ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 29 septembrie 2022
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 20 mai 2022, sub nr. x/2022, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 342A din 19 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.
În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire, încadrate în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petenta a susținut că hotărârea a cărei revizuire o solicită încalcă dispozițiile art. 431 alin. (2) din același cod.
A arătat că decizia nr. 342A din 19 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă este potrivnică deciziei nr. 326A din 11 martie 2019 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia nr. 352 din 19 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, contrarietatea vizând validitatea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. xx din 15 iulie 2013 încheiat cu B. S.A., pe care Curtea de Apel l-a considerat nul parțial, în ceea ce privește clauza prevăzută de art. 3.4, având ca obiect penalități de întârziere, iar Tribunalul Hunedoara l-a considerat valid în întregime, prin soluția ce permite creditorului continuarea executării silite asupra unui debit care include aceste penalități.
Revizuenta a susținut că există două hotărâri definitive contradictorii, care au tranșat în mod diferit validitatea și întinderea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. xx din 15 iulie 2013 încheiat cu B. S.A., cea de-a doua hotărâre, fiind pronunțată cu nesocotirea puterii de lucru judecat a primei hotărâri, existând identitate între cele două procese, în privința părților, și parțială de obiect, referitoare la întinderea titlului executoriu. Totodată, a arătat că hotărârile potrivnice au fost date de instanțe de grad diferit, în dosare distincte.
A menționat că, deși intimata C. nu a fost parte în litigiul anterior, titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. xx din 15 iulie 2013 încheiat cu B. S.A. a fost contestat, din punctul de vedere al validității și întinderii creanței pe care acesta o conține și în litigiul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 342A din 19 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii și pentru nelegala timbrare, excepția tardivității apelului și excepția lipsei calității de reprezentant a C., invocate de intimata A. prin întâmpinare. A admis apelul declarat de intimata în contestație C. împotriva sentinței civile nr. 189/2021 pronunțate de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2017 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatele D. și Intrum Justitita Debt Finance AG (actual C.). A respins, ca nefondat apelul incident declarat de contestatoarea A. împotriva aceleiași sentințe.
Hotărârea în raport de care se solicită revizuirea
Prin decizia nr. 326 din 11 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 549 din 26 iulie 2018 pronunțate de Judecătoria Brad. A schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și S.C. D. A constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.4 din contractul nr. RBx din 15 iulie 2013 privind dobânda penalizatoare și le-a obligat pe pârâte la recalcularea debitului fără a ține seama de această dobândă. Le-a obligat pe pârâte la plata sumei de 1.635 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de către apelanta-reclamantă.
Decizia nr. 326 din 11 martie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a rămas definitivă prin decizia nr. 352 din 9 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta B. S.A..
Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare
Prin întâmpinarea depusă la 26 septembrie 2022, intimata B. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondate.
Revizuenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția de primire a dosarului din 23 mai 2022, Completul nr. 8, învestit aleatoriu cu soluționarea cererii de revizuire, a stabilit termen de judecată la 29 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire
Examinând cauza din perspectiva dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile asupra cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată următoarele:
Prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stipulează că "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., rațiunea normei constând în necesitatea înlăturării încălcării acesteia în cazul în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.
În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești - Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, anume interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".
Analizând condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile mai sus citate, în raport de litigiile în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentei sunt potrivnice, Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, litigiul asupra căruia poartă cererea de revizuire este reprezentat de dosarul nr. x/2017, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele S.C. D. și B. S.A., îndreptată împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul de nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc F. și contestație la titlu, vizând aplicarea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x pentru a justifica executarea silită, iar, în subsidiar, să se constate caracterul abuziv al clauzei înscrise la pct. 3.4 al contractului de credit și să se dispună recalcularea debitului datorat fără a se ține cont de dobânda majorată.
Prin sentința civilă nr. 189 din 14 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Brad a admis contestația la executare și a anulat formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 222/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc F.. A respins, pe excepția lipsei calității procesuale pasive contestația la executare față de intimata S.C. D.
