ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1773/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2022, la 11 mai 2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a despăgubirilor aferente prejudiciului cauzat de pârâtă ca urmare a încălcării obligațiilor, declarațiilor și garanțiilor asumate de aceasta prin contractul de vânzare încheiat între părți, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu 4 septembrie 2020.

Prin sentința civilă nr. 3291 din 28 decembrie 2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 18.686,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 754 din 11 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza pentru o nouă judecată primei instanțe.

Pârâta a recurat această hotărâre, iar prin decizia civilă nr. 514 din 6 martie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat dispoziția din cuprinsul decizie instanței de apel, de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, și a trimis cauza instanței de apel pentru evocarea fondului, menținând restul dispozițiilor hotărârii recurate.

În al doilea ciclu procesual, după rejudecare, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 220 din 13 februarie 2025, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 637.830,79 RON, cu titlu de despăgubiri, dobândă legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de 4 septembrie 2020 și până la plata ei efective și suma de 19.669,74 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, a obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 11.697,12 RON, cu același titlu, a compensat sumele reprezentând cheltuieli de judecată și, în consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.972,62 RON.

Pârâta B. S.R.L. a recurat decizia instanței de apel, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea acesteia și reținerea cauzei pentru rejudecarea apelului său.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La 17 iulie 2025, recurenta a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, față de care intimata și-a exprimat acordul prin notele scrise transmise la 7 august 2025, cu precizarea că nu solicită cheltuieli de judecată.

Verificând cu prioritate excepția netimbrării recursului, care primează oricăror altor cereri sau excepții invocate în cauză, în raport cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acțiuni, excepțiile fiind de strictă interpretare și aplicare. În jurisprudența constantă a Curții Constituționale (spre exemplu, deciziile nr. 45/2014, nr. 401/2017, nr. 169/2018, nr. 432/2019 și nr. 260/2021) s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, care reprezintă o condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care, însă, nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Pentru etapa procesuală a recursului, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilește că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, nerespectarea acestei cerințe atrage sancțiunea nulității recursului.

În completarea textului de lege enunțat sunt prevederile art. 470 alin. (2) și alin. (3) teza finală C. proc. civ., aplicabile și în recurs, potrivit normei de trimitere de la art. 494 din același Cod, conform căruia dovada achitării taxei de timbru trebuie atașată cererii de recurs, lipsa ei putând fi complinită până la primul termen la care partea a fost legal citată în recurs.

Așadar, în principiu, dovada achitării taxei judiciare de timbru trebuie depusă, cel târziu, la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în calea extraordinară de atac, în caz contrar intervenind sancțiunea nulității, care în acord cu art. 174 alin. (1) C. proc. civ., este o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură.

În speță, constatându-se că cererea de recurs nu este timbrată, față de motivul de casare invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin rezoluția de primire din 9 iulie 2025, în sarcina autoarei căii de atac, s-a stabilit, în acord cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 4.993,61 RON, care a fost comunicată recurentei la 15 iulie 2025, așa cum rezultă din dovada de înmânare a adresei emise în acest sens la 10 iulie 2025, regăsită la dosarului de recurs.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, autoarea căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare în condițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, și nici nu a solicitat acordarea vreunor facilități la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 42 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 20 noiembrie 2025, titulara recursului nu s-a conformat dispoziției legale de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea recursului, Înalta Curte reține că în cauză devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (2) din același Cod, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 220 din 13 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2025.