calității sale procesuale și a dreptului său de a folosi autoturismul.

În ceea ce privește sechestrul instituit asupra imobilelor inculpatului, respectiv teren intravilan în suprafață de 759 mp din acte și 795 mp măsurat, situat în Pașcani, str. (...), jud Iași înscris în CF nr. (...), cu același nr cadastral și apartament situat în Pașcani, Calea (...) , jud Iași, înscris în CF Pașcani(...) , cu același nr cadastral, în urma verificării dosarului de urmărire penală, Curtea a constatat că nu există o ordonanță prin care procurorul să fi instituit măsura sechestrului asigurător asupra acestor imobile. La data de 6.08.2020 au fost emise singurele ordonanțe de instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile, dar niciuna nu îl vizează pe inculpatul A, ci pe alți inculpați, iar notarea în cartea funciară, așa cum rezultă din înscrisul înaintat la dosar de către inculpat, s-a realizat în baza ordonanțelor din 12.08.2021 și din 27.01.2023, de menținere a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile ale inculpaților, fără a fi nominalizați aceștia.

În plus procurorul însuși, la fila 558 a rechizitoriului, referindu-se la măsurile asigurătorii care îl vizează pe inculpatul A nu face mențiune despre o ordonanță prin care să se fi instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpatului.

În acest context, Curtea a apreciat ca fiind vădit nelegală măsura sechestrului asigurător sub imperiul căreia se află imobilele mai sus menționate, câtă vreme nu poate fi menținută o măsură care nu a fost dispusă.

Totodată, ordonanțele de menținere a sechestrului, în baza cărora a fost notată această măsură în cartea funciară, nu menționează expres nici inculpatul și nici nu evidențiază imobilele vizate, fiind doar formal motivată prin reiterarea scopului instituirii măsurii asigurătorii, fapt ce încalcă flagrant dreptul de proprietate al inculpatului și dispozițiile art. 6 din CEDO.

Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunțată în Cauza Raimondo împotriva Italiei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza British – American Tobacco Company Ltd împotriva Țărilor de Jos ori Hotărârea din 10 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Silickiene împotriva Lituaniei) rezultă că procedurile și deciziile naționale care afectează în vreun fel dreptul de proprietate fac obiectul dreptului la un proces echitabil.

Totodată, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că întreaga reglementare referitoare la măsurile asigurătorii este menită să dea eficiență dreptului la un proces echitabil pe parcursul procesului penal. Or, un element esențial al dreptului la un proces echitabil, prevăzut expres și de dispozițiile art. 249 alin. (1) Cod procedură penal, este motivarea deciziilor care au ca efect restrângerea drepturilor fundamentale ale omului, precum dreptul de proprietate, ordonanțele din 12.08.2021 și din 27.01.2023 fiind emise de procuror cu încălcarea evidentă a acestor imperative.

În ceea ce privește sumele de bani prezente și viitoare deținute de inculpat în conturi curente deschise la Banca B, Banca C, D, E Bank și sumele de 63.680 lei și 75.200 euro, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, față de conținutul concret al acuzației formulate împotriva inculpatului, din care rezultă că a încheiat două contracte de vânzare cumpărare în anul 2014 și anul 2015 care ar reprezenta un act de complicitate la infracțiunea de delapidare presupus săvârșită în anul 2017 de inculpatul F, față de lipsa vreunei mențiuni în cuprinsul acuzației potrivit căreia inculpatul A si-ar fi însușit sau obținut vreo sumă de bani din suma pretins delapidată, față de împrejurarea că SC H SRL a înaintat la dosarul de cameră preliminară(vol I), o adresă prin care arată că nu se constituie parte civilă în cauză, față de restrângerea semnificativă a acuzațiilor prin multiplele soluții de clasare pentru fapte cauzatoare de prejudiciu avute în vedere la momentul dispunerii măsurii sechestrului asigurător, față de durata de peste 4 ani a măsurii sechestrului asigurător, măsura asigurătorie fiind instituită, în principal, pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală, dar față de care s-a dispus clasarea, cu excepția unei singure acuzații ce vizează un prejudiciu privat în raport de care nu există constituire de parte civilă, Curtea a apreciat că menținerea unui raport rezonabil între exercițiului dreptului de proprietate și interesul general pentru care a fost instituit sechestrul, așa cum se prezintă la acest moment procesual, impune ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului.

