ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2189/2024

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Obiectul litigiului:

Prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 25.09.2023, petenta A S.A. a solicitat desființarea sentinței arbitrale nr. 47/03.05.2023, pentru motivele prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. d) și lit. h) C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral, conform prevederilor art. 613 alin. (3) lit. b C. proc. civ.

II. Hotărârile pronunțate în cauză:

În ipoteza neîndeplinirii la scadentă (30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii arbitrale) a obligației de predare a bunurilor constatate lipsă și încă nepredate, a obligat pârâta la plata către reclamantă a unor despăgubiri în cuantum de 221.119,03 lei (44.900 euro). Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 54.023,74 lei, cheltuieli arbitrale.

Prin Încheierea de îndreptare din 30.05.2023 a Hotărârii arbitrale nr. 47/03.05.2023, pronunțate de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 84/2022, s-a dispus rectificarea denumirii pârâtei ca fiind A S.A. în loc de A SAGL.

III. Recursul declarat în cauză:

Împotriva sentinței civile nr. 20 din 16 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2/2023, a declarat recurs reclamanta A S.A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile și respingerea excepției tardivității formulării cererii introductive, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel București, conform dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. De asemenea, a solicitat, în virtutea prevederilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., dezlegarea problemei de drept (cu efect obligatoriu pentru instanța de judecată a fondului) a probatoriului imperativ necesar a se administra prin raportare la rigorile art. 5 alin. (4) din Regulile de procedură arbitrală pentru soluționarea corespunzătoare a fiecărei apărări a petentului privind viciul de procedură cu care a reclamat că ar fi fost citat ori i s-ar fi comunicat actele de procedura arbitrală în cadrul Dosarului nr. x/2022 al Curții de Arbitraj Comercial International de pe lângă CCIR.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă legal administrat la dosarul de fond, respectiv adeverința Poștei elvețiene X SA datată 08.10.2023.

În opinia recurentei-reclamante, deși acest document a confirmat faptul că nu există dovada sa de avizare în vederea preluării plicurilor sosite la oficiul poștal elvețian, prima instanța a dat prioritate faptului aplicării pe plicul RN(...)RO (expediție recomandată internațională) a AR avis de reception cu codul de bare aferent realizării operațiunii de avizare din 12.05.2023, deși nu a avut justificare sau temei pentru a proceda astfel, întrucât nu există prevedere care să dea valoare juridică superioară unei mențiuni tehnice a lucrătorului poștal (efectuată pe plic) în fata adeverinței de infirmare a instituției poștale înseși.

În opinia recurentei-reclamante, nu era nevoie de o procedura de înscriere în fals a celor atestate cu codul de bare aplicate pe plic, din moment ce la dosar existau dovezi oficiale, din aceeași sursa, privind retractarea/neconfirmarea atestării inițiale a funcționarului poștal ori în sensul lipsei dovezilor materiale aferente atestării.

Potrivit recurentei-reclamante, considerarea „evidențelor oficiale, publice ale serviciului poștal” care menționează avizarea, fără a se ține cont de adeverința aceluiași serviciu poștal care infirmă avizarea, reprezintă o eroare de raționament.

În optica sa, aceste mijloace de probă trebuie să constea într-un proces-verbal de lăsare a avizului la cutia poștală și în copia/duplicatul avizului însuși.

Un alt motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă se referă la nepronunțarea primei instanței asupra criticii constând în faptul că prin comunicările de acte de procedură arbitrală efectuate - inclusiv prin acela de comunicare a sentinței arbitrale - s-au încălcat prevederile stricte ale art. 5 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală privind comunicarea poștală a actelor de procedura prin scrisori cu conținut declarat.

În opinia recurentei-reclamante, simpla aplicare a unor mențiuni olografe explicative, care se regăsesc pe colțul formularelor-tipizat de confirmare de primire, nu transformă simplele expediții poștale de comunicare utilizate în dosarul arbitral în scrisori cu conținut declarat.

Evidențiază recurenta-reclamantă că problema tehnico-juridică la care prima instanța nu a răspuns deloc este însăși nerespectarea formei prescrise de lege pentru comunicarea actului de procedura - scrisoarea cu conținut declarat, aspect care se sancționează cu nulitatea conform dispozițiilor art. 174 și 175 C. proc. civ.

