Decizia nr. 293/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, sub nr. x/2021, la data de 12 august 2021, reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia l-a chemat în judecată pe pârâtul A., în calitate de fost primar al comunei Argetoaia, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la plata prejudiciului în valoare de 207.271 RON, stabilit de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 64/2019. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției civile în raport de obiectul cauzei, competența aparținând secției de contencios administrativ, excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de chemare în judecată și care a depus împuternicire la dosar, întrucât nu există o hotărâre a Consiliului Local Argetoaia pentru contractarea serviciilor unui apărător ales, excepția lipsei calității procesuale active în raport de modul în care este formulată cererea de chemare în judecată, excepția prematurității acțiunii față de inexistența unei HCL prin care să se aprobe promovarea prezentei acțiuni, lipsa avizului de legalitate din partea Instituției Prefectului, precum și adresa de comunicare către pârât a respectivei hotărâri cu caracter individual și excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere că sumele menționate în cererea de chemare în judecată au fost plătite în perioada 2016 - 2018, iar potrivit art. 499 lit. (a) și art. 500 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, pentru recuperarea pagubelor de la funcționarul public, se dispune emiterea de către conducătorul instituției publice a unei dispoziții de impunere pe o perioadă de 30 de zile de la constatarea pagubei, dispoziție ce nu a fost emisă.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin încheierea din data de 28 februarie 2022, Tribunalul Dolj, secția I civilă a respins excepția lipsei calității de reprezentant, ca rămasă fără obiect, și excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată, și au fost unite cu fondul excepția prematurității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune. Prin sentința civilă nr. 170 din data de 20 februarie 2023, Tribunalul Dolj, secția I civilă a respins excepția prematurității acțiunii. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cheltuielile avansate până la data de 11 august 2018, inclusiv, ca urmare a executării contractelor de prestări servicii încheiate de Comuna Argetoaia cu persoanele fizice pentru servicii de alimentare cu apă și canalizare și pentru sistemul de încălzire centrală a sediului primăriei. A admis, în parte, acțiunea reclamantei Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia, în contradictoriu cu pârâtul A.. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumelor avansate din bugetul unității administrativ teritoriale în executarea contractelor de prestări servicii încheiate de Comuna Argetoaia cu persoanele fizice pentru servicii de alimentare cu apă și canalizare, începând cu data de 12 august 2018. A respins, în rest, acțiunea.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 148 din 30 aprilie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Unitatea administrativ teritorială Comuna Argetoaia împotriva sentinței civile nr. 170 din data de 20 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală. A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că l-a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia și a sumei de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare și perfecționare. A menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 170 din data de 20 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă. A obligat intimatul-pârât A. la plata sumei de 2.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelanta-reclamantă Unitatea administrativ teritorială Comuna Argetoaia.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată. În drept, și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În motivare, după o scurtă prezentare a istoricului litigiului, recurentul arătă că, deși instanței de apel i s-a părut întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cheltuielile avansate până la data de 11 august 2018, totuși a obligat pârâtul la plata sumei de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare și perfecționare, care ar fi prescrise. În acest sens, înțelege să detalieze toate plățile făcute pentru cursurile respective, grupate pe ani și beneficiari, concluzionând că au fost anterioare datei de 11 august 2018. Învederează că aceste cheltuieli au fost aprobate prin Hotărârea nr. 8/2016 a Consiliului Local Argetoaia. Ele au fost avute în vedere la proiectarea bugetului de venituri și cheltuieli al fiecărui an. În considerarea dispozițiilor art. 211 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, restituirea sumelor care au făcut obiect al unor plăți nedatorate, pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Or, prin acțiunea formulată în anul 2021, se solicită sume plătite în perioada 2016-2018. Recurentul susține că ambele instanțe devolutive au reținut, în mod corect, incidența deciziei civile nr. 19 din 24 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cu care actul de control al Curții de Conturi nu marchează începutul termenului de prescripție a acțiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului. Singurul moment al începerii cursului termenului de prescripție este cel al producerii pagubei. Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Apărări formulate în cauză La data de 23 august 2024, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității căii extraordinare de atac, întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată. În aprecierea sa, soluția instanței de apel este corectă în ceea ce privește suma imputată recurentului.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit termen la data de 6 februarie 2025, pentru soluționarea recursului declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. La termenul din data de 6 februarie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului, invocată de intimată, iar, în subsidiar, asupra fondului acestuia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motivele de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune că "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susținute. Obiectul prezentei căi extraordinare de atac este reprezentat de decizia civilă nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia împotriva sentinței civile nr. 170 din data de 20 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală. A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că a fost obligat pârâtul A. la plata către reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia a sumei de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare și perfecționare. A fost menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 170 din data de 20 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă. A fost obligat intimatul-pârât A. la plata sumei de 2.