ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1624/2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)”, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – Secția I Civilă la 14.10.2020, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B S.R.L., prin administrator judiciar C I.P.U.R.L., și S.C. D S.R.L. (fostă S.C. E S.R.L.), solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractelor de împrumut legalizate cu încheierile de legalizare a semnăturii nr. 903/31.01.2005 și nr. 1091/04.02.2005 de Biroul Notarului Public F, și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1341/18.03.2005 de același notar public, să dispună repunerea părților în situația anterioară, să constate dobândirea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D S.R.L. asupra terenurilor obiect al acestui din urmă contract - teren intravilan arabil, în suprafață totală de 24.712 mp, situat în Arad, jud. Arad, Calea (...), tarla(...), parcela (...), înscris în CF (...), teren intravilan arabil, în suprafață totală de 32.469 mp, situat în Arad, jud. Arad, Calea (...), tarla (...), parcela (...), înscris în CF (...) și teren intravilan arabil, în suprafață totală de 9.427 mp, situat în Arad, jud. Arad, Calea (...), tarla (...), parcela (...), înscris în CF (...) - și să dispună rectificarea cărților funciare nr. (...), (...) și (...), în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B S.R.L. și înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 46/C/26.02.2021, Tribunalul Bihor – Secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civile a aceluiași tribunal.

Pârâta S.C. B S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, netimbrării sau insuficientei timbrări a acțiunii, lipsei capacității de folosință și calității procesuale active a reclamantei, lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului reclamantei și lipsei de interes în promovarea acțiunii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pe calea cererii reconvenționale, această pârâtă a solicitat ca, în situația admiterii acțiunii, să fie obligată pârâta S.C. D S.R.L. să-i plătească suma de 1.408.292 euro, reprezentând valoarea de piață a terenurilor obiect al contractului de vânzare autentificat sub nr. 1341/18.03.2005 de Biroul Notarului Public F și să i se recunoască dreptul de retenție asupra acestor imobile până la plata efectivă a acestei sume.

Reclamanta a depus o precizare a acțiunii sale și întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat că nu a pretins restituirea prețului contractelor deoarece acesta nu a fost plătit și a solicitat decăderea pârâtei-reclamante din dreptul de a formula cererea reconvențională, precum și respingerea, ca fiind neîntemeiate, a excepțiilor invocate de aceasta.

Prin întâmpinare la cererea reconvențională, pârâta S.C. D S.R.L a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și admiterea acțiunii principale, cu consecința constatării nulității absolute a contractelor de împrumut din 31.05.2005 și 04.02.2005, precum și a contractului de vânzare-cumpărare din data de 18.03.2005.

Prin încheierea din 01.10.2021, Tribunalul Bihor – Secția a II-a Civilă a respins excepțiile necompetenței sale teritoriale, insuficientei timbrării a acțiunii și lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantei, iar prin încheierea din 29.10.2021, a respins excepțiile lipsei capacității de folosință a reclamantei și decăderii pârâtei S.C. B S.R.L. din dreptul de a formula cerere reconvențională.

Prin sentința nr. 194/LP/20.10.2022, Tribunalul Bihor – Secția a II-a Civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes, invocate de pârâta S.C. B S.R.L. prin întâmpinare, a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractelor de împrumut legalizate cu încheierile nr. 903/31.01.2005 și nr. 1091/04.02.2005 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1341/18.03.2005 de Biroul Notarului Public F, a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor nule și a respins cererea reconvențională; prin sentința nr. 112/LP/26.04.2023, același tribunal a respins cererea de lămurire/completare a dispozitivului hotărârii date asupra fondului cauzei, formulată de reclamantă.

