ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 442/2025

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția a II-a Civilă la 25.08.2023, A S.R.L., în contradictoriu cu intimații Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Motru și Consiliul Local Motru, a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 68/22.05.2018, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/95/2014, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 157/2023 din 14.11.2023, Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă a respins excepțiile autorității de lucru judecat și a tardivității revizuirii, precum și cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri, revizuenta a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 173/2024 din 28.03.2024, Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii.

În motivare, recurenta a detaliat situația de fapt și cronologia evenimentelor relevante pentru terenul disputat în dosarul nr. x/95/2014.

Astfel, a precizat că, în anul 1996, a achiziționat o clădire cu destinație alimentație publică, construită în anul 1991, fără a avea cunoștință de faptul că terenul fusese revendicat de Parohia B și că, prin sentința nr. 754/2010, Judecătoria Motru a obligat U.A.T. Municipiul Motru să emită titlul de proprietate pentru acest teren, hotărâre care nu a fost respectată.

Recurenta a menționat că U.A.T. Municipiul Motru i-a închiriat terenul aferent construcției, însă, în anul 2014, a fost dată în judecată pe motiv că ar ocupa abuziv o suprafață de 858 m.p, în condițiile în care acest teren nu figura în inventarul Municipiului Motru, ceea ce înseamnă că acesta nu era proprietar și nici nu avea calitate procesuală.

În plus, a evidențiat că instanțele au fost induse în eroare ca urmare a unei expertize judiciare eronate, precum și prin depunerea unui extras de Carte Funciară care viza un alt teren, context în care a susținut că a fost prejudiciată de către intimată cu suma de 1.067.468,95 lei, în urma executării silite a hotărârii pronunțate în litigiul purtat sub nr. x/95/2014.

În continuare, a susținut că sentința nr. 754/2010 a Judecătoriei Motru reprezintă un document reținut abuziv de U.A.T. Motru, care a existat înainte de inițierea, cât și pe parcursul derulării procesului, subliniind că, în cazul în care sentința ar fi fost depusă la dosar, soluția instanțelor ar fi fost diferită.

Concluzionând, a afirmat că se impune revizuirea sentinței nr. 68/22.05.2018 a Tribunalului Gorj – Secția a II-a Civilă.

Recurenta nu a invocat niciunul dintre motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La 12.08.2024, intimata U.A.T. Motru a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La 03.09.2024, recurenta a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor; acesta a fost redactat și comunicat părților; recurenta a prezentat punctul de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că recurenta era obligată să își configureze criticile de nelegalitate față de dispoziția de respingere a apelului vizând soluția dată asupra cererii de revizuire.

Analiza cererii de recurs relevă însă că recurenta nu a prezentat nicio critică de nelegalitate care să poată fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Titulara căii de atac a prezentat argumente referitoare la situația de fapt care a stat la baza litigiului, evidențiind aspecte legate de modul de efectuare a expertizelor în cauză și declarațiile experților, precum și de comportamentul duplicitar al părții adverse care ar fi indus în eroare instanța în legătură cu probele administrate. Or, aceste argumente nu au aptitudinea de a releva nelegalitatea dispoziției de menținere a hotărârii de respingere a cererii de revizuire.

De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului nu este suficientă pentru a analiza legalitatea deciziei recurate, lipsa motivelor de recurs ori neîncadrarea celor prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ. fiind sancționată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de revizuenta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 173/2024 din 28.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimații U.A.T. Municipiul Motru și Consiliul Local Motru.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.