În susținerea acestei concluzii, Curtea a subliniat că, în fapt, la acest moment, sechestrul asigurător servește exclusiv acoperirii cheltuielilor judiciare, care potrivit dispozitivului rechizitoriului ar fi în sumă de aproximativ 3636 lei pentru fiecare inculpat (fila 608 a rechizitoriului, pct. VII).

Or, în contextul integrării sociale a inculpatului, căsătorit, cu domiciliul stabil în mun Pașcani, jud Iași, în contextul activităților lucrative pe care le prestează și a conduitei sale procesuale pe parcursul celor aproximativ 4 ani ai activității de urmărire penală, Curtea a considerat că nu există riscul imposibilității recuperării cheltuielilor judiciare, astfel că nu se impune restrângerea sechestrului asigurător.

Această măsură nu a fost de la bun început instituită exclusiv pentru recuperarea cheltuielilor judiciare și nu se impune doar pentru acest scop, în contextul acuzației, a lipsei de constituire de parte civilă și a datelor personale ale inculpatului, nerezultând necesitatea menținerii măsurii sechestrului asigurător și nici a restrângerii acestuia.

În caz contrar, măsura asigurătorie a sechestrului ar dobândi caracter obligatoriu în orice cauză care, în mod evident, este generatoare de cheltuieli judiciare. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a arătat în decizia nr. 260/20.04.2022 că și în situația în care dispunerea măsurii asigurătorii ar fi obligatorie ope legis, aceasta nu poate fi menținută sine die fără a analiza scopul și proporționalitatea acesteia raportat la durata ingerinței asupra dreptului de dispoziție asupra bunurilor.

În ceea ce privește susținerile procurorului de sedință, în sensul că partea civilă se poate răzgândi și poate formula o cerere de constituire de parte civilă, Curtea a subliniat că prejudiciul în virtutea căruia a fost instituit sechestrul asigurător este unul privat, iar latura civilă a cauzei este guvernată de principiul disponibilității. În măsura în care partea civilă ar manifesta o astfel de voință, cu siguranță poate solicita și instituirea măsurilor asigurătorii. Caracterul proporțional și necesar al măsurii asigurătorii se analizează, însă, la momentul verificării acestora și în raport de datele existente la dosar la acest moment.

Împotriva încheierii penale din data de 21 august 2024, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. X/45/2024/a1.6, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași a formulat contestație, solicitând desființarea încheierii contestate și respingerea cererii inculpatului A, de ridicare a măsurii asiguratorii a sechestrului, astfel cum a fost instituită prin ordonanțele procurorului din 28.07.2020, 30.07.2020, 12.08.2021 și 27.01.2023 asupra: sumelor de bani prezente și viitoare deținute în conturi curente deschise la B, Banca C, D, E Bank; autoturismului marca (...) cu nr de înmatriculare (...); sumelor de 63.680 lei și 75.200 euro; terenului intravilan în suprafață de 759 mp din acte și 795 mp măsurat, situat în Pașcani, str. (...), jud Iași înscris în CF nr. (...), cu același nr cadastral; apartamentui situat în Pașcani, Calea (...) , jud Iași, înscris în CF Pașcani(...) , cu același nr cadastral.

În opinia procurorului, soluția judecătorului de cameră preliminară este netemeinică, întrucât subzistă, în cauză, temeiurile care au determinat luarea măsuri sechestului asigurator.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, reținând următoarele:

În dosarul nr. XD/P/2019 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași, prin ordonanțele din 28.07.2020 a fost instituit sechestrul asigurător asupra sumelor de bani prezente și viitoare deținute de inculpatul A în conturi curente deschise la Banca B, Banca C, D, E Bank, în scopul reparării pagubei produse prin infracțiunile de delapidare, evaziune fiscală, folosirea cu rea credință a creditului societății în formă continuată și în vederea confiscării speciale a produsului infracțiunii ca urmare a infracțiunii de spălare de bani, precum și asupra autoturismului marca (...) cu nr de înmatriculare (...), întrucât era folosit de inculpat, în scopul de a servi la garantarea reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunilor și a executării cheltuielilor judiciare

Prin ordonanța din 30.07.2020, a fost instituit sechestrul asigurător asupra sumelor de 63.680 lei și 75.200 euro, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, pentru confiscarea sumelor de bani ce se presupune a proveni din activități ilicite, precum și pentru garantarea cheltuielilor judiciare și a confiscării extinse.

