ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2040/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 septembrie 2022 pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Dolj și precizată la data 28 septembrie 2022, precum și în ședința din 19 ianuarie 2023, reclamanta A. S.R.L. - B. S.R.L. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL DOLJ ("UAT Județul Dolj"), prin PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN DOLJ și CONSILIUL JUDEȚEAN DOLJ prin PREȘEDINTE ("Consiliul Județean Dolj") a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 456.726,12 RON, reprezentând costuri contractuale suplimentare, precum și la plata sumei de 15.267,90 RON reprezentând dobânda legală, calculată de la data de 14.06.2022 până la data de 28 septembrie 2022.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 550, 553, 571, 576, 619 C. proc. civ. coroborate cu specificațiile din Acordul contractual, punct 5, Anexa referitoare la clauzele 70.4 și 70.5, art. 1270, 1272, 1350 C. civ., clauza 33.1. alin. (2) coroborată cu clauza 55, clauzele 68.1 și 68.2 coroborate cu clauza 38.5, clauza 69a și 69c. alin. (1)-(3) din Condițiile generale de contractare.

Prin răspunsul la cererea de arbitrare, pârâta UAT Județul Dolj a invocat excepția lipsei calității sale procesuale-pasive, întrucât aceasta nu este parte în contractul de execuție lucrări nr. x/04.01.2019 parte contractantă fiind Consiliul Județean Dolj. Făcând trimitere la prevederile art. 3, alin. (5) lit. m) și lit. pp) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, pârâta a menționat că unitatea administrativă și consiliul județean sunt două entități distincte, cu competențe si atribuții specifice distincte, solicitând astfel ca reclamanta să clarifice cadrul procesual și să indice în contradictoriu cu cine înțelege să parcurgă procedura arbitrajului.

Prin încheierea de ședință din 10 ianuarie 2023, tribunalul arbitral a acordat cuvântul părților asupra obiecției privind validitatea și aplicarea convenției arbitrale, precum și cu privire la competența Curții de Arbitraj Dolj și a respins obiecția privind validitatea și aplicarea convenției arbitrale invocate în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj de pe lângă C. civ..I. Dolj, având în vedere, pe de-o parte că H.G. nr. 1/2018 prevede în Anexa 1, Clauza 70, intitulată "Dispute și arbitraj", soluționarea litigiilor pe cale arbitrală.

Verificându-și propria competență, și având în vedere clauza arbitrală din contractul încheiat între părți, precum și susținerile părților în favoarea Curții de Arbitraj Dolj, în ipoteza în care litigiul nu este de competența instanțelor naționale, tribunalul arbitral a constatat că este competent în soluționarea litigiului.

La termenul din 19 ianuarie 2023, reprezentantul reclamantei a precizat cererea de arbitrare, arătând că înțelege să se judece atât cu U.A.T. Județul Dolj, cât și cu Consiliul Județean Dolj, ambele reprezentante prin Președintele Consiliului Județean Dolj.

Prin încheierea de ședință din 19 ianuarie 2023, având în vedere susținerile și precizările părților, ținând cont de faptul că nu are personalitate juridică Consiliul Județean Dolj și interpretând dispozițiile contractuale, tribunalul arbitral a reținut că acesta din urmă s-a obligat în numele și pe seama Unității Administrativ Teritoriale Județul Dolj și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dolj invocată de către pârât, urmând ca parte în dosar să fie și U.A.T. Județul Dolj, prin Consiliul Județean Dolj.

Tot prin încheierea de ședință din 19 ianuarie 2023, tribunalul arbitral a unit cu fondul cauzei atât excepția decăderii reclamantei din dreptul de a solicita costuri suplimentare în temeiul clauzei contractuale 55, precum și excepția inadmisibilității, invocate de către pârât, pentru analizarea acestora apreciind că este necesară administrarea probatoriului.

