ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 266/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 266/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Hunedoara – Secția I Civilă sub nr. x/97/2022, reclamanta A a chemat în judecată pârâta B S.R.L., solicitând să se dispună anularea clauzei referitoare la durata determinată a contractului individual de muncă nr. 178/12.10.2022.
La data de 6 februarie 2023 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând să se anuleze decizia nr. 690/13.01.2023 de încetare a contractului individual de muncă nr. 178/12.10.2022, repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, respectiv reintegrarea reclamantei în muncă și recalcularea drepturilor salariale restante de la data de 15.01.2023, precum și actualizarea lor cu rata inflației.
Ulterior, la data de 20 martie 2023 reclamanta a formulat cerere completatoare, prin care a solicitat suspendarea aplicării deciziei nr. 690/13.01.2023 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă, până la data la care instanța se va pronunța asupra petitului referitor la anularea clauzei privind durata determinată a contractului individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1220/2023 din 20 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A.
Prin decizia nr. 2408/2024 din 20 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.
A fost obligată apelanta să achite pârâtei intimatei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 și 5 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a arătat că a luat cunoștință de un element nou în cauză, respectiv scrisoarea emisă de Președintele Curții de Apel Cluj cu privire la îngrădirea libertăților judecătorilor prin emiterea O.U.G. nr. 62/2024, act normativ care impune instanțelor care soluționează litigii de muncă și asigurări sociale să sesizeze Înalta Curte anterior pronunțării.
S-a susținut, totodată, că instanța de apel s-a pronunțat prematur la 20 iunie 2024.
La data de 2 august 2024 au fost înregistrate precizările depuse de recurenta-reclamantă sub denumirea ,,Motivele recursului Dosar x/97/2023”.
La data de 1 octombrie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B S.R.L. prin care s-a invocat excepția inadmisibilității recursului iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
La data de 27 octombrie 2024 au fost înregistrate precizările recurentei-reclamante.
La data de 20 ianuarie 2025 a fost înregistrată cererea recurentei-reclamante de amânare a judecării cauzei.
La termenul de judecată din 21 ianuarie Înalta Curte a constatat că nu există niciun motiv valid care să justifice încuviințarea cererii de amânare, a rămas în pronunțare asupra cauzei și a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise.
La data de 3 februarie 2025 au fost înregistrate concluziile scrise formulate de recurenta-reclamantă, solicitându-se admiterea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, reține următoarele considerente:
Obiectul recursului îl reprezintă o decizie pronunțată într-un litigiu de muncă, având ca obiect obligație de a face, prin care reclamanta a solicitat anularea clauzei referitoare la durata determinată a contractului individual de muncă nr. 178/12.10.2022, anularea deciziei nr. 690/13.01.2023 de încetare a raporturilor de muncă, repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia, prin reintegrarea reclamantei în muncă, recalcularea drepturilor salariale restante de la data de 15.01.2023 și actualizarea lor cu rata inflației, precum și suspendarea aplicării deciziei nr. 690/13.01.2023 până la soluționarea primului capăt principal de cerere.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ,,nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale”. Prin urmare, în materia conflictelor de muncă, este suprimată calea extraordinară de atac a recursului.
În egală măsură, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că „sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol „hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării”.
Înalta Curte reamintește că obligația instanței este de a analiza căile de atac în limitele și în condițiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.
Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ”.
Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Respectarea principiului legalității este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată și a materiei juridice căreia îi corespunde acțiunea, Înalta Curte reține că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei civile nr. 2408/2024 din 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă.
Totodată, referitor la cererea intimatei-pârâte B S.R.L. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
Prin raportare la această dispoziție legală, aplicabilă și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-pârâte B S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei civile nr. 2408/2024 din 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă.
Respingerea cererea formulată de intimata-pârâtă C S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.