ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2138/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 16.06.2022, sub nr. x/90/2022, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B S.A., a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de concediere nr. x/29.04.2022 ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât încetarea contractului individual de muncă nr. 5924 din data de 06.11.2007 a intervenit în perioada în care acesta era suspendat de drept ca urmare a concediului pentru incapacitate temporară de muncă; anularea deciziei de concediere nr. x/29.04.2022 ca fiind lipsită de temeinicie, deoarece aceasta nu este reală și serioasă; repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere prin reintegrarea în muncă, sub sancțiunea unor daune cominatorii în valoare de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere și punerea la dispoziție a posturilor vacante de Sales Representative (același post ca cel ocupat anterior concedierii) din Cluj-Napoca, (…), jud. Cluj și la nivel național; obligarea pârâtei să achite toate drepturile de natură salarială (salariul indexat, majorat și actualizat și toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat) de la data concedierii până la data repunerii părților în situația anterioară; obligarea intimatei la plata daunelor materiale reprezentând costuri cu serviciile medicale pe care le va suporta, rămas fără asigurare medicală, constând în consultații, analize, intervenții medicale, tratamente, etc. în toată perioada de la data concedierii până la data repunerii părților în situația anterioară; obligarea intimatei la plata daunelor morale în valoare de 2.000 (două mii) de euro, cu mențiunea că își rezervă dreptul de a majora această valoare în funcție de starea de sănătate și majorarea prejudiciului moral suferit; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 924 din 7 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta B S.A., ca neîntemeiată, s-a respins excepția tardivității contestației îndreptată împotriva deciziei de revocare nr. x/03.05.2022, respectiv a deciziei de concediere nr. x/18.05.2022, invocată de aceeași pârâtă, ca lipsită de obiect. A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B S.A. și s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. x/29.04.2022. S-au respins celelalte petite ale cererii introductive, ca neîntemeiate. A fost obligat reclamantul A să plătească martorului C suma de 244,72 lei și s-au respins cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel A.

Prin decizia civilă nr. 1592 din 21 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă, a fost admis apelul, schimbată în parte sentința, în sensul că au fost repuse părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, urmând ca reclamantul să fie reintegrat pe postul deținut anterior concedierii pentru perioada de la data concedierii și până la data de 18.05.2022. A fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. A fost menținută în rest, sentința. A fost obligată B S.A. la plata către A a sumei 681,16 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

A a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia nr. 1592 din 21 martie 2024, prin care Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă a admis apelul formulat de A împotriva sentinței civile nr. 924 din 7 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și a schimbat în parte sentința.

Înalta Curte reține că decizia nr. 1592 din 21 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă, este o hotărâre pronunțată în apel, în cadrul unui litigiu din materia conflictelor de muncă, fiind astfel o hotărâre definitivă.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j ind. 3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 1592/2024 din 21 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 1592/2024 din 21 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2024.