ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2285/2024

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

Pe cale reconvențională, pârâta Direcția Județeană de Servicii Publice și Utilități Dolj a solicitat ca, în ipoteza admiterii acțiunii, să fie obligată reclamanta la plata lunară a unei sume de bani pe care o estimează la 510 lei, reprezentând valoarea pe care asociatul inițial B S.R.L. s-a obligat să o plătească în temeiul art. 9 din contractul de asociere.

Prin sentința civilă nr. 15/2023 din 20 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj – Secția a II-a Civilă a fost admită excepția lipsei capacitații de folosință a pârâtului Consiliul Județean Dolj, fiind respinsă acțiunea în raport cu acest pârât.

A fost admisă acțiunea împotriva pârâtei Direcția Județeană de Servicii Publice și Utilități Dolj, constatându-se intervenită novația prin schimbarea debitorului în sensul că debitorul obligațiilor din contractul de asociere nr. 1523/15.03.1994 este A.

A fost obligată pârâta la modificarea contractului de asociere în sensul înlocuirii B S.R.L. cu reclamanta A.

A fost obligată pârâta către reclamanta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.

A fost respinsă cererea reconvențională formulata de pârâta Direcția Județeană de Servicii Publice și Utilități Dolj.

Prin decizia nr. 105/2024 din 29 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a Civilă a fost admis apelul pârâtei.

A fost schimbată în parte sentința primei instanțe în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și a cererii reconvenționale ca rămasă fără obiect.

A fost menținută în rest sentința apelată.

S-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1.093 C. civ., arătându-se că plățile efectuate nu puteau fi făcute de o persoană neinteresată. Astfel, recurenta a susținut că dispozițiile art. 1.093 alin. (2) C. civ. nu pot fi avute în vedere în afara cadrului general stabilit la art. 1.092-art.1105 C. civ., potrivit cu care, pentru existența unei plăți valabile, trebuie să existe o datorie născută dintr-un raport obligațional în ființă. Or, în cauză, dacă până la data radierii cocontractantului inițial, s-ar putea susține că plata a fost făcută în temeiul art. 1.093 C. civ., ulterior acestei date, nu se mai poate reține existența vreunei obligații de plată valabile întrucât debitorul nu mai există, nesubzistând acest temei juridic pentru a pretinde și încasa prețul.

De asemenea, s-a invocat natura juridică intuitu personae a contractului de asociere, fiind incidentă excepția prevăzută la art. 1.094 C. civ., cu consecința că plata nu putea fi realizată de orice persoană. Prin urmare, plata nu putea fi făcută în temeiul art. 1.093 C. civ.

A arătat recurenta și faptul că un terț neinteresat poate face plata în temeiul unui contract de mandat, în cadrul gestiunii de afaceri sau atunci când face o liberalitate debitorului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind aplicabilă câtă vreme între părți au existat discuții privitoare la încheierea novației și modificarea corespunzătoare a contractului de asociere.

În cele din urmă, au fost criticate argumentele instanței de apel potrivit cu care intimata-pârâta nu a consimțit expres la încheierea novației, ca urmare a faptului că actul propus cu acest scop de recurenta-reclamantă nu a fost semnat, în contextul în care demersul său judiciar a fost generat tocmai de lipsa acordului părții adverse în vederea modificării contractului de asociere.

La data de 4 iulie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea depusă de intimatul-pârât Consiliul Județean Dolj, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 5 iulie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă Direcția Județeană de Servicii Publice și Utilități Dolj, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 23 iulie 2024 recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Cu titlu prealabil, se constată că recursul vizează soluția instanței de apel pronunțată în raport cu pârâta Directia Județeană de Servicii Publice si Utilităti Dolj, dispoziția instanței de apel de menținere a sentinței cât privește admiterea excepției lipsei capacitații de folosință a pârâtului Consiliul Județean Dolj și respingerea acțiunii față de acest pârât nefiind atacată.

Autoarea recursului și-a circumscris criticile motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cu care ,,Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.093 alin. (2) C. civ. 1864, în esență, recurenta-reclamantă criticând analiza instanței de apel asupra raportului dedus judecății, din perspectiva valențelor juridice oferite plăților invocate în susținerea acțiunii, analiză care a determinat concluzia că între părțile litigiului nu a intervenit o novație prin schimbare de debitor, cu consecința admiterii apelului și a respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la nelegalitatea hotărârii din perspectiva dreptului substanțial aplicabil, cu observația că, între alte ipoteze, acestui motiv de recurs i se subsumează situația în care instanța încalcă dreptul material atunci când nu identifică regulile de drept aplicabile în cauză.

Operațiunea de calificare juridică este opera judecătorului și presupune identificarea, interpretarea și aplicarea regulilor de drept incidente situației faptice reținute. În alți termeni, instanța este obligată să califice juridic faptele invocate de părți, prin indicarea dispozițiilor legale, a categoriei juridice sau a instituției de drept aplicabile.

În cauză, demersul judiciar al părții vizează să se constate intervenită novația prin schimbarea debitorului din contractul de asociere nr. 1523 din 15 martie 1994 și, ca o consecință, să fie obligată pârâta la modificarea corespunzătoare a contractului, în condițiile prevăzute de art. 18, prin încheierea unui act adițional de înlocuire a partenerului contractual inițial – societate radiată.

Recurenta-reclamantă a motivat necesitatea intervenției instanței pe fondul refuzului nejustificat al pârâtei de a realiza modificările contractuale corespunzătoare, deși timp de 15 ani a acceptat plățile realizate de reclamantă în virtutea contractului de asociere, acceptându-se, practic, preluarea de către aceasta a calității de debitor în contract.

