ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.06.2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2022

HOTĂRÂRE
15.06.2022
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia din urmă la restituirea sumei de 1.449.830 RON brut, actualizată la data plății efective, sumă reprezentând avansuri salariale însușite fără drept, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 66 din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă au fost respinse ca nefondate excepțiile invocate de pârâtul B., privind lipsa de interes, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, prescripției dreptului material la acțiune, lipsa calității de reprezentant convențional a consilierului juridic C., autoritatea de lucru judecat.

A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și în consecință: a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 1.399.834 RON, cu titlu de sumă nedatorată, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a fost respinsă în rest, ca rămasă fără obiect, acțiunea precizată; nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 670 din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 66 din 31 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul Hunedoara.

A fost schimbată în parte sentința atacată, sub aspectul cuantumului sumei pe care a fost obligat pârâtul B. să o restituie reclamantei, care a fost stabilit ca fiind 1.264.830 RON, precum și sub aspectul cheltuielilor de judecată.

A fost obligat pârâtul B. să plătească reclamantei suma de 10.948 RON, cu titlul cheltuieli de judecată în fata instanței de fond.

A fost menținută în rest sentința atacată.

A fost obligat pârâtul B. să plătească reclamantei suma de 11.333,22 RON, cu titlul cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat cerere de revizuire, susținând că există două hotărâri definitive ce includ considerente potrivnice, date de aceeași instanță - Curtea de Apel Alba Iulia - prin decizia civilă nr. 670 din 25 iunie 2020 încălcându-se autoritatea de lucru judecat ce rezultă din considerentele deciziei civile nr. 603 din 24 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în special cu privire la:

Revizuentul consideră că a fost încălcat art. 6 C.E.D.O. și art. 47 din Carta fundamentală a drepturilor cetățenilor Uniunii Europene, precum și principiul legalității exprimat de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prin faptul că, prin intermediul deciziei nr. 670/2020 din 25 iunie 2020 s-a emis pe cale judecătorească, prin adăugare la lege, un alt titlu executoriu ce dublează titlurile executorii preexistente și prin care se modifică nelegal condițiile de exigibilitate a restituirii datoriei sale către S.C. A. S.R.L. convertind o datorie exigibilă la termen, în rate lunare, într-o datorie exigibilă imediat.

Totodată, revizuentul a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 670 din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia până la soluționarea definitivă a prezentei cereri de revizuire, solicitând să fie exonerat de la orice taxe și cauțiuni aferente cererii de revizuire, precum și cererii de suspendare.

Arată revizuentul că un prim motiv de contradictorialitate este legat de calificarea juridică a naturii avansurilor bănești de care a beneficiat în perioada 30.06.2016-15.09,2017 de la S.C. A. S.R.L. în contul remunerațiilor viitoare de care urma să beneficieze de la acest angajator și de la asociatul ei unic E..

Astfel cum susține revizuentul, în cadrul deciziei civile nr. 603 din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, rezultă calificarea juridică de împrumuturi, respectiv o cheltuială. Pe de altă parte, în cadrul deciziei civile nr. 670 din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, rezultă o altă calificare juridică, aceea de avansuri salariale.

Al doilea motiv de contradictorialitate între cele două hotărâri definitive ale Curții de Apel Alba Iulia este legat de momentul de început al perioadei de prescripție precum și de durata perioadei de prescripție.

Astfel, în cadrul deciziei civile nr. 603 din 24 iunie 2020, perioada de prescripție e limitată la ultimele 6 luni anterioare momentului concedierii, pe când, în cadrul deciziei civile nr. 670 din 25 iunie 2020, referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea a reținut că această excepție este de ordine privată, ce poate fi opusă numai în prima instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, or pârâtul a invocat excepția doar în apel.

Or, momentul la care prescripția a început să curgă a fost luna iulie 2016.