Prin ordonanțele din 12.08.2021, 5.03.2021, 27.01.2023 și 5.01.2024 a fost menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpaților, pentru a servi la garantarea reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunilor și a executării cheltuielilor judiciare, sechestrul asigurător fiind notat în cartea funciară, în baza ordonanțelor din 12.08.2021 și 27.01.2023, asupra terenului intravilan în suprafață de 759 mp din acte și 795 mp măsurat, situat în Pașcani, str. (...), jud Iași înscris în CF nr. (...), cu același nr cadastral și apartamentului situat în Pașcani, Calea (...), jud Iași, înscris în CF Pașcani(...), cu același nr cadastral, măsurile fiind menținute.

În cauză, inculpatul A a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave prev de art. 48 alin. (1) rap la art. 295 alin. (1) Cod pen cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. rap la art. 183 C. pen. cu alicarea art. 5 C. pen., fiind acuzat de producerea unei pagube în dauna persoanei vătămate SC H SRL în cuantum de 15.915.215 lei

În cursul procedurii de cameră preliminară, prin cererea înregistrată pe rolul instanței, la data de 12.08.2024, sub nr. X/45/2024/a1.6, inculpatul A a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător, astfel cum a fost instituită prin ordonanțele procurorului din datele de 28.07.2020, 30.07.2020, 12.08.2021 și 27.01.2023.

În esență, inculpatul a susținut că temeiurile ce au stat la baza instituirii sechestrului asigurător nu mai există, inclusiv cel în vederea confiscării speciale pentru infracțiunea de spălare a banilor, arătând că pentru această infracțiune s-a dispus clasarea, iar menținerea măsurii în scopul reparării prejudiciului cauzat nu se mai justifică, neexistând constituire de parte civilă în cauză pentru fapta ce face obiectul acuzației ce i se impută. Totodată, inculpatul a susținut că nu se poate justifica menținerea măsurilor asigurătorii nici pentru un nou scop, respectiv în vederea confiscării vreunei sume de bani de la el, prin raportare la infracțiunea de complicitate la delapidare; aceasta, deoarece acuzarea nu îi impută că ar fi obținut vreo sumă de bani supusă confiscării conform art. 112 C. pen., nefiind reținut că vreo parte din suma de 15.915.215 lei cu care ar fi fost delapidată SC H SRL ar fi ajuns la el.

Cu referire la autoturismul marca (...), inculpatul A a arătat că bunul respectiv nu este în proprietatea sa, ci în proprietatea societății G SRL, reținându-se exclusiv, chiar și în ordonanța de instituire a sechestrului asupra bunului că el folosește autoturismul, fără să se facă vreo mențiune cu privire la proprietarul acestuia, situație în care menținerea sechestrului asigurator asupra autoturismului nu se justifică, în dosar nefiind formulate acuzații împotriva SC G SRL, aceasta neavând nicio calitate. De asemenea, acuzarea nu justifică nici vreun alt motiv pentru care autoturismul ar putea fi supus confiscării speciale din patrimoniul unui terț la procedură.

În ceea ce privește lipsa temeiurilor pentru menținerea măsurilor asigurătorii instituite asupra imobilelor, inculpatul A a arătat că nu are cunoștință de existența vreunei ordonanțe de instituire a măsurilor asupra imobilelor aflate în proprietatea sa, iar în dosarul de urmărire penală nu se poate identifica o astfel de ordonanță; deși în cartea funciară a fost notat sechestrul asigurător asupra celor două imobile, notarea s-a făcut în baza ordonanțelor de menținere a măsurilor asigurătorii emise în cauză. Extrasele de carte funciară confirmă lipsa unei dispoziții de instituire a sechestrului datorită faptului că prima notare a acestor sechestre s-a realizat în baza ordonanțelor de menținere a măsurilor asigurătorii.