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelanta-reclamantă Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia. Recurentul înțelege să critice hotărârea menționată exclusiv sub aspectul instituirii obligației sale de plată a sumei de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare și perfecționare. În aprecierea sa, soluția este nelegală, fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., față de faptul că și această creanță este prescrisă. În acest sens, recurentul prezintă, în detaliu, toate plățile efectuate cu cursurile de pregătire, formare și perfecționare, grupându-le pe ani și pe beneficiari, concluzionând că sunt anterioare datei de 11 august 2018 și că s-au prescris. De asemenea, expune câteva aspecte teoretice referitoare la instituția prescripției extinctive și incidența sa în cauză, insistând asupra particularităților speței. Înalta Curte constată, însă, că aceste argumente referitoare la probatoriile administrate în cauză se plasează în afara controlului judiciar al instanței de recurs. Verificarea înscrisurilor reprezintă o chestiune de fapt, ce se circumscrie exclusiv prerogativelor instanțelor devolutive (cărora le incumbă îndatorirea de a stabili situația de fapt a cauzei pe baza probelor dosarului). Criticile vizând acest aspect nu pot fi examinate în această fază procesuală, nefiind, oricum, subsumabile motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Totodată, se constată că argumentele referitoare la faptul că și aceste cheltuieli în sumă de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare și perfecționare, sunt prescrise, sunt formulate omisso medio. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, cu care a învestit instanța, reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 207.271 RON, reprezentând prejudiciul constatat de Curtea de Conturi. În suma totală, ce face obiect al cererii de chemare în judecată, este cuprinsă și suma de 48.301 RON, reprezentând cheltuielile aferente cursurilor de pregătire, formare, perfecționare. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru toate sumele care alcătuiesc prejudiciul pretins. Prin sentința civilă nr. 170 din 20 februarie 2023, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind cheltuielile avansate până la data de 11 august 2018, ca urmare a executării contractelor de prestări servicii încheiate de autoritatea administrativă cu persoanele fizice pentru serviciile de alimentare cu apă și canalizare și pentru sistemul de încălzire centrală a sediului primăriei. A dispus obligarea pârâtului la plata sumelor achitate în considerarea contractelor menționate, începând cu 12 august 2018. Pretențiile ce aveau ca obiect restul cheltuielilor reținute de Curtea de Conturi, inclusiv cele ce vizau cursurile de pregătire, formare și perfecționare au fost respinse, ca neîntemeiate. Reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia a formulat apel, criticând hotărârea instanței de fond inclusiv sub aspectul cheltuielilor referitoare la cursurile de pregătire, formare și perfecționare, susținând că aceste pretenții sunt fondate. Pârâtul nu a înțeles, însă, să uzeze de instituția apelului incident, reglementat de dispozițiile art. 472 din C. proc. civ., cu privire la aceste cheltuieli, prin care să susțină că sunt prescrise. Dispoziția legală menționată vizează ipoteza în care intimatul din apelul principal nu are un interes pregnant de a formula el însuși apelul principal, având câștig de cauză în fața primei instanțe, însă, observând că partea adversă a procedat la declararea căii de atac și luând la cunoștință de motivele invocate și de limitele devoluțiunii fixate prin apel, poate constata că apărarea poziției sale necesită formularea unui apel, printr-o cerere proprie. Din interpretarea logico-gramaticală și literală a art. 472 din C. proc. civ. se desprinde concluzia că nu există o limitare a apelului incident în raport de obiectul apelului principal. Dimpotrivă, legiuitorul a reglementat prin această normă posibilitatea intimatului din apelul principal de a formula, la rândul său, o cerere de apel prin care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, fără a restrânge devoluțiunea doar la acea parte din hotărârea primei instanțe care a fost atacată prin apelul principal. În interpretarea doctrinară relevantă s-a arătat că instituția apelului incident este chemată să rezolve o problemă de natură procedurală în care se află partea intimată al cărei interes de a declara apel s-a născut după ce reclamanta a declarat apel principal, întrucât soluția finală pronunțată în primă instanță i-a fost favorabilă. Din această perspectivă, interesul părții intimate de a exercita apel incident ia naștere abia din momentul în care ia cunoștință de apelul și limitele apelului principal, existând astfel posibilitatea să declare apel incident prin care să obțină schimbarea soluției primei instanțe, în mod evident, tot într-o soluție favorabilă. În speță, dat fiind însă faptul că reclamanta a formulat apel principal urmărind admiterea pe fond și a pretențiilor referitoare la cheltuielile efectuate cu cursurile de pregătire, formare și perfecționare, atunci s-a născut interesul pârâtului de a formula apel incident, pentru a se admite excepția prescripției, cu consecința respingerii și a acestei cereri ca prescrisă (deci o altă soluție decât cea pronunțată de prima instanță). Se constată astfel că interesul recurentului de a ataca soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune a luat naștere la momentul luării la cunoștință a motivelor din apelul principal. Or, în condițiile în care recurentul nu a invocat, printr-un apel incident, nicio critică referitoare la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cheltuielile referitoare la cursurile de pregătire, formare și perfecționare, aceasta neputând fi invocată din oficiu, nu se poate plânge instanței de recurs în legătură cu această chestiune întrucât motivele de recurs trebuie să vizeze hotărârea judecătorească atacată, respectiv decizia instanței de apel, și nu chestiuni soluționate în primă instanță și care nu au fost criticate și în apel. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut obiectul analizei instanței anterioare și care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost supuse judecății în apel. Astfel, numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac a recursului. În acest sens sunt și dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. În consecință, se reține, pe de o parte, că memoriul de recurs cuprinde critici ommiso medio, iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din același act normativ. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac sau vizează elemente de temeinicie, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate fie sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanței de apel, fie nu reprezintă motive de nelegalitate. În consecință, în baza dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din același act normativ, îl va obliga pe recurent, aflat în culpă procesuală, la plata către intimată a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reținând că dovada efectuării acestora a fost făcută prin chitanța emisă de domnul avocat B., aflată la fila x bis, în dosarul de recurs.