În ceea ce privește durata termenului prescripției, revizuentul solicită instanței să admită excepția autorității de lucru judecat a decizie nr. 603 din 24 iunie 2020, în sensul că acesta este de 6 luni de la data primei plăți în avans de care a beneficiat - iulie 2016 ori cea de 45 de zile de la darea de dată certă a angajamentului de plată în fața notarului public - 13.10.2017.

Un alt motiv de contradictorialitate este legat de caracterul executoriu al titlului de creanță reprezentat de angajamentul de plată, precum și de contractul de împrumut cu ipotecă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, precum și excepțiile tardivității, inadmisibilității și a lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 103 din 21 ianuarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 2.04.2021, sub nr. x/2020, fixându-se termen la 16 iunie 2021.

Prin încheierea din 16 iunie 2021, s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 15 decembrie 2021, revizuentul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, cererea fiind comunicată și prin intermediul poștei, la data de 20 decembrie 2021.

Prin cererea formulată la data de 11 aprilie 2022, revizuentul a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

La data de 13 aprilie 2022, intimata a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus amânarea judecării cauzei în vederea atașării dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă și a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, fiind prorogată discutarea acestei excepții pentru termenul din 15 iunie 2022.

La 15 iunie 2022, revizuentul a depus la dosar, prin poșta electronică, cerere de suspendare a judecării cauzei, în baza art. 138 alin. (1) și (6), raportat la art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., până la publicarea motivării soluției pronunțate în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021 de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte va califica cererea de suspendare formulată de revizuent ca fiind o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care statuează că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Acest caz de suspendare are în vedere existența unui alt dosar, aflat pe rolul instanțelor de judecată, a cărui soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluția din procesul pendinte aflându-se în strânsă legătură.

Cu alte cuvinte, acest caz de suspendare facultativă legală a judecății poate interveni atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea altui dosar în care se tranșează un drept, ce influențează soluția în cauza supusă suspendării.

Dispozițiile legale anterior evocate, care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

Cererea de suspendare urmează a fi respinsă, Înalta Curte reținând că cele două dosare indicate de revizuent au fost soluționate la data de 23 mai 2022, nemaifiind pe rolul instanțelor de judecată, astfel cum reiese din actele depuse de revizuent la dosar .

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă va lua în examinare excepția tardivității cererii revizuire, invocată prin întâmpinare, reținând următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de revizuire invocat de către revizuent, Înalta Curte apreciază că devin incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul imperativ de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se calculează de la data pronunțării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunțare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluțiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute de părți încă de la momentul pronunțării, nu și considerentele acestor hotărâri.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 25 iunie 2020 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 02 septembrie 2020, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Curții de Apel Alba Iulia nr. 355/57/2020.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Totodată, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucătoare care urmează".

În condițiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 25 iunie 2020 rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost 27 iulie 2020 (ziua de 25 iulie 2020 fiind o zi nelucrătoare - sâmbăta).

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către revizuent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, va respinge cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de revizuentul-pârât B., iar în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) teza I și art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuent.

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de revizuentul-pârât B..

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 670 din 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-03-10
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2021
Ședința publică din data de 10 martie 2021 Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 670/25.06.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.
ÎCCJ 2022-10-27
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2202/2022
Ședința publică din data de 27 octombrie 2022 Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 670 din 25 iunie 2020 Curtea de Apel Alba Iulia, secția I ci
ÎCCJ 2022-03-09
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 564/2022
Ședința publică din data de 9 martie 2022 Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1480 din 20 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins acțiunea for
ÎCCJ 2022-12-08
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2661/2022
; reclamantul a fost obligat la plata sumei de 9.513,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta C. Împotriva acestei sentințe și a tuturor încheierilor premergătoare pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosa
ÎCCJ 2022-09-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2022
u cu intimatele D. și Intrum Justitita Debt Finance AG (actual C.). A respins, ca nefondat apelul incident declarat de contestatoarea A. împotriva aceleiași sentințe. 3. Hotărârea în raport de care se solicită revizuirea Prin decizia nr. 32
Sursă