Prin încheierea din 17 august 2023, tribunalul arbitral a revenit asupra încheierii din 19 ianuarie 2023 și a apreciat că în raport cu solicitarea reclamantei de a se judeca atât cu pârâta UAT Județul Dolj, cât și cu pârâta Consiliul Județean Dolj, se impune menținerea în cauză a Consiliului Județean Dolj, prin Președintele Consiliului Județean Dolj. Procedura a fost reluată începând cu această dată, continuând cu administrarea probelor.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 2 din 17 noiembrie 2023 pronunțată de Camera de Comerț și Industrie a Județului Dolj – Curtea de Arbitraj în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă excepția caducității invocată de pârâtă drept nefondată.

A fost respinsă excepția decăderii și excepția inadmisibilității, invocate de pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Dolj, prin Președintele Consiliului Județean Dolj și Consiliul Județean Dolj, prin Președinte, drept nefondate.

A fost admisă cererea arbitrală formulată de reclamantă și a obligat pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Dolj, prin Președintele Consiliului Județean Dolj și Consiliul Județean Dolj, prin Președinte, la plata sumei de 456.726,12 RON, reprezentând costuri contractuale suplimentare, precum și la plata sumei de 64.714,25 RON, reprezentând dobânda legală, calculată de la data de 14.06.2022 până la data de 12.06.2023, dobândă ce urmează a fi actualizată la data plății efective.

Au fost obligate pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Dolj, prin Președintele Consiliului Județean Dolj și Consiliul Județean Dolj, prin Președinte, la plata către reclamantă, de asemenea, a taxei de înregistrare dosar arbitral în valoare de 371 RON, a taxei arbitrale în valoare de 13.519,91 RON plus 4.180,13 RON și a onorariului de expert judiciar în valoare de 3.500 RON. A fost respinsă solicitarea de a se acorda plata onorariului expertului asistent.

Împotriva hotărârii arbitrale pronunțate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului Dolj, împotriva încheierii din 10 ianuarie 2023 prin care a fost respinsă obiecția privind validitatea și aplicarea convenției arbitrale și încheierii din 19 ianuarie 2023 referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a UAT Județul Dolj, reclamanții UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEȚUL DOLJ și CONSILIUL JUDEȚEAN DOLJ au formulat acțiune în anulare.

Cererea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a Civilă sub număr de dosar x/2023

Prin sentința nr. 19/2024 din 9 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamantele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL DOLJ și CONSILIUL JUDEȚEAN DOLJ, împotriva încheierilor din 10 ianuarie 2023 și 19 ianuarie 2023 și a sentinței nr. 2 din data de 17 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului Dolj în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în calitate de lider al asocierii A.- B. S.R.L. - C. S.R.L..

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanții UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEȚUL DOLJ și CONSILIUL JUDEȚEAN DOLJ au declarat recurs împotriva sentinței nr. 19/2024 din 9 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

În argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I, prin raportare la art. 608 alin. (1) lit. b) teza a III-a C. proc. civ., care vizează situația în care tribunalul arbitral a soluționat litigiul (...) în temeiul unei convenții nule sau inoperante.

Astfel, Curtea de Apel Craiova nu a motivat concluzia sa în sensul că tribunalul arbitral ar fi respins în mod corect excepția de validitate a convenției arbitrale și a soluționat cauza în temeiul clauzei compromisorii 70, clauză apreciată, în opinia recurenților, în mod greșit ca fiind conformă legii și corespunzând voinței părților, fără a fi analizate toate situațiile invocate de reclamanți și prevăzute la art. 608 lit. b), mai) precis clauza inoperantă.

Totodată, consideră că sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incident motivul de casare prevăzut la arț. 488 alin. (1) pct. 6 teza I, prin raportare la art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece convenția arbitrală este nulă sau inoperantă și lit. h), deoarece convenția arbitrală încalcă dispozițiile imperative ale legii.

O trimitere sumară și evazivă la temeiurile legale invocate de reclamanți nu constituie o motivare a hotărârii, fără prezentarea unor argumente și analize logico-juridice, mai ales în condițiile în care neconcordanța dinte actele normative este vădită.

