ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1323/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 26.04.2022 sub nr. x/2022, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Motru și Consiliul Local Motru, au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 215.323,68 RON, reprezentând prejudiciul suferit prin ocuparea în mod abuziv în perioada septembrie 2020 - martie 2022 a suprafeței de 858 mp din terenul ce face parte din domeniul public al municipiului Motru, situat în Parcul Central al municipiului Motru, la ridicarea construcției în suprafață de 65 mp aflată pe terenul proprietatea acestora în suprafață de 70 mp, pentru care nu există contract de închiriere a terenului pe care este amplasată construcția sau autorizarea acestora pentru ridicarea construcției, pe cheltuiala pârâtei.

Prin sentința nr. 31/01.11.2023, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 215.323,68 RON, reprezentând prejudiciul suferit pentru perioada septembrie 2020 - martie 2022.

Prin sentința nr. 2/31.01.2024, aceeași instanță a admis în parte cererea de completare și lămurire dispozitiv și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 31/01.11.2023, în sensul că a obligat pârâta să ridice construcțiile edificate fără autorizație de construire pe terenul reclamantei sau, în caz de refuz, a autorizat reclamanta să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâtei și a respins cererea de completare și lămurire dispozitiv cu privire la suma de 233.002,44 RON.

Împotriva sentinței nr. 31/01.11.2023, S.C. A. S.R.L. și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Motru au declarat apel, iar împotriva sentinței nr. 2/31.01.2024 a declarat apel S.C. A. S.R.L.

Prin decizia nr. 414/24.09.2024, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței nr. 31/01.11.2023 și a admis apelul declarat împotriva sentinței nr. 2/31.01.2024, pe care a anulat-o și a reținut cauza pentru evocarea fondului cererii de completare dispozitiv.

Prin decizia nr. 539/26.11.2024, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis cererea de completare dispozitiv, a dispus completarea sentinței nr. 31/01.11.2023 în sensul că a decăzut reclamanta din dreptul de a-și modifica cererea și a respins petitul privind ridicarea construcției în suprafață de 65 mp ca neîntemeiată.

Criticând decizia nr. 414/24.04.2025, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin memoriul de recurs, a afirmat că instanța a analizat cauza prin prisma unor texte de lege inaplicabile - cele referitoare la răspundere civilă delictuală - pe care le-a încălcat în litera și spiritul lor.

Astfel, cu referire la natura pretențiilor reclamantei, a susținut că în mod incorect s-a reținut că este una extracontractuală, prin aceea că litigiul își are izvorul într-un delict/faptă ilicită, câtă vreme din cererea introductivă rezultă cu evidență că ceea ce s-a solicitat nu derivă dintr-un delict, astfel încât cauza trebuia analizată prin raportare la contractul de închiriere nr. x/11.04.2016, prin care recurenta a dobândit dreptul de folosință asupra unui teren în suprafață de 70 mp, chiria a fost stabilită la suma de 105.000 ROL (1,5 RON), iar în privința termenului de închiriere, părțile au făcut trimitere la o "autorizație" neidentificată prin număr sau alte elemente.

Așa fiind, instanța a admis, în parte, acțiunea în considerarea altor prevederi legale decât cele invocate de reclamantă și, procedând astfel, întregul raționament prezentat reprezintă o motivare străină de pretenția dedusă judecății; s-a prevalat, astfel, de motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Invocând cazul de casare statuat de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., autoarea recursului a afirmat că Tribunalul Mehedinți a soluționat cauza în virtutea principiului autorității de lucru judecat derivat din decizia nr. 11/2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, iar instanța devolutivă de control judiciar, în raport cu argumentele critice expuse în cererea de apel, a reținut puterea lucrului judecat, fără a face nicio referire la autoritatea de lucru judecat reținută de prima instanță.

Din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a afirmat încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (1) din același Cod, prin aceea că instanța de apel a refuzat să analizeze și să soluționeze toate criticile aduse hotărârii pronunțate de tribunal, întrucât ar reprezenta motive noi care nu au fost supuse atenției primei instanțe, respectiv încălcarea prevederilor art. 424 alin. (3) C. proc. civ., deoarece a soluționat o parte din cauză prin decizia recurată și, totodată, a dispus anularea sentinței nr. 2/2024, pronunțată în același dosar și a acordat termen în vederea judecării cererii.

Pe calea întâmpinării, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Motru a invocat excepția nulității recursului întrucât criticile expuse nu au aptitudinea de a evidenția o nelegalitate a hotărârii și nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, recurenta fiind răspunzătoare pentru construcția edificată ilegal și ocuparea în același mod a terenului, astfel că datorează sumele la care a fost obligată, principiul puterii de lucru judecat împiedicând infirmarea constatărilor reținute într-o hotărâre judecătorească definitivă, cât timp prestațiile derivă din aceeași situație juridică, dar pentru o altă perioadă.

Intimatul-reclamant Consiliul Local Motru nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare, iar recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinarea înaintată de intimata-reclamantă.

Prin rezoluția din 26.02.2025 s-a fixat termen în ședință publică la 09.04.2025, cu citarea părților; la acest termen, cauza a fost amânată, fiind fixat termen de judecată la 24.09.2025 în vederea atașării dosarului nr. x/2022, împreună cu dosarele componente, al Curții de Apel Craiova.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 248 alin. (1) din același Cod, chestiunea prealabilă a timbrării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, ce țin de fondul ori de conținutul cererii de recurs, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Articolul 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acțiuni, excepțiile fiind de strictă interpretare și aplicare. Prin jurisprudența constantă a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 45/2014, Decizia nr. 401/2017, Decizia nr. 169/2018, Decizia nr. 432/2019, Decizia nr. 260/2021) s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiție presupune, așadar, respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în vreme ce alin. (3) al aceluiași articol instituie sancțiunea nulității recursului pentru neîndeplinirea acestei cerințe, dispoziție concordantă cu art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit căruia, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa recursului de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, alin. (1) instituind o taxă fixă în cuantum de 100 RON pentru invocarea motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., în vreme ce alin. (2) instituie o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată în raport cu suma contestată, pentru acțiunile evaluabile în bani, în situația invocării motivului de recurs prevăzut de pct. 8.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, față de motivele de casare invocate, art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și pct. 8 C. proc. civ., calea extraordinară de atac trebuia timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.805,74 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția de primire din 25.11.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit că recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.805,74 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin actul de procedură comunicat recurentei la 02.12.2024, dosar, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru mai sus arătate, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Reținând că partea nu a dat curs solicitării instanței, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile pentru exercitarea dreptului la recurs prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (2) din același Cod.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 414/24.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 414/24.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.