În contextul expus, evaluând măsura sechestrului asigurator, astfel cum a fost instituită prin ordonanțele procurorului din datele de 28.07.2020, 30.07.2020, 12.08.2021 și 27.01.2023, Înalta Curte consideră nefondate susținerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii, constatând, în concordanță cu judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond, că se impune ridicarea măsurii asiguratorii, față de motivele invocate de inculpatul A, pe care instanța de control judiciar, la rândul său, le apreciază ca fiind întemeiate.

În acest sens, analizând în această procedură, legalitatea și oportunitatea măsurilor asigurătorii, din punct de vedere al acuzațiilor aduse și al scopului măsurilor, în acord cu judecătorul fondului, prioritar, Înalta Curte învederează că sechestrul instituit asupra imobilelor inculpatului (teren intravilan în suprafață de 759 mp din acte și 795 mp măsurat, situat în Pașcani, str. (...), jud Iași înscris în CF nr. (...), cu același nr cadastral și apartament situat în Pașcani, Calea (...), jud Iași, înscris în CF Pașcani(...)) este nelegal, în condițiile în care nu există o ordonanță prin care procurorul să fi instituit măsura sechestrului asigurător asupra acestor imobile, la data de 6.08.2020 fiind emise singurele ordonanțe de instituire a sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile, fără ca vreuna să îl vizeze pe inculpatul A, iar notarea în cartea funciară s-a realizat în baza ordonanțelor din 12.08.2021 și 27.01.2023, prin care au fost menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor imobile ale inculpaților, fără ca aceștia să fie nominalizați.

Referitor la autoturismul marca (...) cu nr de înmatriculare (...), aflat în proprietatea SC G Srl, Înalta Curte constată că măsura asiguratorie nu îndeplinește cerințele necesare pentru menținerea acesteia, persoana juridică suportând restricții în privința exercitării dreptului de proprietate fără să dețină vreo calitate procesuală în cauză, și fără a fi îndeplinită cerința privind scopul măsurii, respectiv în vederea confiscării special, atât timp cât inculpatul A nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de spălarea banilor, astfel încât măsura să poată fi luată și asupra bunurilor unui terț.

De asemenea, validând considerentele judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței de fond, Înalta Curte constată că nu mai subzistă temeiurile pentru menținerea sechestrului asigurator asupra sumele de bani prezente și viitoare deținute de inculpat în conturi curente deschise la Banca B, Banca C, D, E Bank și sumele de 63.680 lei și 75.200 euro, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, raportat la conținutul concret al acuzației formulate împotriva inculpatului, fiind restrânse semnificativ acuzațiile prin multiplele soluții de clasare pentru fapte cauzatoare de prejudiciu avute în vedere la momentul dispunerii măsurii sechestrului asigurător, lipsa vreunei mențiuni în cuprinsul acuzației potrivit căreia inculpatul A si-ar fi însușit sau obținut vreo sumă de bani din suma pretins delapidată, precum și împrejurarea că SC H SRL a încunoștințat instanța că nu se constituie parte civilă în cauză. Se are în vedere, astfel, că măsura asiguratorie nu mai este proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea lor și valoarea prejudiciului reținut prin rechizitoriu, în cazul inculpatului, iar consecințele pe care le produce depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri.

Prin urmare, în acord cu judecătorul de la instanța de fond, Înalta Curte concluzionează că măsurile asiguratorii analizate nu mai satisfac exigențele de necesitate (decurgând din lege) și proporționalitate care au stat la baza dispunerii lor, criticile de netemeinicie invocate în contestație de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Drecția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași fiind, deopotrivă, nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Drecția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii penale din data de 21 august 2024, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. X/45/2024/a1.6.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Drecția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii penale din data de 21 august 2024, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. X/45/2024/a1.6.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 03 septembrie 2024.