Precizează că încă de la început au subliniat faptul că acordul contractual încheiat între părți, izvor al litigiului, nu reprezintă voința acestora în totalitate, în privința clauzei compromisorii, ci este un contract impus prin lege (în sens larg) - H.G..1/2018, în forma aflată în vigoare la data semnării, părțile putând deroga numai cu privire la elementele precizate în mod expres în anexa 1 din H.G. nr. 1/2018, nu și asupra altora, sub sancțiunea nulității.

În acest context, arătă că art. 57 din Legea nr. 101/2016 conținea o normă supletivă în sensul că "părțile pot conveni ca litigiile în legătură cu interpretarea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor să fie soluționate prin arbitraj", prin derogare de la art. 53 alin. (1)

1

din lege, care prevedea că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Or, în realitate părțile nu au putut conveni, ci au fost obligate (să poată) să convină calea arbitrajului, care le-a fost impusă sub amenințarea cu sancțiunea nulității clauzei prin care ar fi ales calea instanței de drept comun (anexa 1 – Condiții Speciale).

Prin urmare, art. 57 din Legea nr. 101/2016, care dădea posibilitatea de a alege calea, a fost golit de conținut prin H.G. nr. 1/2018 anexa 1 - Condiții Speciale, clauza citată, și nu poate fi invocat ca pretext pentru nerespectarea competenței legale a instanței de judecată.

În opinia recurenților, hotărârea atacată cuprinde motivele contradictorii pe care se întemeiază, deoarece se reține, pe de o parte, că Legea nr. 101/2016 nu interzice stipularea unor clauze compromisorii și prevede în mod expres la art. 57 faptul că părțile pot conveni ca litigiile să fie soluționate prin arbitraj, dar pe de altă parte, se reține că: "În aceste condiții, clauza arbitrată privind soluționarea litigiilor pe calea arbitrajului (...) nu contravine nici H.G. nr. 1/2018 și nici Legii nr. 101/2016, deși H.G. nr. 1/2018 la anexa 1 - Condiții Speciale, clauza prevede că "Beneficiarii sunt îndreptățiți să elaboreze Condiții Speciale numai cu privire la subclauzele și numai în legătură cu subiectele listate în tabelul de mai jos. Orice altă Condiție Specială este nulă".

Sub un alt aspect, menționează că, deși acțiunea în anulare a vizat în integralitate încheierea din 10 ianuarie 2023 a tribunalului arbitral, este inexistentă motivarea respingerii acțiunii în anulare de către Curtea de Apel Craiova prin prisma criticii reclamanților referitoare la încălcarea regulilor de procedură de către tribunalul arbitral referitoare la citarea județului Dolj și a Consiliului Județean Dolj, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2023 a respins excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive a U.A.T. Județul Dolj.

Procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu UAT Județul Dolj prin Consiliul Județean Dolj și prin încheierile ulterioare ale tribunalului arbitral (până la data de 19.08.2023).

Se apreciază că sentința recurată apare ca nemotivată și în privința motivului prevăzut de art. 608 lit. e) C. proc. civ. referitor la expirarea termenului arbitrajului.

Astfel, s-a creat situația în care încheierea din 15 februarie 2023, prin care a fost suspendată caducitatea, nu mai există, deoarece prin încheierea din 17 august 2023 s-a reluat procedura și nu s-a mai constatat suspendarea caducității. Abia prin încheierea din 6 septembrie 2023 s-a suspendat caducitatea.

În această situație, termenul de 6 luni privind caducitatea s-a împlinit față de UAT Județul Dolj (citat nelegal prin Consiliul Județean Dolj, iar nu prin reprezentantul legal prevăzut de art. 109 din O.G. nr. 57/2019) la 25 mai 2023 (6 luni începând de la 25 noiembrie 2022 când s-a constituit tribunalul arbitral).

