ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1236/2024

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 la 28.10.2020 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 347.617,02 RON, cuantificată provizoriu la 400.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 237/14.02.2022, completată prin sentința civilă nr. 2230/10.10.2022, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 9.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 237/14.02.2022, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, solicitând și repunerea în termenul de formulare a căii de atac.

Prin decizia civilă nr. 640A/27.04.2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, a admis excepția tardivității, a respins ca tardiv apelul și a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost anulat prin decizia nr. 347/14.02.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă; totodată, recurenta-reclamantă a fost obligată la plata către intimata-pârâtă a sumei de 4.639,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A. S.R.L. a promovat contestație în anulare împotriva acestei decizii, nemotivată, învederând că o va argumenta subsecvent comunicării deciziei atacate; calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub nr. x/2024.

Prin întâmpinarea înregistrată la 14.05.2024, intimata S.C. C. S.A. a invocat excepția nulității contestației în anulare pentru nemotivare și, în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondate și acordarea cheltuielilor de judecată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității contestației în anulare determinată de lipsa semnăturii, întrucât această excepție vizează legala învestire a instanței, Înalta Curte reține următoarele:

Preliminar, notând că, prin decizia atacată a fost soluționat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 640A/27.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, instanța supremă, prin prisma dispozițiilor art. 508 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Contestația în anulare se soluționează (…) potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată", constată incidente reglementările conținute de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic",.

Norma legală enunțată se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 alin. (1) C. proc. civ. reglementând că "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura".

Semnătura nu reprezintă doar o simplă formalitate pe înscris, ci exprimă consimțământul părții în numele căreia este întocmit, dar și faptul certificării conținutului său, iar sancțiunea care intervine în cazul nesemnării memoriului de recurs este nulitatea, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Articolul 174 alin. (1) C. proc. civ. definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură întocmit cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, iar art. 175 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară".

Legiuitorul a reglementat însă și obligația instanței de a pune în vedere părții că are posibilitatea ca, într-un anumit termen, să îndrepte neregularitățile actului de procedură; în acest sens, art. 177 C. proc. civ. prevede că, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităților actului de procedură.

În cauză, întrucât contestația în anulare depusă la 14.03.2024 nu a fost semnată, instanța supremă i-a pus în vedere contestatoarei, prin adresa comunicată la 05.04.2024, că are obligația de a semna cererea, sub sancțiunea anulării, fără ca autoarea demersului judiciar să se conformeze obligației stabilite.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității; în lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței.

În aceste condiții, întrucât cererea nu conține nici semnătura olografă a lichidatorului judiciar al recurentei, nici pe cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001, devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac.

Față de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva deciziei nr. 347/14.02.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva deciziei nr. 347/14.02.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2024.