ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2635/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.06.2020 pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L .a solicitat obligarea pârâtului B. la executarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către SPN Biroul Notarilor Publici Asociați C. și D., autentificat sub nr. x din 06.09.2019, privind plata în rate a prețului - suma totală de 65.000 Euro (echivalent în RON la cursul emiterii facturii), în condițiile și la termenele stabilite prin contract, reprezentând contravaloarea valorii liniei tehnologice de peleți formată din 1.cântar semiautomat cu macină/aparat lipire saci de plastic, 2.banda încărcare, 3.bandă cu inserție textilă, 4.bandă cu inserție, 5.container/rezervor, 6.container produs finit, 7.container 2000 încărcare tocătură 8. ciur vibrator, 9.elevator cu cupe, l0.uscător cu flacără directă, 11.rafinator mod 700 30kw, 12.presă uscare, 13.tocător, 14.remorcă., obligarea pârâtului la achitarea sumelor scadente stabilite prin facturile: x, cu consecința plății prețului bunurilor achiziționate, în cuantum de 47.928,96 RON; obligarea pârâtului la plata dobânzii convenționale stabilite conform art. 2.6. din Contractul de vânzare-cumpărare în cuantum de 0,05%/zi din suma facturată pe fiecare; obligarea pârâtului la plata dobânzii convenționale penalizatoare stabilite în virtutea art. 2.6. din Contractul de vânzare-cumpărare în cuantum de 0,05%/zi din suma facturată pe fiecare lună calendaristică ca rată de preț începând de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata sa efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Specializat Cluj, reclamantul B. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în principal anularea si în subsidiar rezoluțiunea contractului de vânzare- cumpărare, încheiat între părți și autentificat sub nr. x SNP Biroul Notarilor Publici Asociați C. și D., la data de 06.09.2019, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului, respectiv restituirea avansului de 25.000 de RON către cumpărător și obligarea pârâtei la plata cheltuielior de judecată.

Prin încheierea nr. 205/2021 din 03.02.2021, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția conexității, excepție invocată de reclamanta A. S.R.L. și pârâtul B., și în consecință a dispus conexarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B. în dosarul nr. x/2020 la dosarul x/2020 al Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentința civilă nr. 675/11.01.2022, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L..

S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B. în dosarul conexat nr. x/2020 și, în consecință:

Pârâtul B. a fost obligat să-i plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 35.838,96 RON, cu titlu de preț, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,05%/zi din suma facturată, calculate în condițiile art. 2.6, de la scadența fiecărei obligații și până la plata acesteia.

Pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 7035,16 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Prin decizia civilă nr. 135/07.03.2023, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de apelantul B., în contradictoriu cu intimata societatea A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 11.01.2022 și a sentinței civile nr. 675/29.03.2022, ambele pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2020; a respins cererea intimatei privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B., solicitând admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale formulate de către intimata-pârâtă, în dosarul conexat nr. x/2020, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel, în considerarea decăderii din administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea industrializarea lemnului, mărginindu-se la acest aspect, a apreciat, automat, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fără a expune, în nici un fel, motivele și raționamentele care au stat la baza înlăturării criticilor formulate de către recurent cu privire la soluția de admitere pe fond a cererii reconvenționale, cu consecința menținerii, în integralitate, a hotărârii apelate.

De aceea, recurentul-reclamant consideră că hotărârea instanței de apel, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii reconvenționale este nemotivată, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

După prezentarea aspectelor teoretice privind motivarea hotărârii judecătorești, prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și la dispozițiile dreptului european în materie, cu garanțiile date de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel nu a reținut spre analiză niciunul din argumentele si criticile de nelegalitate pe care le-a formulat împotriva soluției pronunțate de către instanța de fond cu privire la cererea reconvențională, nici nu a oferit explicații pentru înlăturarea susținerilor sale și nici nu a argumentat, în niciun fel, raționamentul juridic pe care l-a adoptat, așa încât hotărârea nu creează transparență asupra silogismului judiciar, care trebuie să explice și să justifice soluția adoptată.