Deși la 19 ianuarie 2023, reclamanta a precizat că înțelege să se judece cu ambele entități, iar tribunalul arbitral a înțeles acest lucru abia prin încheierea din 17 august 2023, caducitatea a curs față de Consiliul Județean Dolj (necitat până la acea dată) și s-a împlinit la 25 mai 2023 (6 luni începând de la data de 25 noiembrie 2022 când s-a constituit tribunalul arbitral).

Având în vedere aceste aspecte, precum și motivarea tangențială a curții de apel, mărginită doar în sensul că termenul arbitrajului se suspendă pe durata efectuării unei expertize dispuse de către tribunal în considerarea art. 43 alin. (2), pct. 5 din Regulile de procedură, apreciază că hotărârea Curții de Apel Craiova apare ca nemotivată în privința motivului prevăzut de art. 608 lit. e) C. proc. civ. fiind pronunțată fără observarea încheierilor greșite și asumate ale tribunalului arbitral privind: citarea nelegală (10 ianuarie 2023 și 19 ianuarie 2023) a UAT Județul Dolj fprin Consiliul Județean Dolj, iar nu prin reprezentantul legal prevăzut de art. 109 din O.G. nr. 57/2019); inexistența citării Consiliului Județean Dolj până la data de 17 august 2023; prima suspendare a termenului arbitrajului (15 februarie 2023); revenirea asupra încheierii din 19 ianuarie 2023 și reluarea procedurii arbitrale (din 17 august 2023); a doua suspendare (6 septembrie 2023).

În ceea ce privește incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată că forma de întocmire a contractului este cea impusă imperativ prin H.G. nr. 1/2018 pentru aprobarea condițiilor generale și specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziție aferente obiectivelor de investiții, clauzele contractului având caracter legal, de la care părțile nu pot deroga decât în câteva situații expres și limitativ prevăzute.

Prin urmare, clauzele asupra cărora s-a aplecat curtea de apel (clauza 55 - costuri suplimentare, clauza 48 - ajustarea prețului, clauza 69 - revendicări, clauza 35.1 - lit. ii) prelungirea duratei de execuție etc.) au ca izvor legea și, prin urmare, au caracter de norme de drept material.

Hotărârea atacată cuprinde numai motive străine de natura pricinii în privința dezlegării punctului VII al acțiunii în anulare formulat prin prisma art. 608 lit. h) C. proc. civ. și art. 2 pct. 2 și 222 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice - aspect ce se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., teza finală.

Curtea a considerat în mod nelegal că: "aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză (....) de vreme ce litigiul a vizat executarea unui contract de achiziție publică iar nu atribuirea acestuia" și a refuzat să stabilească "cu privire la aplicarea ori nu corectă a lor de către tribunalul arbitral", deși art. 222 din Legea nr. 98/2016 trimite la art. 221 din aceeași lege "(l) Orice modificare a unui contract de achiziție publică ori acord-cadru în cursul perioadei sale de valabilitate altfel decât în cazurile și condițiile prevăzute la art. 221 se realizează prin organizarea unei noi proceduri de atribuire, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi". Art. 221 enumeră limitativ cazurile în care pot fi modificate contractele de achiziție publică fără organizarea unei noi proceduri de atribuire.

Solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința trimiterii spre o nouă judecată Curții de Apel Craiova.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. ÎN CALITATE DE LIDER AL ASOCIERII A.-B.- C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Recurenții-reclamanți UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEȚUL DOLJ și CONSILIUL JUDEȚEAN DOLJ au depus răspuns la întâmpinare.

Examinând sentința atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că acțiunea în anulare este calea de atac ce se exercită împotriva hotărârii arbitrale și poate fi exercitată exclusiv pentru motivele enumerate limitativ la art. 608 alin. (1) lit. a) – i). Această cale de atac nu este una devolutivă, instanța sesizată cu acțiunea în anulare având a verifica exclusiv dacă hotărârea arbitrală ar putea fi desființată pentru unul dintre motivele arătate în textul din Codul precizat.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Sub un prim aspect, prevalându-se de prevederile art. 608 alin. (1) lit. b) și lit. h) C. proc. civ., recurenții au criticat sentința atacată pentru nemotivare, apreciind că instanța învestită cu acțiunea în anulare nu a analizat toate situațiile invocate de aceștia cu referire la clauza inoperantă.