Mai consideră recurenta-reclamantă că prima instanța a procedat la o răstălmăcire a sensului exprimărilor și întrebărilor firmei elvețiene petent din e-mailul din data de 02.02.2024, pervertind practic mijlocul de proba și ceea ce trebuia să se înțeleagă din administrarea acestei probe.

IV. Apărările formulate:

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, admiterea excepției nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.

În motivarea întâmpinării, intimata-pârâtă a susținut că instanța de fond a oferit o motivare elocventă și cuprinzătoare referitoare la adeverința Poștei elvețiene din 08.10.2023 și incidența acesteia în contextul restului probelor administrate, precum și faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra criticii privind încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală privind comunicarea poștală a actelor de procedură prin scrisori cu conținut declarat.

Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 16 iulie 2024, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției nulității recursului, motivând că au fost invocate motivele de casare de la pct. 5, 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă la data de 9 mai 2024 iar, prin rezoluția din 13 august 2024, s-a fixat termen de judecată la 26 noiembrie 2024.

La termenul din 26 noiembrie 2024, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

V. Soluția instanței de recurs:

Analizând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Astfel, criticând sentința curții de apel, recurenta-reclamantă a susținut încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, cu referire expresă la comunicarea poștală a actelor de procedură, prin scrisori cu conținut declarat, critici circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea art. 5 alin. (2) și (4) din Regulile de procedură arbitrală, aducând în discuție nerespectarea formei prescrise de lege pentru comunicarea actului de procedură – scrisoare cu conținut declarat și lipsa avizării în vederea prezentării la oficiul poștal în vederea ridicării corespondenței.

Critica este nefondată și va fi înlăturată.

Cu titlu preliminar, instanța supremă reține că, prin sentința recurată, instanța a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă ca tardivă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut, în esență, faptul că procedura de comunicare a hotărârii arbitrale s-a realizat în acord cu exigențele legale, prin depunerea la cutia poștală a înștiințării de prezentare la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței, în lipsa identificării vreunei persoane care să primească scrisoarea recomandată pentru destinatar, dovada constituind-o chiar mențiunea personală întocmită de agent referitor la împrejurările care au determinat depunerea înștiințării în cutia poștală, confirmată prin explicațiile serviciului poștal din data de 12.01.2024.

Fiind vorba de un proces arbitral internațional, sunt aplicabile prevederile art. 1123 C. proc. civ., care consacră prioritatea reglementării prin convenția arbitrală sau prin încredințarea spre rezolvare către tribunalul arbitral a oricăror aspecte privind constituirea tribunalului arbitral, procedura, hotărârea arbitrală, completarea, comunicarea și efectele acesteia. În lipsa acestor reglementări speciale, regula aplicării subsidiare impune soluționarea aspectelor anterior menționate prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor cărții a IV-a C. proc. civ. („Despre arbitraj”).

De asemenea, potrivit art. 619 alin. (2) C. proc. civ., prin desemnarea unui anumit arbitraj instituționalizat, părțile optează automat pentru aplicarea regulilor sale de procedură.

În cauză, sunt astfel aplicabile Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care la art. 5 reglementează notificarea și comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârii arbitrale:

„(1) Orice notificare sau altă comunicare din partea Secretariatului Curții, a Președintelui Curții, a Colegiului Curții, a tribunalului arbitral sau între părți se trimite la ultima adresă cunoscută a destinatarului sau, după caz, comunicată de acesta.

(2) Trimiterea se va efectua prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, prin servicii de curierat rapid, poștă electronică, telefax sau orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării și a textului transmis. (…)

(3) Orice notificare sau altă comunicare transmisă în conformitate cu prevederile alin. (2) este considerată cunoscută de către destinatarul acesteia la data la care aceasta ar fi fost primită în mod obișnuit având în vedere mijlocul de comunicare utilizat.

(4) Comunicarea este considerată îndeplinită și în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a o ridica, deși există dovada avizării sale.”

Referitor la susținerea recurentei potrivit căreia nu a recepționat niciodată la cutia poștală vreun aviz privind comunicarea hotărârii arbitrale, recurenta nu a demonstrat că prima instanță nu ar fi stabilit în mod complet situația de fapt, în special împrejurarea avizării destinatarului.