În primă instanță a fost admisă acțiunea, reținându-se că raportul juridic dintre debitorul inițial, persoană juridică și pârâtă a încetat în drept din 2008, când cel dintâi a fost radiat din Registrul comerțului, din acel moment colaborarea continuând cu reclamanta. S-a arătat, în esență, că, deși novația operează doar cu acordul creditorului, prin atitudinea sa, raportat la succesiunea de acte și fapte derulate între părți, pârâta și-a manifestat consimțământul tacit în privința schimbării debitorului inițial, înțelegând să încaseze din partea reclamantei toate sumele datorate conform contractului. Prin urmare, s-a stabilit că pârâta și-a exprimat tacit dar neîndoielnic acordul în vederea perfectării novației.

Dimpotrivă, instanța de apel a schimbat soluția tribunalului, respingând cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținând, în rezumat, că nu s-a depus dovada încheierii unui act constatator al novației prin schimbare de debitor, înscrisul intitulat ,,Novație în contractul de asociere nr. 1523/15.03.1994 din data de 07.06.1994” nefiind semnat și ștampilat de pârâtă. De asemenea, contrar celor reținute de prima instanță, a constatat, reevaluând probele, că nu se poate da eficiență succesiunii de acte și fapte invocate în susținerea cererii, intenția pârâtei de a nova nefiind clar și neîndoielnic exprimată conform dispozițiilor art. 1.130 C. civ. A mai reținut instanța de apel și că plățile efectuate și acceptarea acestora de către pârâtă nu pot avea semnificația juridică pretinsă, neechivalând cu încheierea unei novații, având în vedere că, potrivit art. 1.093 C. civ., plata putea fi făcută și de o persoană neinteresată.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de apel s-a limitat să constate neîncheierea acordului scris în ceea ce privește novația, deși acest aspect nu a fost contestat, stabilind, totodată, pe baza reevaluării probelor și atitudinii subiective a pârâtei că aceasta nu și-a dat consimțământul asupra înlocuirii debitorului contractual și, implicit, a transformării obligației de plată din contract; instanța de apel nu s-a preocupat, însă, de calificarea juridică a plăților invocate de reclamantă, aspect care trebuia să primească o dezlegare în drept față de actele și faptele alegate prin cererea de chemare în judecată.

Sub acest aspect, instanța de apel, evocând dispozițiile art. 1.093 alin. (2) C. civ., a arătat numai că obligația asociatului inițial putea fi achitată și de o persoană neinteresată, reținând apoi dubitativ că reclamanta putea să facă plățile și în nume propriu, nu doar pentru debitorul contractual inițial, în acest caz fără să se subroge în drepturile pârâtei creditor.

Or, astfel cum s-a arătat și prin cererea de recurs, plata realizată de către un terț neinteresat poate însemna atât o plată în numele debitorului, în virtutea unui contract de mandat sau în cadrul unei gestiuni de afaceri, cât și o plată în nume propriu, atunci când, spre exemplu, solvens înțelege să facă o liberalitate debitorului, o astfel de plată putând avea, deci, la bază, temeiuri diferite de drept.

Totodată, instanța de apel nu a analizat dacă plata putea fi realizată de o persoană neinteresată și după radierea debitorului inițial (2008), dată ulterior căreia reclamanta a continuat să execute obligațiile rezultând din contractul de asociere.

Argumentele instanței de apel, insuficiente și lipsite de precizie, nu se pot subsuma unei calificări juridice exacte a actelor și faptelor litigioase, ca parte a silogismului judiciar la care judecătorul este ținut în vederea pronunțării unei hotărâri în concordanță cu principiul aflării adevărului.

Prin urmare, se reține că instanța de prim control judiciar, deși a constatat că între părți nu s-a perfectat o novație, nu a decelat cu ce titlu au fost făcute plățile supuse analizei. Dacă acestora nu li s-ar putea acorda relevanța juridică pretinsă de reclamantă, în sensul constatării intervenirii novației, regimul lor juridic se impune a fi clarificat.

Așa fiind, ceea ce considerentele criticate ale deciziei reflectă, în primul rând, este omisiunea stabilirii temeiului juridic al plăților realizate de reclamantă, în raport cu care nu se poate analiza eventuala incidență și modul concret de aplicare a dispozițiilor art. 1.093 alin. (2) C. civ.

Obligația de calificare juridică aparținând în primă fază instanțelor de fond, rezultă că raționamentul care a determinat respingerea cererii de chemare în judecată, incomplet, de altfel, nu poate supus controlului judiciar în recurs.

Este incident, astfel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care se impune casarea în parte a hotărârii din perspectiva soluției pronunțate în raport cu pârâta Direcția Județeană de Servicii Publice și Utilități Dolj, pentru ca instanța de rejudecare, reluând analiza argumentelor părților, să statueze inechivoc cu privire la normele de drept aplicabile raporturilor juridice deduse judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 105/2024 din 29 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a Civilă, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, menținând în rest dispozițiile deciziei recurate.

Totodată, raportat la soluția de admitere a recursului și casarea în parte a deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată, cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-reclamantă nu vor fi acordate în această etapă procesuală, acestea urmând a fi evaluate de instanța de apel, în ansamblul cheltuielilor de judecată ale litigiului, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri față de cererea principală dedusă judecății și în raport cu soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 105/2024 din 29 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a Civilă.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Menține în rest dispozițiile deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.