Or, dezacordul recurenților cu privire la argumentele care au format convingerea instanței învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, neînsușirea de către aceasta a susținerilor formulate de către părți, nu reprezintă motive de nelegalitate care să conducă la casarea decizie recurate, nefiind incident motivul de recurs reglementat de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Argumentat și legal motivat, Curtea de Apel Craiova a reținut cu justețe că, în speță, clauza 70 cuprinsă în acordul contractual de lucrări nr. x/04.01.2019, contract de achiziție publică a cărei executare a generat litigiul arbitral și care a fost încheiat în temeiul H.G. nr. 1/2018, reprezintă o clauză compromisorie validă, de la care părțile nu pot deroga și care prevede soluționarea prin arbitraj a oricărei dispute rezultate din contract sau în legătură cu acesta, potrivit regulilor de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comerciale International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

S-a reținut în mod corect că Legea nr. 101/2016, invocată de către reclamanți ca instituind competența instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor privitoare la executarea contractelor de achiziție publică, nu interzice stipularea în conținutul acestora a unor clauze, precum cea menționată, și, prevede expres la art. 57 faptul că părțile pot conveni ca litigiile în legătură cu interpretarea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor să fie soluționate prin arbitraj.

Este adevărat că legislația în materie impune anumite rigori pe care voința părților nu o poate înlătura, dar care sunt cunoscute din faza de începutul încheierii acordului contractual.

Reiterând cele susținute prin acțiunea în anulare, recurenții au subliniat că acordul contractual încheiat între părți, izvor al litigiului, nu reprezintă voința acestora în totalitate, în privința clauzei compromisorii.

Se constată că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a examinat în mod efectiv problemele esențiale care au fost supuse analizei prin acțiunea în anulare, în limitele conferite de art. 608 C. proc. civ., astfel că, în condițiile în care clauza contractuală ce instituie soluționarea pe calea arbitrajului a diferendelor decurgând din executarea contractului părților nu contravine nici dispozițiilor H.G. nr. 1/2018 și nici celor ale Legii nr. 101/2016, iar în speță nu a putut fi identificată nicio cauză de nulitate a acesteia ori de lipsă de validitate a consimțământului contractanților la momentul încheierii contractului, în mod legal Curtea de Apel Craiova a reținut că respectiva clauză este conformă legii și corespunde voinței părților.

Nici ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a III-a C. proc. civ. nu este incidentă, deși a fost invocată de recurenți, atât timp cât textul de lege vizează o hotărâre care cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situație care nu se regăsește în speță.

În ceea ce privește susținerile conform cărora procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu UAT Județul Dolj prin Consiliul Județean Dolj, omisso medio, direct în recurs, acestea sunt inadmisibile în raport cu prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Sunt nefondate și susținerile recurenților în sensul nemotivării sentinței cu privire la motivul instituit de art. 608 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., Curtea de apel Craiova reținând că în mod corect tribunalul arbitraj a concluzionat în sensul neîmplinirii termenului de 6 luni pentru a constata intervenită caducitatea arbitrajului, luând în considerare atât momentul începerii curgerii acestui termen, respectiv data constituirii tribunalului arbitral – 25.11.2022, iar nu data formulării cererii, cât și perioadele de timp în care termenul derulării procedurii arbitrale a fost suspendat pentru efectuarea expertizelor dispuse de către acesta – 15.02.2023 – 04.07.2023 și 06.09.2023 – 13.11.2023.