Astfel, în speță, recurentul-reclamant apreciază că nu s-a analizat incidența excepției de neexecutare, care a fost opusă de către recurentul-cumpărător intimatei-vânzătoare, ca urmare a neîndeplinirii propriilor obligații ale acesteia, în considerarea caracterului sinalagmatic, corelativ și interdependent al obligațiilor asumate de către părți prin contractual încheiat.

A mai arătat recurentul că a invocat, în fața instanței de apel împrejurările în temeiul cărora a apreciat ca fiind profund nelegală soluția instanței de fond prin care a fost obligat la plata prețului, în condițiile în care intimata nu și-a îndeplinit propriile obligații, aspecte care nu au fost însă analizate de către instanța de apel.

Recurentul reiterează faptul că vânzătoarea-intimată nu și-a îndeplinit/și-a îndeplinit în mod defectuos o serie de obligații esențiale, asumate prin contract, scadente anterior obligației de plată a prețului.

Arată că la momentul încheierii contractului și a recepției cantitative, vânzătorul i-a adus la cunoștință existența a 3 piese deteriorate, respectiv: ax suport role, două bucăți role și sită trefilată; asumându-și, în același timp, obligația de a suporta cheltuielile necesare reparării sau înlocuirii acestora.

Astfel, starea de fapt care i-a fost prezentată și pe care și-a asumat-o, la momentul încheierii contractului, s-a dovedit a fi diametral opusă celei pe care a constatat-o la momentul încercării realizării recepției calitative a bunului, respectiv faptul că defectuozitatea acestor piese, împreună cu alte vicii ale bunului, care nu îi erau cunoscute la momentul încheierii contractului, duc la nefuncționalitatea întregului utilaj tehnologic.

Această împrejurare a fost constatată de către vânzătoare, prin administratorul acesteia, care a participat la încercarea de punere în funcțiune și care, la momentul la care a fost audiat, în calitate de martor în cauză, a declarat faptul că, în virtutea poziției sale de reprezentant al vânzătoarei, nu a făcut niciun demers concret de identificare a unor soluții sau a pieselor necesare pentru repararea utilajului, după cum nici nu a suportat vreun cost în acest sens.

Deși această obligație a fost asumată contractual de către vânzătoare și reprezintă o obligație care are scadența anterioară punerii în funcțiune a utilajului și recepției calitative a acestuia și, în mod evident, obligației de plată a prețului, vânzătoarea nu și-a îndeplinit, nici până la acest moment, obligația de predare conformă a bunului.

Susține faptul că instanța de apel nu a analizat acest aspect al speței, care a fost supus cenzurii sale.

Mai arată și faptul că vânzătoarea-intimată i-a predat un bun neconform, cu deficiențe tehnice majore, care îl făceau impropriu funcționării. Astfel, potrivit situației prezentate de către vânzătoare, la momentul încheierii contractului, recurentul știa că achiziționează un bun care funcționează conform destinației sale și nici pe departe că defecțiunile respectivelor piese îl fac întru totul nefuncțional, astfel cum s-a constatat și de către expertul tehnic numit în cauză.

Acest aspect rezultă cu certitudine și din dispozițiile contractuale ale art. 4 pct. 3, unde se prevede că obiectul contractului consta într-un bun funcțional, la a cărui predare s-a obligat vânzătorul și de a cărui funcționare corespunzătore acesta trebuia să răspundă până la momentul realizării recepției calitative, însă bunul i-a fost predat cu deficiențe majore, care îl fac impropriu funcționării, potrivit destinației sale.

Or, susține recurentul, instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra acestuia aspect învederat.

Recurentul mai susține și faptul că vânzătoarea-intimată nu și-a dat deloc concursul la montarea și punerea în funcțiune a liniei de producție.

