ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la 20.10.2023, reclamanta A S.A., prin lichidator judiciar B S.P.R.L. și Casa de Insolvență C S.P.R.L. a chemat în judecată pe pârâții D, E și F, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 65/07.10.2004 încheiat între reclamantă, în calitate de vânzător și pârâții D și F, în calitate de cumpărători, precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, prin restituirea de către pârâți a imobilelor către reclamantă, radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilelor înscrise în C.F. (..) cu nr. cadastral (..) și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor imobile.

Pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat, în ipoteza admiterii acțiunii reclamantei, obligarea reclamantei la plata către pârâți a valorii actuale de circulație a bunurilor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 65/07.10.2004, iar în subsidiar, obligarea reclamantei la restituirea valorii de cumpărare, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă nr. 2310/23.09.2024, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta se află în procedura falimentului, potrivit sentinței civile nr. 3135/03.09.2020, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/3/2017, și că prin încheierea din 06.10.2022, consorțiul format din B S.P.R.L. și Casa de Insolvență C S.P.R.L. a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar; astfel, evocând prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2014, care stabilesc competența judecătorului sindic în soluționarea acțiunilor pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna creditorilor, instanța a apreciat că soluționarea cauzei de față intră în competența judecătorului sindic din cadrul Tribunalului București, unde se află dosarul de insolvență al debitoarei, reclamanta din cauză.

Prin sentința civilă nr. 250/23.01.2025, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, reclamanta a formulat o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 65/07.10.2004, pentru lipsa condițiilor de validitate referitoare la forma contractului, în conformitate cu art. 10 și 19 din Legea nr. 85/1992, și pentru lipsa cauzei și frauda la lege, în raport cu art. 963, art. 966 și art. 968 C. civ. din 1864.

De asemenea, a evocat art. 9 C. proc. civ. și a reținut că lichidatorul judiciar al debitoarei în insolvență a formulat acțiunea privind nulitatea contractului, invocând dispozițiile dreptului comun și nu pe cele ale art. 117 din Legea nr. 85/2014, context în care, în raport cu art. 107 C. proc. civ., competența de soluționarea revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă la 11.02.2025.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamanta, reprezentată de lichidatorul judiciar, a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, invocând motive de nulitate conform dreptului comun, precum lipsa condițiilor de validitate privind forma contractului, lipsa cauzei și frauda la lege, în raport cu prevederile art. 10 și art. 19 din Legea nr. 85/1992, respectiv art. 963, art. 966 și art. 968 C. civ. din 1864.

Astfel, având în vedere că acțiunea nu se bazează pe dispozițiile art. 117 din Legea nr. 85/2014, care reglementează anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor și care atrage competența judecătorului sindic, ci pe motive de nulitate absolută reglementate de dreptul comun, competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, instanța de drept comun, în circumscripția căreia domiciliază pârâții.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.