Împotriva sentinței nr. 194/LP/20.10.2022, pârâta S.C. B S.R.L., prin lichidator judiciar C I.P.U.R.L., a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 335/2023-A/08.11.2023 a Curții de Apel Oradea – Secția a II-a Civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B S.R.L., prin lichidator judiciar C I.P.U.R.L., a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin cererea de recurs, subsecvent prezentării situației de fapt și a etapelor procesuale anterioare, a criticat decizia atacată sub aspectul lipsei examinării motivelor sale de apel circumscrise soluției primei instanțe asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, curtea de apel reținând că acestea nu pot fi analizate întrucât apelanta nu a atacat încheierea din 01.10.2021 a primei instanțe prin care a fost soluționată această excepție, ci numai sentința dată asupra fondului. Sub acest aspect, recurenta a apreciat ca fiind nelegală hotărârea recurată, susținând că, în calea devolutivă de atac trebuiau analizate criticile prin care a combătut soluția dată acestei excepții, chiar dacă nu a menționat expres faptul că formulează apel și împotriva încheierii respective.

În continuare, pe fondul chestiunii în discuție, a arătat că, față de regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și sediul celor două pârâte, situat pe raza județului Ilfov, competența teritorială revenea Tribunalului Ilfov.

Recurenta a invocat dispozițiile art. 466 alin. (4) și ale art. 476 alin. (1) și (2) C. proc. civ. privind atacarea încheierilor premergătoare odată cu fondul și efectul devolutiv al apelului, arătând că apelul declarat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, iar instanța de apel este obligată să statueze în fapt și în drept.

Printr-o critică subsecventă, a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 36 C. proc. civ., cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, deși, după cum rezultă în mod clar din dosar, reclamanta nu are nicio calitate în raportul juridic de drept substanțial, în care părți au fost S.C. B S.R.L. și S.C. D S.R.L. (fostă S.C. E S.R.L.).

Totodată, a invocat împrejurarea că instanța de apel, respingând excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată, a încălcat dispozițiile art. 32 alin. (1) și ale art. 33 C. proc. civ., întrucât titulara acțiunii nu a justificat folosul practic al promovării acesteia, față de efectul pe care admiterea cererii de chemare în judecată și repunerea părților în situația anterioară l-ar produce, respectiv acela că imobilele nu ajung în patrimoniul reclamantei, ci al S.C. D S.R.L.

A mai arătat că, nici împrejurarea că reclamanta, din anul 2009, a devenit asociat al S.C. D S.R.L. și al societății recurente, nu conduce la îndeplinirea cerinței interesului de a promova acțiunea, întrucât patrimoniul asociatului și al societății nu se confundă; cum reclamanta nu avea nicio calitate în cele două societăți la data încheierii actelor a căror nulitate a solicitat-o, nu poate justifica un interes legitim, personal, născut și actual în promovarea acțiunii.

Recurenta a mai combătut soluția instanțelor devolutive asupra excepției lipsei de interes cu argumentul că reclamanta are calitate de asociat unic în societatea recurentă, iar bunurile au ajuns în patrimoniul acestei societăți, astfel încât nu se justifică demersurile sale pentru a fi scoase din acest patrimoniu si readuse în cel al pârâtei S.C. D S.R.L.

Din perspectiva soluției date asupra fondului cauzei, autoarea căii de atac a criticat raționamentul instanței de apel cu privire la întrunirea cerințelor nulității și a invocat, în esență, încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 948 art. 966 art. 1143 art. 1144 art. 1171 și ale art. 1173 C. civ. de la 1865.

Intimata A a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limita controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Primul set de critici formulate de autoarea căii de atac vizează modul în care instanța de apel a statuat cu privire la argumentele sale din apel privind soluția dată de tribunal excepției necompetenței teritoriale pe care a invocat-o în fața primei instanțe.

Din actele dosarului rezultă că, prima instanță sesizată, Tribunalul Bihor – Secția I Civilă, admițând excepția necompetenței sale materiale procesuale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civile a aceluiași tribunal, în fața căreia pârâta S.C. B S.R.L. a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, apreciind că instanța competentă teritorial este cea de sediul pârâtelor din jud. Ilfov, respectiv Tribunalul Ilfov.

Soluționând această excepție, Tribunalul Bihor – Secția a II-a Civilă a reținut că este competent să judece cauza, pronunțând încheierea din 01.10.2021, cu caracter interlocutoriu, iar prin sentința nr. 194/LP/20.10.2022, a dezlegat fondul litigiului.

Potrivit prevederilor art. 132 alin. (2) C.proc.civ., ,,dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, iar încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză”.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., ,,împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel”.