Deși vânzătoarea și-a asumat contractual predarea unui bun funcțional, alături de remedierea problemelor tehnice, precum și punerea în funcțiune a bunului, a învederat instanței de apel faptul că rezultă, din probele administrate în cauză (concluziile raportului de expertiză, martori), că intimata a refuzat să-și îndeplinească și această obligație contractuală esențială.

Rezultă, astfel, că pârâta, la momentul la care a achiziționat utilajul a beneficiat de un montaj și reglaj pe durata a două săptămâni, pe când recurentul a beneficiat din partea vânzătorului de un instructaj incomplet, pe durata a doar 3 ore și fără ca la finalul acestei etape bunul să fi devenit în vreun fel complet funcțional, acest ultim aspect fiind observat și de către expertul numit în cauză, aspecte care nu au fost analizate de instanța de apel.

A apreciat recurentul că, din probațiunea administrată în fața instanței de fond, rezultă că intimata nu și-a îndeplinit obligația de predare conformă a bunului, nu a întreprins niciun demers în a identifica piesele de schimb necesare pentru reparații, nu a avansat niciun fel de sume de bani necesare pentru punerea în funcțiune a utilajului, deși scadența acestei obligații era înainte de punerea în funcțiune a utilajului, după cum aceasta nici nu si-a dat concursul la realizarea recepției calitative.

Din acest punct de vedere, consideră că există o neîndeplinire a obligaților contractuale din partea vânzătoarei-pârâte, chiar și în ipoteza în care s-a considerat că acest contract este un contract valabil și nu este lovit de nicio cauză de nulitate sau de un motiv de rezoluțiune.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, cu consecința casării, în parte, a deciziei atacate, în ceea ce privește soluția pronunțată de către instanța de apel asupra apelului formulat împotriva soluției de admitere a cererii reconvenționale formulate de către pârâta-intimată, în dosarul conexat cu nr. x/2020

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă la termenul de judecată din 12.12.2023, Înalta Curte o va respinge, având în vedere că anumite critici prezentate în cererea de recurs se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Trecând la examinarea deciziei recurate în limita criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. conține diferite ipoteze care pot constitui temei pentru casarea unei hotărâri judecătorești, atunci când lipsește motivarea soluției sau instanța de control judiciar a preluat tale quale argumentele hotărârii atacate, fără să răspundă criticilor, când utilizează argumente fără legătură cu situația dedusă judecății, precum și atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv sau există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este întemeiată.

În cuprinsul memoriului de recurs, se invocă faptul că instanța de apel, constatând decăderea recurentului-reclamant din dreptul de a administra proba cu expertiza tehnică în specialitatea industrializarea lemnului, nu a expus considerentele care au stat la baza respingerii criticilor formulate de recurent cu privire la soluția de admitere a cererii reconvenționale.

Se mai invocă și că hotărârea este nemotivată întrucât instanța de apel nu a analizat excepția de neexecutare, care a fost invocată de recurentul-reclamant ca urmare a neîndeplinirii obligației de predare conformă a bunului de către intimata-pârâtă, susținând că aceasta s-a obligat contractual să răspundă de funcționarea corespunzătoare a bunului până la momentul realizării recepției finale.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de control judiciar a făcut o analiză amănunțită și corectă a tuturor aspectelor deduse judecății, în raport de situația de fapt și de drept a litigiului, fiind nefondat motivul de casare invocat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. (b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Art. 6 CEDO stabilește că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia (CEDO cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României). Singura garanție că instanță a analizat susținerile părților, argumentele și probele administrate o reprezintă motivarea hotărârii judecătorești.

Curtea europeană a reținut în jurisprudența sa că este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de apel (Hirvisaari împotriva Finlandei, pct. 30 in fine). Deși art. 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument [Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, pct. 61; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.); Perez împotriva Franței (MC), pct. 81].

De asemenea, s-a statuat că întinderea obligației privind motivarea poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor speței: trebuie să se țină seama în special de diversitatea motivelor pe care un justițiabil le poate ridica în instanță și de diferențele din statele contractante în materie de dispoziții legale, cutume, concepții doctrinare, prezentarea și redactarea hotărârilor și deciziilor (Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27).

