ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 963/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C. civ.

Prin sentința nr. 45 din 20 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 389 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, s-a respins apelul ca neîntemeiat.

Potrivit recurenților, instanța de apel a menținut raționamentul instanței de fond, în sensul că s-ar fi modificat contractul dintre părți în favoarea pârâtei în ceea ce privește prețul, cu încălcarea dispozițiilor art. 1270 C. civ. și cu interpretarea greșită a prevederilor art. 47 alin. (1) și (4) din Legea nr. 159/2016.

Sub acest aspect, recurenții au susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că din prevederile art. 1270 alin. (2) C. civ. ar rezulta fără dubiu că, pentru considerente de interes public, legiuitorul poate să modifice contractele în curs prin norme imperative cuprinse într-o lege nouă.

În aprecierea recurenților, relațiile juridice dintre proprietarii sau administratorii drumurilor județene și persoanele fizice sau juridice care amplasează construcții sau instalații în zona drumurilor județene sunt reglementate de O.G. nr. 43/1997 republicată, privind regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare.

Se mai arată că prevederile art. 47 alin. (9) din O.G. nr. 43/1997 exceptează de la aplicarea tarifelor prevăzute la alin. (7) lit. b) rețelele care asigură, total sau parțial, pentru consumul casnic, servicii de utilități publice de apă, canalizare, gaze și electricitate, exclusiv racordurile și branșamentele, amplasate în ampriză și în zona de siguranță, fără a face referire și la rețelele de telecomunicații. În opinia recurenților, această prevedere legală nu a fost abrogată și produce efecte.

Autorii recursului susțin că, în mod greșit, instanța de apel a lipsit de efecte juridice Hotărârea Consiliului Județean nr. 181 din 30.09.2010, care nu se adresează numai reclamantei, nefiind un act administrativ individual, ci este un act normativ, ce conține reglementări cu caracter general. Așadar, justificarea sau nu a plății unui tarif către Consiliul Județean Dolj, excede cadrului procesual stabilit, cu atât mai mult cu cât această hotărâre nu a fost anulată de instanță și, prin urmare, sumele stabilite prin contract sunt datorate.

Mai mult, clauza nr. 3 din contract, a cărei lipsă de efect o constată atât instanța de fond cât și instanța de apel, reglementează prețul, un element esențial al contractului ce exprimă voința părților la data încheierii lui, preț calculat conform anexei nr. 1 și pentru drumurile prezentate în anexa nr. 2.

În opinia recurenților, instanța nu a analizat în concret tipul de acces care se realizează practic în teren, prin raportare la anexele nr. 1 și 2 ale contractului.

În continuare, recurenții menționează că instanța de apel în mod greșit a respins încuviințarea probei cu expertiză tehnică pentru a se determina tipul de acces pentru care se datora sau nu tarif.

La 21 februarie 2024, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs pentru nemotivare, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la 9 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar prin rezoluția din 14 martie 2024, s-a fixat termen de judecată la 25 aprilie 2024.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.

În prezenta cauză, recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate cu privire la raționamentul expus de instanța de prim control judiciar în soluționarea apelului.

În concret, prin motivele de casare, recurenții reiau situația de fapt și argumentele din calea de atac a apelului privind încălcarea dispozițiilor art. 1270 C. civ. și interpretarea greșită a prevederilor art. 47 alin. (1) și (4) din Legea nr. 159/2016, precum și lipsirea de efecte a Hotărârii Consiliului Județean Dolj nr. 181 din 30.09.2020.

Verificând decizia recurată, se constată că instanța de apel a reținut că, potrivit art. 1270 alin. (2) C. civ., pentru considerente de interes public, legiuitorul poate să modifice contractele în curs prin norme imperative cuprinse într-o lege nouă. Sub acest aspect, a constatat ca prin adoptarea Legii nr. 159/2016 și a Deciziei ANCOM nr. 997/2018, dreptul reclamantei Consiliul Județean Dolj de a percepe tarifele de acces la rețele de comunicații aflate pe drumurilor publice a încetat.

În acest context, instanța de prim control judiciar a reținut că Legea nr. 159/2016 are caracter de normă specială față de O.G. nr. 43/1997, stabilind un regim derogatoriu de la aplicarea acestei ordonanțe.

În continuare, în ceea ce privește critica privind lăsarea fără efecte a Hotărârii Consiliului Județean Dolj nr. 181 din 30.09.2020, curtea de apel a reținut că nu a fost invocată în fața primei instanțe și nu a fost analizată de judecătorul fondului, iar pe de altă parte, dispozițiile hotărârii invocate nu își găsesc aplicabilitatea în concurs cu adoptarea unor norme speciale, derogatorii, respectiv Legea nr. 159/2016 și Decizia ANCOM nr. 997/2018.

Reiterarea prin cererea de recurs a situației de fapt și a motivelor de apel privind încălcarea dispozițiilor art. 1270 C. civ. și interpretarea greșită a prevederilor art. 47 alin. (1) și (4) din Legea nr. 159/2016, precum și lipsirea de efecte a Hotărârii Consiliului Județean Dolj nr. 181 din 30.09.2020, care au primit o soluționare din partea instanței de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale împotriva hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, din perspectiva motivelor de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod.

Totodată, este de menționat că prin critica recurenților privind respingerea cererii de încuviințare a probei cu expertiză tehnică în apel pentru a se identifica tipul de acces în zona drumurilor județene din contract sunt vizate aspecte de netemeinicie, iar nu nelegalitate a unei hotărâri, neputând face obiectul verificării în calea de atac a recursului, față de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică îndreptată împotriva deciziei din apel, aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

Se va avea în vedere că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, constatând că recurenții nu au indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dolj și Consiliul Județean Dolj împotriva deciziei nr. 389/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dolj și Consiliul Județean Dolj împotriva deciziei nr. 389/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.