ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 564/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1480 din 20 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins acțiunea formulată în cadrul unui conflict individual de muncă de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și C.., a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva chematei în garanție S.C. D. S.R.L., a respins cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului A., formulată de chemata în garanție S.C. D. S.R.L. și a obligat reclamantul la plata sumei de 9.513,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei C..

Împotriva acestei sentințe au formulat apel intervenienta S.C. D. S.R.L. și reclamantul A. și apel incident pârâtele S.C. B. S.R.L. și C..

La termenul de judecată de la 15 octombrie 2020 A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată.

Prin încheierea de ședință nr. 70 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de A..

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs A. și S.C. D. S.R.L., solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze încheierea de ședință nr. 70 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă

Motivele invocate de către recurentul-reclamant sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs se susține, în esență, că există conexitate între dosarul nr. x/2018 și dosarul nr. x/2018 întrucât acestea au petite aproape identice, iar completul de judecată care a judecat dosarul nr. x/2018 este același cu cel care judecă dosarul nr. x/2018. Acest complet, arată recurentul, s-a pronunțat asupra probatoriului administrat în cadrul dosarului nr. x/2018, dosar la care a fost atașat și dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Hunedoara, precum și asupra cererii de intervenție accesorie formulată de S.C. D. S.R.L. Aceeași parte apreciază că există suficiente motive de incompatibilitate pentru admiterea cererii de recuzare.

Recurentul susține că i-au fost încălcate drepturile ocrotite prin art. 41 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 și art. 13 din Convenția CEDO și art. 41 și art. 42 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ.

Recurenta S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare și recurs împotriva încheierii de ședință nr. 70 din 20 octombrie 2020. Prin memoriul de recurs susține, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile obiective de imparțialitate a instanței de judecată din dosarul nr. x/2018 pentru că membrii completului au soluționat o parte din cererile din dosarul de apel nr. x/2018 al Curții de Apel Alba Iulia.

La 26 februarie 2021 intimata C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de S.C. D. S.R.L., în esență, ca inadmisibil/prematur.

La 1 martie 2021 intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de S.C. D. S.R.L., în esență, ca inadmisibil/prematur.

Pe baza cererilor de recurs și a întâmpinărilor, în temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent.

La data de 3 noiembrie 2021 în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022 s-a respins excepția prematurității și s-au admis în principiu recursurile, acordându-se termen la 9 martie 2022.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se impune precizarea faptului că, deși recurentul-reclamant A. a invocat motivul de recurs reglementat de pct. 1 și 7 al art. 488 C. proc. civ., criticile prin care susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 și art. 42 C. proc. civ., vizează încălcarea unor norme de procedură, așa încât susținerile sale vor fi încadrate în motivul de recurs instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

De asemenea, față de faptul că recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L a invocat prin memoriul de recurs că nu sunt îndeplinite condițiile obiective de imparțialitate a instanței de judecată din dosarul nr. x/2018 pentru că membrii completului au soluționat o parte din cererile din dosarul de apel nr. x/2018 al Curții de Apel Alba Iulia, susțineri care vor fi încadrate în motivul de recurs instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza în mod unitar recursurile celor două părți, deoarece ambele invocă încălcarea regulilor de procedură cu privire la cazurile de incompatibilitate, reglementate de art. 41 și 42 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 41 și art. 42 C. proc. civ. nu vor fi însușite de Înalta Curte de Casație și Justiție. Art. 41 alin. (1) C. proc. civ. stabilește cazurile de incompatibilitate absolută, interzicând judecătorului care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza să judece aceeași pricină în apel, recurs, în căile extraordinare de atac sau în cazul trimiterii spre rejudecare. Totodată, art. 42 C. proc. civ. reglementează și alte cazuri de incompatibiliate, iar la alin. (1) pct. 1 prevede: "judecătorul fiind de asemenea incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece."

Ipotezele reglementate nu sunt aplicabile în cauză deoarece situația premisă a acestui text de lege este aceea că judecătorul devine incompatibil atunci când a pronunțat o hotărâre prin care a tranșat fondul dreptului litigios sau când a judecat în temeiul unei excepții de procedură sau de fond cu efect peremptoriu, fie a soluționat pricina în primul ciclu procesual.

În speță, recurenții susțin că există conexitate între dosarul nr. x/2018 și dosarul nr. x/2018 întrucât acestea au petite aproape identice, iar completul de judecată care a judecat dosarul nr. x/2018 este același cu cel care judecă dosarul nr. x/2018, și întrucît s-a pronunțat asupra probatoriului administrat în cadrul dosarului nr. x/2018, dosar la care a fost atașat și dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Hunedoara, există suficiente motive de incompatibilitate. O atare ipoteză nu se regăsește între cele reglementate de prevederea legală a cărei încălcare este invocată de autoarele căii de atac.

Înalta Curte constată că prin încheierea recurată instanța de apel a arătat care sunt argumentele pentru care a respins, ca neîntemeiată cererea de recuzare, făcând referire la textele legale incidente și analizând actele dosarului, iar aspectele invocate de recurente au fost avute în vedere de instanță la soluționarea cererii.

Înalta Curte constată că în cauză, completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare, în mod corect a reținut că aspectele invocate de petent în cererea de recuzare nu sunt de natură să releve că prin soluționarea dosarului nr. x/2018, din care a fost disjunsă prezenta cauză, completul de judecată s-ar fi antepronunțat și în prezentul litigiu, nefiind incident niciunul dintre cazurile de recuzare prevăzute la art. 41 și 42 C. proc. civ.

Față de argumentele anterior expuse, se constată că soluția pronunțată de instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare, bazată pe analiza motivelor invocate prin cerere, este una legală, fiind fundamentată pe o corectă aplicare și interpretare a normelor legale incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. SATU MARE împotriva încheierii nr. 70 din 20 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. SATU MARE împotriva încheierii nr. 70 din 20 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a I-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2022.