Pârâta S.C. B S.R.L. a declarat apel împotriva sentinței nr. 194/LP/20.10.2022, pronunțată de Tribunalul Bihor – Secția a II-a Civilă, iar prin motivele de apel a criticat, în mod expres, soluția dată de prima instanță excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, prezentând argumentele pentru care apreciază că Tribunalul Ilfov era, în realitate, instanța competentă pentru soluționarea cauzei în primă instanță.

Prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cererea de apel trebuie să cuprindă indicarea hotărârii atacate, iar apelanta a declarat apel doar împotriva sentinței date asupra fondului cauzei, iar nu și împotriva încheierii din 01.10.2021, prin care a fost soluționată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, astfel că instanța devolutivă de control judiciar nu a fost învestită cu criticile circumscrise modului de dezlegare a excepției în discuție, care a dobândit, așadar, autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte, reținând că încadrarea în drept a motivelor de casare revine instanței de control judiciar, în funcție de criticile formulate și de conținutul lor, prin raportare la normele de drept, notează că, deși a circumscris aceste argumente, vizând necompetența teritorială a primei instanțe, motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., prin criticile privind neanalizarea de către curtea de apel a motivului de apel privind această chestiune, recurenta opune, în realitate, în calea extraordinară de atac, încălcarea, în apel, a unor norme de procedură referitoare la limitele învestirii în calea devolutivă de atac, ceea ce conduce la încadrarea lor în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa încât, examinarea recursului va fi realizată adaptat acestui temei.

Astfel, potrivit prevederilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., ,,instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată”.

Totodată, prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ. instituie obligația judecătorului de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, respectiv, în limitele învestirii.

Înalta Curte constată că statuările curții de apel nu sunt conforme prevederilor legale evocate, întrucât neindicarea expresă în petitul cererii de apel a încheierii din 01.10.2021 a primei instanțe, în contextul în care apelanta a dezvoltat, în mod expres și neechivoc, critici vizând și această încheiere, nu ar putea conduce în mod automat la concluzia că instanța devolutivă de control judiciar nu a fost învestită legal cu cenzurarea și a acestui act de procedură, o asemenea interpretare relevând un formalism excesiv, cu ignorarea dispozițiilor procedurale, a conținutului și, în consecință, a obiectului cererii de apel.

Prin urmare, instanța de apel trebuia să statueze asupra a ceea ce apelanta a dedus judecății, întrucât art. 477 alin. (1) C. proc. civ. instituie obligația acesteia de a proceda la rejudecarea cauzei, în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, astfel că, încălcându-se aceste dispoziții legale, prin hotărârea recurată s-a nesocotit obiectul căii de atac devolutive, care includea, de o manieră implicită, și modalitatea de soluționare dată de prima instanță excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, consecința fiind o rezolvare trunchiată și incompletă a cauzei deduse judecății în apel.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca instanța să examineze în mod real problemele esențiale care îi sunt supuse spre analiză. Așa fiind, prin omisiunea de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel formulate de apelantă, curtea de apel nu și-a îndeplinit obligația unei examinări efective a căii de atac, cerință obligatorie în respectarea dreptului la un proces echitabil. Urmare a nesoluționării corespunzătoare a apelului, nu se poate realiza în mod judicios nici controlul de legalitate în calea extraordinară de atac, recurenta-reclamantă fiind lipsită astfel de dreptul de a beneficia de o dublă cenzurare a aspectelor litigioase în discuție.

Argumentele expuse în cele ce preced conduc spre concluzia caracterului fondat al recursului, reținându-se încălcarea regulilor de procedură anterior citate, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii în condițiile prevederilor art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) și art. 179 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în maniera arătată, s-a generat o vătămare recurentei – constând în pronunțarea unei soluții nefavorabile –, care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea deciziei; în consecință, apare ca nefiind utilă examinarea celorlalte critici din memoriul de recurs, circumscrise soluției adoptate pe fondul raportului juridic litigios.

Având în vedere considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel, ocazie cu care va fi avută în vedere și cererea accesorie vizând cheltuielile de judecată avansate de recurentă în prezenta fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B S.R.L., prin lichidator judiciar C I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 335/2023-A/08.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.