Distinct de cele reținute, cuprinsul exhaustiv al considerentelor hotărârii atacate, precum și calitatea acestora, relevă o motivare corespunzătoare și o aplicare corectă a normelor de procedură ce reglementează conținutul hotărârii judecătorești, iar împrejurarea că recurenta nu este de acord cu soluția pronunțată asupra acțiunii în anulare nu echivalează cu lipsa analizei criticilor sale de natură a conferi hotărârii judecătorești un viciu de motivare, în contextul în care din aceasta rezultă în mod clar și coerent argumentele pentru care a pronunțat soluția, fiind astfel posibilă realizarea controlului judiciar. Subliniind că exigențele motivării nu presupun ca instanța să răspundă fiecărui argument adus de către părți, iar decizia recurată cuprinde considerente suficiente care să fundamenteze soluția pronunțată, să răspundă motivelor și apărărilor părților și să permită acestora și instanței de control judiciar să verifice argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, nu se poate reține incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că, circumscris motivului de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii judecătorești presupune lipsa totală ori insuficiența argumentelor determinante folosite pentru adoptarea soluției reflectate prin dispozitiv, iar împrejurarea că recurenții sunt în mod cert nemulțumiți de soluția Curții de Apel Craiova, argumentând de ce, în opinia lor, este o soluție greșită, nu îi îndreptățește să susțină faptul că decizia este nemotivată.

Înalta Curte subliniază că dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. se referă la accepțiunea restrânsă a noțiunii de lege imperativă, privită ca sumă de reguli de conduită cu caracter general, obligatoriu și impersonal, care stabilesc inderogabil modul de comportament al subiectelor de drept în cadrul relațiilor socio-juridice. Legea imperativă este, în acest sens, diferită de legea părților, care, deși trasează, la rândul său, o conduită a părților, are în vedere efectele raportului juridic stabilit între acestea, adică obligația părților acestuia de a se conforma întocmai regulilor convenite de și între ele.

Prin urmare, contrar susținerilor recurenților, Curtea de Apel Craiova a reținut legal, că modalitatea în care tribunalul arbitral a interpretat clauzele contractuale nu poate fi analizată din perspectiva art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., referitoare la dispozițiile imperative ale legii, și nici nu poate fi analizată în cadrul unei acțiuni în anulare.

Concluzia care se impune este aceea că acțiunea în anulare are un caracter restrictiv, întrucât nu permite decât analiza limitată a hotărârii arbitrale atacate.

Interpretarea prevederilor contractuale și constatările tribunalului arbitral referitoare la acestea nu sunt supuse controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare, cu atât mai puțin prin exercitarea căii de atac a recursului.

Acțiunea arbitrală constituie o opțiune a părților și nu o obligație, prin urmare, părțile decid dacă se adresează arbitrajului sau instanței statale. În măsura în care alegerea este a părților, acestea trebuie să se supună consecințelor juridice ale aplicării prevederilor legale privind desemnarea unei asemenea instituții, inclusiv condițiilor care permit desființarea hotărârii arbitrale pe calea acțiunii în anulare care sunt restrictive și nu permit rejudecarea fondului de către instanța statală decât dacă, motivele de desființare a hotărârii arbitrale analizate prin prisma dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. (a-i) se dovedesc a fi întemeiate.

În consecință, respectând aceste caracteristici ale acțiunii în anulare arbitrale, Curtea de Apel a analizat motivele de anulare invocate, considerentele instanței fiind în deplină concordanță cu soluția adoptată.

În prezenta cale de atac, reclamanții au susținut și incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nici acesta nu este fondat.

Este de necontestat că prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 98/2016, care reglementează principiile de atribuire a contractelor de achiziție publică, precum și pe cele ale art. 222 din aceeași lege, nu sunt incidente cauzei, aspect reținut în mod corect de Curtea de Apel Craiova, de vreme ce litigiul a vizat executarea unui contract de achiziție publică, iar nu atribuirea acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurentă, Curtea de Apel Craiova procedând corect la analizarea acțiunii în anulare dedusă judecății raportat la motivele întemeiate pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. b), e) și h) C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEȚUL DOLJ și CONSILIUL JUDEȚEAN DOLJ împotriva sentinței nr. 19/2024 din 9 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, menținând sentința recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEȚUL DOLJ și CONSILIUL JUDEȚEAN DOLJ împotriva sentinței nr. 19/2024 din 9 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.