ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 232/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competentă, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.02.2023 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin sub nr. x/2023, contestatoarul A., în contradictoriu cu intimatele B. și C. prin administrator al activelor D. S.R.L., a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2015 al B.E.J. E.; anularea încheierii din 08.09.2015 emisă de B.E.J E., prin care a fost încuviințată executarea silită; întoarcerea executării silite cu privire la suma de 6660.36 RON.

Prin sentința civilă nr. 1829 din 23 mai 2023, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, reținând că încheierea de încuviințare a executării silite din 20.08.2015 a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2015, context juridic în care această judecătorie rămâne câștigată ca instanță de executare pentru soluționarea contestației la executare.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 13283 din 8 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, reținând că, la data formulării cererii de executare silită, potrivit art. 666 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 08.09.2015, încuviințarea executării silite era pronunțată de executorul judecătoresc, instanța de judecată având exclusiv competența să învestească cu formulă executorie titlul executoriu.

Față de normele civile în vigoare la data cererii de executare silită, instanța a reținut că nu sunt aplicabile în prezenta cauză considerentele RIL 20/2021, acestea având ca obiect de interpretare alte dispoziții legale, intrate ulterior în vigoare.

Drept urmare, reținând pluralitatea de debitori, cu domicilii aflate în circumscripția unor instanțe distincte (Judecătoria Drobeta Turnu Severin și Judecătoria Sectorului 4 București), dar și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., observând că prin contestația la executare debitorul a înțeles să învestească Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea acestei instanțe.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății de contestatorul A. este reprezentat de contestația la executare formulată de acesta împotriva executării silite pornite la cererea intimatelor B. și C., prin administrator al activelor D. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4571/20.10.2005, în dosarul de executare nr. 701/2015.

Conform dispozițiilor art. 640 din C. proc. civ., "cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în legea specială".

În ceea ce privește învestirea cu formulă executorie, art. 641 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: "(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților (…)." Se constată că acest text de lege instituia un caz de competență teritorială alternativă, fiind competentă a soluționa cererea creditorului de învestire cu formulă executorie fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

În aplicarea acestor dispoziții legale, prin încheierea dată la 20.08.2015 în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 2 București, ca instanță de la sediul creditoarelor B. și C., prin administrator al activelor D. S.R.L., a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4571/20.10.2005.

Referitor la încuviințarea executării silite, art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: "(2) Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților. (6) încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de executare."

În aplicarea acestor dispoziții legale, executarea silită a fost încuviințată în cauză de către executorul judecătoresc, iar nu de către instanța de judecată.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestație la executare, prin care unul dintre debitori a solicitat anularea executării silite, anularea tuturor formelor de executare și întoarcerea executării silite, devin incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "contestația se introduce la instanța de executare". În ceea ce privește instanța competentă material și teritorial a soluționa contestația la executare, aceasta se stabilește în raport cu prevederile art. 651 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Ca atare, contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, și anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorul avea domiciliul în jud. Mehedinți.

Împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit a fost învestit cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 2 București nu o transformă pe aceasta în instanță de executare, competentă a soluționa contestația la executare ce face obiectul cauzei de față, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanța competentă a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, și instanța competentă a soluționa contestația la executare (instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanța care învestește titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă și nici nu devine instanță de executare.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a statuat în sensul că: "instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviințată de către instanța de judecată, care să devină astfel instanță de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa contestația la executare este instanța de executare, determinată conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., și anume Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.