ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 966/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Motru, dosar nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Motru, Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj și Primarul Municipiului Motru, solicitând instanței să stabilească și să fixeze suma ce reprezintă penalități pe zi de întârziere la care au fost obligate intimatele prin încheierea din 12 septembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Motru, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 398 din 2 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj - în sensul că a fost admis apelul declarat de reclamant, schimbată încheierea și obligate intimatele să plătească reclamantului o penalitate de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației prevăzută în titlul executoriu, suma solicitată fiind de 69.400 RON, calculată de la 21 aprilie 2016 până la 15 februarie 2018, data introducerii acțiunii la instanță.

Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Motru, s-a admis, în principiu, cererea de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L., formulată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Motru.

Prin încheierea nr. 125 din 23 ianuarie 2019, Judecătoria Motru a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

A stabilit suma definitivă reprezentând penalități pentru neexecutarea obligației stabilite în titlul executoriu - sentința civilă nr. 1359 din 12 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2015 - la 9100 RON, în sarcina debitoarei-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar Motru.

A obligat pe debitoarea-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Motru să plătească reclamantului-creditor suma de 9100 RON, reprezentând penalități definitive.

A respins cererea de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L., formulată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Motru.

A respins, în rest, cererea reclamantului A..

Împotriva încheierii nr. 125 din 23 ianuarie 2019, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea încheierii și stabilirea penalităților de întârziere conform deciziei nr. 398/02.03.2017 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2016, până la punerea în aplicare a titlului executoriu din sentința civilă nr. 1359/12.10.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia nr. 160 din 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 125 din 23 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond Funciar Motru, Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, Primarul Municipiului Motru și chemata în garanție S.C. B. S.R.L..

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, revizuentul A. a formulat recurs.

În motivare, recurentul revizuent A. a arătat că a formulat cerere de revizuire în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea nr. 125/23.01.2019 a Judecătoriei Motru, pronunțată în dosarul nr. x/2018, este potrivnică deciziei nr. 398/02.03.2017 a Tribunalului Gorj, intrată în putere de lucru judecat.

A arătat că deși Tribunalul Gorj a obligat Comisia Locală de fond funciar Motru să plătească penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în aplicare a obligației, Judecătoria Motru, încălcând autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, a stabilit obligarea Comisiei Locale de fond funciar Motru numai la plata sumei de 9100 RON, reprezentând penalități de întârziere pe o perioada de 3 luni, deși de la momentul intrării în întârziere și până la momentul pronunțării trecuseră 1036 de zile.

Recurentul revizuent a apreciat că, în motivarea deciziei, instanța de revizuire a făcut vorbire de unele noțiuni teoretice care nu au legătură cu obiectul cauzei, motivând în mod eronat că revizuentul a formulat cerere de revizuire pentru rejudecarea fondului, aspecte ce nu rezultă din cererea de revizuire.

În mod greșit instanța a respins cererea de revizuire pentru motivul că nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri potrivnice. Recurentul revizuent a susținut că această identitate există, având în vedere că ambele hotărâri se referă la aceleași părți, iar obiectul constă în obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate, obligație a cărei nerespectare a avut drept consecință formularea de către reclamant a unei acțiuni pentru acordarea penalităților de întârziere.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 11 martie 2021 a fost admis, în principiu recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și a fost fixat termen de judecată la 22 aprilie 2021.

Intimata Comisia Locală de fond funciar Motru a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil (întrucât recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii atacate și judecarea în fond a cauzei, în sensul admiterii cererii de revizuire - soluție care nu poate fi pronunțată de Înalta Curte), iar în subsidiar, a solicitat respingere recursului, ca nefondat.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând în principal, anularea cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil - cu aceeași motivare prezentată și de intimata Comisia Locală de fond funciar Motru.

Recurentul-revizuent a transmis prin fax răspuns la întâmpinări, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimați.

Se reține că Înalta Curte a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă prin rezoluția din 28 ianuarie 2021, apreciindu-se că recursul declarat în cauză este admisibil în principiu, iar criticile formulate se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele, lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin primul motiv de recurs, revizuentul a criticat decizia pronunțată de curtea de apel, arătând că au fost greșit interpretate și aplicate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța reținând în mod eronat că încheierea definitivă nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a Judecătoriei Motru nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 398/2017 a Tribunalului Gorj.

Deși recurentul nu a indicat temeiul de drept al cererii sale, Înalta Curte reține că această critică poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru că se susține încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 398/2017 a Tribunalului Gorj.

Criticile sunt nefondate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se referă la ipoteza casării hotărârii în situația încălcării autorității de lucru judecat.

Se reține că invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În aplicarea textului de lege mai sus citat, s-a reținut că respectiva condiție, a identității de părți, obiect și cauză pornește de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești. Aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Așadar, instituția juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorității de lucru judecat; ca urmare, o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, este admisibilă doar cu întrunirea condițiile mai sus citate.

În speță, revizuentul a solicitat instanței de judecată anularea încheierii definitive nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a Judecătoriei Motru, cu motivarea că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 398 din 2 martie 2017 a Tribunalului Gorj.

Or, cel de al doilea litigiu, în raport de care se susține contradictorialitatea, a avut ca obiect cererea reclamantului A., prin care a solicitat să se stabilească suma ce reprezintă penalități pe zi de întârziere la care au fost obligate intimatele prin încheierea din 12.09.2016, dată în dosarul x/2016, modificată prin decizia civilă nr. 398/02.03.2017 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Așadar, Judecătoria Motru, care a soluționat cel de al doilea litigiu și care a pronunțat încheierea definitivă nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a avut în vedere și s-a raportat la încheierea din 12.09.2016, dată de Judecătoria Motru în dosarul x/2016, modificată prin decizia civilă nr. 398/02.03.2017 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Așadar, reține Înalta Curte, criticile reclamantului întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. sunt nefondate, întrucât cea de-a doua instanța a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost criticată motivarea instanței de revizuire, apreciindu-se că instanța, în considerentele deciziei, se referă la noțiuni teoretice care nu au legătură cu obiectul cauzei și reține în mod eronat că revizuentul a formulat cerere de revizuire pentru rejudecarea fondului.

Aceste critici sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte reține că aceste susțineri pot fi circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că se invocă o motivare străină de cauză.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., "în considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță.

Cum motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă un element de validitate a acestora, instanța are obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susținerile, apărările părților, cât și la probele și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt și de drept în baza cărora judecătorul pronunță soluția și constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanța ce are obligația legală de a proceda la o analiză a susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinența.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum și la criticile recurentului, legate de incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de revizuire și-a argumentat atât în fapt cât și în drept soluția adoptată, în condițiile în care a detaliat obiectul și cauza celor două litigii despre care se susține că ar fi contradictorii.

Argumentele teoretice pe care recurentul le apreciază ca fiind străine de natura cauzei au fost expuse de instanță pentru a justifica soluția de respingere a cererii de revizuire, în condițiile în care au fost detaliate diferențele dintre temeiurile de drept ale celor două litigii, unul întemeiat în drept pe art. 906 alin. (2) C. proc. civ., iar al doilea pe art. 906 alin. (4) C. proc. civ., instanța subliniind, prin explicațiile date, că în cele două dosare s-au soluționat cereri cu obiect și cauză diferite.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține și că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Având în vedere aceste argumente, constatând că decizia recurată este legală și că nu sunt incidentele motivele de recurs invocate de recurent, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.