ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 425/2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă la 06.10.2022, reclamanta A LLC a chemat în judecată pe pârâta B S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40.988 usd, reprezentând debit restant.

La 20.12.2022, pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând constatarea nulității absolute a certificatului de performanță Satu Mare x/26.02.2022 și obligarea reclamantei la plata sumei de 198.000 lei, cu titlu de despăgubiri, iar, în cazul admiterii acțiunii principale, să constate compensarea datoriilor reciproce, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2783/2023 din 21.11.2023, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40.988 usd, reprezentând debit restant; a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 5.187,82 lei și de 4.210 usd, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 862A/27.05.2024, Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a respins ca nefondat apelul și a obligat-o pe apelantă să îi achite intimatei suma de 6.810 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat eronat mențiunea din certificat, apreciind că aceasta ar reprezenta o renunțare inclusiv la dreptul pretins prin cererea reconvențională.

De asemenea, a mai susținut că instanța de apel a ignorat probele administrate, în special corespondența dintre părți, cu referire la e-mail-ul din 18.02.2022 în care se precizează că „de acum înainte livrarea datelor va fi făcută numai după plată” și la descrierea serviciilor din factura proformă nr. 9/18.02.2022.

Recurenta a învederat, totodată, că instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra aspectelor și dovezilor referitoare la prejudiciile cauzate în teren, subliniind că doar autoturismele intimatei erau echipate cu sistem GPS pentru verificarea respectării rutei și cu programe de monitorizare.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 04.10.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

La 31.10.2024, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248, raportat la art. 24, coroborat cu art. 32 și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reține următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, „Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”.

Dispozițiile art. 32 din aceeași ordonanță stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, iar art. 33 alin. (1) statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, „Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ.”, iar la alin. (2) se prevede că „În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei”.

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că taxa judiciară de timbru datorată este în cuantum de 4.968,36 lei, în raport cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și că la cererea de recurs a fost atașată dovada achitării doar a sumei de 2.582,5 lei, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei obligația completării taxei judiciare de timbru cu suma de 2.385,86 lei.

Astfel, recurentei i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat, sub sancțiunea anulării cererii, potrivit dovezii de înmânare a adresei ce i-a fost comunicată la 02.09.2024, măsură asupra căreia nu s-a conformat.

Prin urmare, având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce îi revenea și că nu operează scutirea legală – personală sau obiectivă – de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32 și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 197 C. proc. civ, în sensul anulării ca insuficient timbrată a cererii de recurs și, întrucât recurenta a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată la cererea intimatei la plata sumei de 1.500 usd, cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art. 451, art. 452 și 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă B S.A. împotriva deciziei nr. 862A/27.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A LLC.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1.500 USD, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.