Astfel, invocând nepronunțarea motivată a primei instanțe asupra adeverinței Poștei elvețiene X S.A. din 08.10.2023, care ar confirma, în opinia recurentei, că nu există dovezi de avizare, autoarea căii extraordinare de atac a depus la dosar, la 06.08.2024, traducerea autorizată și legalizată a unei corespondențe electronice datate 04.06.2024, pretins emise de poșta elvețiană Post X Ltd, în care se menționa că expediția nu ar fi fost efectuată, iar avizul nu a fost trimis.

Ca urmare a contestării acestui înscris și invocării de către intimată a falsificării scrierii (conținutului e-mailului), recurenta a depus la dosar, la data de 25.11.2024, cerere de renunțare la solicitarea de încuviințarea acestei probe, cerere de care Înalta Curte a luat act, cu consecința neîncuviințării și neadministrării în recurs, de către autoarea căii de atac, a probei cu înscrisuri noi.

În aceste condiții, dubiul probatoriu referitor la avizarea destinatarului pentru comunicarea hotărârii arbitrale și nepronunțarea motivată a primei instanțe asupra unui înscris nu pot fi primite ca motive de nelegalitate apte să ducă la casarea sentinței.

Prin memoriul de recurs, s-a mai susținut că scrisoarea recomandată prin care a fost comunicată sentința arbitrală trebuia însoțită de o notă de inventar, pentru certificarea conținutului exact al expediției.

Or, regulile de procedură arbitrală precitate prevăd care sunt modalitățile de comunicare a citațiilor și a altor acte de procedură arbitrală, acestea neimpunând, însă, completarea unei note de inventar sau a unei alte condiții speciale.

Prin urmare, în mod corect a constatat prima instanță că termenul legal prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., de o lună de la data comunicării, este depășit, întrucât destinatarul a fost avizat la sediul său social cu privire la comunicarea hotărârii arbitrale la data de 04.05.2023, iar serviciul poștal elvețian a dispus returnarea corespondenței la 12.07.2023, după ce a expirat termenul prelungit de păstrare la 11.07.2023, comunicarea fiind considerată îndeplinită, conform art. 5 alin. (4) din Regulile de procedură arbitrală.

Critica subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. valorifică o pretinsă nemotivare, apreciind recurenta că prima instanță nu a analizat adeverința Poștei elvețiene X SA datată 08.10.2023 și nerespectarea formei pentru comunicarea actului de procedură – scrisoare cu conținut declarat.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Cercetând sentința recurată, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde argumentele care au format convingerea instanței și au justificat soluția pronunțată, arătându-se în mod clar care sunt motivele pentru care s-a reținut tardivitatea formulării acțiunii în anulare.

Astfel, contrar susținerilor recurentei, instanța supremă observă că prima instanță a răspuns criticilor acesteia referitoare la nerespectarea formei prescrise de lege pentru comunicarea actului de procedură – scrisoare cu conținut declarat. În acest sens, prima instanță a reținut că înscrisul depus la fila 51 vol. 2 – confirmarea de primire a scrisorii recomandate cu nr. RN(...)RO, coroborat cu mențiunile efectuate pe plicul aferent recomandării de către factorul poștal, face dovada că trimiterea s-a efectuat prin scrisoare recomandată cu conținut declarat.

În ceea ce privește argumentele aduse de către recurentă cu privire la relevanța și valoarea probatorie a adeverinței Poștei Elvețiene X SA din 08.10.2023, acestea nu pot fi luate în considerare, întrucât excedează limitelor controlului instanței de recurs, fiind chestiuni de temeinicie.

În atare context, Înalta Curte constată că este nefondată și critica recurentei-reclamante privind nemotivarea hotărârii primei instanțe.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.A. împotriva sentinței civile nr. 20F din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Văzând aceste dispoziții legale, precum și soluția de respingere a cererii de recurs, Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante A S.A. la plata către intimata-pârâtă B S.R.L. a sumei de 9757,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, compuse din: traducere documente 995 lei, onorariu avocațial 7402,40 lei, cheltuieli deplasare la termenul de judecată 483,14 lei (cazare) și 877,41 lei (transport), conform notei de calcul de la fila 157 și înscrisurilor doveditoare de la filele 159-183 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.A. împotriva sentinței civile nr. 20F din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă B S.R.L. a sumei de 9757,95 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.