Corelativ obligației de motivare a instanței de judecată îi revine și părții nemulțumite de soluția pronunțată de către instanța de judecată, îndatorirea de a-și expune propriul raționament și argumentele pentru a combate modul de soluționare al unei cereri principale/accesorii sau subsidiare.

Aplicând aceste principii în cauza de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel și-a expus propriul raționament juridic în mod clar și coerent cu privire la criticile și apărările susținute de părți, făcând o analiză completă a probatoriului administrat în cauză (înscrisuri, martori, expertiză).

Astfel, contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a argumentat faptul că recurentul-reclamant a fost decăzut din dreptul de a solicita efectuarea unei noi expertize, întrucât, deși a solicitat proba, acesta nu a plătit onorariul pentru expertul desemnat în cauză.

Instanța de apel a constatat că înțelegerea părților, astfel cum rezultă și din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat (art. 4.2. din contract), a fost aceea ca, pentru punerea în funcțiune și efectuarea instructajului de folosință a liniei, cumpărătorul să notifice vânzătorul cu privire la acest aspect, care trebuia să se realizeze în intervalul 12-13 septembrie 2019.

Instanța de apel a reținut în considerente că recurentul-reclamant, în calitate de cumpărător, nu și-a îndeplinit niciodată obligația asumată contractual, de a notifica vânzătoarea cu privire la punerea în funcțiune a liniei de producție peleți, ci a reasamblat și a pus în funcțiune linia de producție fără a fi în prezența vreunui reprezentant al vânzătoarei, care cunoștea detalii cu privire la montarea și utilizarea liniei de producție.

Acesta este contextul în care a fost respinsă apărarea recurentului-reclamant referitoare la faptul că vânzătoarea i-a predat un bun neconform

Argumentele instanței de apel, în sensul că "nu poate fi incidentă în discuție nici rezoluțiunea contractului pentru vicii ascunse, dat fiind faptul că intimata a fost de bună-credință și a prezentat apelantului-reclamant toate specificațiile liniei de producție, inclusiv prin indicarea pieselor care au caracter consumabil și care trebuiau înlocuite. Mai mult decât atât, chiar intimata s-a oferit să înlocuiască aceste piese odată cu asamblarea liniei, pentru o funcționare cât mai performantă și calitativă (...) Intimata nu a fost notificată niciodată de către apelantă cu privire la punerea în funcțiune a liniei de asamblare, deși aceasta se obligase expres prin contractul de vânzare-cumpărare să facă acest lucru.(...) De asemenea, garanția contra viciilor bunului ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost modificată convențional în sensul că acestea puteau fi invocate exclusiv până la data încheierii procesului-verbal de recepție calitativă" sunt unele decisive în fundamentarea soluției de respingere a apelului, iar reținerea acestor aspecte de către instanța de apel era de natură a exonera intimata-pârâtă de răspundere contractuală, făcând inutilă analiza celorlalte aspecte.

Cât privește neanalizare de către instanța de apel a excepției de neexecutare a contractului, ca urmare a pretinsei neîndepliniri a propriilor obligații de către intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că reclamatul nu a invocat, formal, o atare excepție, ci s-a apărat constant susținând că bunul predat de vânzătoare nu era conform, având majore deficiențe tehnice, apărare pe care instanța de apel nu a reținut-o, în considerarea argumentelor la care s-a făcut mai sus referire.

Înalta Curte subliniază că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la stabilirea situației de fapt ori la modalitatea de analiză a probatoriului administrat în cauză.

În condițiile în care, întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, prezentarea unor motive de netemeinicie de către recurentul-reclamant nu poate face obiectul controlului de legalitate.

Astfel, se constată că o mare parte dintre susținerile recurentului vizează aspecte de apreciere și interpretare a clauzelor contractuale și înscrisurilor depuse în probațiune, ce necesită o reevaluare a situației de fapt, aspecte ce nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei civile nr. 135/2023 din 7 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2023.