ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1214/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.08.2023 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub numărul de dosar x/2023, creditoarea S.C. A. S.R.L, a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 9.321,91 RON, reprezentând debit principal, ce reprezintă contravaloarea facturii nr. x din 17.11.2022, sumă actualizată până la plata efectivă a debitului, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2781/10.10.2023, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reținând că părțile nu se găsesc în niciuna din situațiile de excepție prevăzute de art. 113 pct. 3, 6 sau 8 C. proc. civ., motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ. conform cărora este competentă instanța de la sediul pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 5787/30.04.2024, Judecătoria Baia Mare, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, cu motivarea că, în raport de dispozițiile art. 1016 C. proc. civ. și ale art. 107 din același cod, în cauză este vorba de o competență teritorială de ordine privată care nu putea fi invocată de instanță din oficiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoriei Baia Mare a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect ordonanță de plată, prin cererea de chemare în judecată formulată, creditoarea solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 9.321,91 de RON, cu titlu de debit principal, sumă ce urmează a fi actualizată până la plata efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1014 C. proc. civ., cu privire la procedura ordonanței de plată.

Potrivit dispozițiilor art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, fără a fi invocată de către pârât prin întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (49 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.