Prin decizia nr. 342A din 19 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, supusă revizuirii în cauza pendinte - Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii și pentru nelegala timbrare, excepția tardivității apelului și excepția lipsei calității de reprezentant a C., invocate de intimata A. prin întâmpinare. A admis apelul declarat de intimata în contestație C. împotriva sentinței civile nr. 189/2021 pronunțate de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2017 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatele D. și Intrum Justitita Debt Finance AG (actual C.). A respins, ca nefondat apelul incident declarat de contestatoarea A. împotriva aceleiași sentințe.
Cel de-al doilea litigiu, în care a fost pronunțată decizia nr. 326A din 11 martie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a cărei autoritate de lucru judecat pretinde revizuenta că a fost încălcată, face obiectul dosarului nr. x/2018 și a vizat acțiunea în constatarea nulității clauzelor stipulate în art. 3.4 al contractului de credit nr. x din 15 iulie 2013, încheiat de reclamanta A. cu pârâta B. S.A., acțiune ce a fost respinsă de Judecătoria Brad prin sentința civilă nr. 549 din 26 iulie 2018.
Prin decizia nr. 326A din 11 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 549 din 26 iulie 2018 pronunțate de Judecătoria Brad. A fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și S.C. D. S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.4 din contractul nr. RBx din 15 iulie 2013 privind dobânda penalizatoare, pârâtele fiind obligate la recalcularea debitului fără a ține seama de această dobândă.
Decizia nr. 326A din 11 martie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a rămas definitivă prin decizia nr. 352 din 9 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta B. S.A..
Se observă, astfel, că nu este îndeplinită tripla identitate cerută de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cele două litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins contrare având părți, obiect și cauză diferite.
Cât privește examinarea condiției ca în cel de-al doilea dosar să nu se fi analizat hotărârea pronunțată în primul litigiu, Înalta Curte reține că nici aceasta nu este îndeplinită.
În acest sens, Înalta Curte constată că, în cele două litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins contrare s-a pus problema examinării contractului de credit nr. x din 15 iulie 2013, din perspectiva contestației la executare și la titlu deduse judecății în dosarul nr. x/2018, și a acțiunii în constatare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017
În dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunțată decizia supusă revizuirii, Tribunalul Hunedoara a analizat aspectele statuate prin decizia nr. 326A din 11 martie 2019, apreciind că soluția de desființare a formelor de executare silită în dosarul execuțional este lipsită de temei numai în limita sumelor calculate și executate în baza clauzei constatate abuzive (art. 3.4 din contractul de credit nr. xx din 15 iulie 2013), celelalte clauze, nefiind anulate, putând servi la recuperarea creanței datorate de revizuentă, împreună cu dobânzile și accesoriile asumate în baza clauzelor contractuale rămase valabile.
Tribunalul a mai reținut că soluția din sentința nr. 549/2018 pronunțată de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2018, definitivă conform deciziei nr. 326/A/2019 a Tribunalului Hunedoara și deciziei civile nr. 352/2019 a Curții de Apel Alba Iulia, conduce și impune, în cadrul executării silite, la recalcularea debitului rămas de executat, aspect care, în lipsa administrării de către contestatoare a probei cu expertiza contabilă, poate fi complinit în fața executorului judecătoresc prin refacerea calculului cuantumului creanței, de către creditoare, prin scăderea sumelor percepute sau executate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive, prin calculul dobânzilor sumelor ce se impun a fi restituite și, eventual, prin compensări corespunzătoare.
Față de aceste aspecte expuse, Înalta Curte constată că dezlegările date de Tribunalul Hunedoara prin decizia nr. 326/A din 11 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, au constituit obiect al analizei în decizia nr. 342A din 19 aprilie 2022, acestea nefiind contrazise prin considerentele reținute, ci reluate, în scopul susținerii soluției adoptate asupra apelului creditoarei cu privire la limitele în care urmează a se efectua executarea silită, ținându-se cont de partea titlului executoriu care nu a fost modificată urmare a dispozițiilor deciziei civile nr. 326/A/2019.
Or, cerința ca a doua instanță să nu fi fost sesizată cu existența primei hotărâri și să nu se fi pronunțat ea însăși asupra autorității de lucru judecat, izvorăște chiar din natura juridică a instituției revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare și nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.
Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care, prin decizia atacată, s-a dat efect sau nu autorității de lucru judecat.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că nu au fost încălcate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată revizuenta A. împotriva deciziei nr. 342/A din 19 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2022.