ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2343/2023

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

Pârâta B. S.A., prin lichidator judiciar, a formulat întâmpinare și cerere reconventională, solicitând rectificarea colii de Carte Funciară x Sântion, în sensul radierii înscrierii de sub B.27, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP D. sub nr. x/22.02.2004 prin sentința penală nr. 121/2015 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă sub acest aspect prin Decizia nr. 575/A/2015 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2007, cu consecința revenirii la situația anterioară, respectiv cea de sub B.l (în care pârâta B. este întabulată cu titlu de atestare a dreptului de proprietate), constatarea pe cale pauliană în baza art. 975 vechiul C. civ. a inopozabilității față de pârata reconvenientă și a ineficacității sentinței nr. 2824/30.09.2008, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2008, hotărâre care ține loc de contract de vânzare între C. S.R.L. și A. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 7403/2016 din 26 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Oradea, secția Civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoareaTribunalului Bihor.

Prin sentința civilă nr. 43/C/2017 din 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă a fost admisă excepția puterii lucrului judecat cu privire la cererea formulată de reclamantă, având ca obiect acțiune în constatare, fiind respins capătul I din cererea principală.

De asemenea, a fost respins capătul de cerere având ca obiect înscriere în cartea funciară.

Totodată, a fost admisă excepția inadmisibilității formulării, pe cale reconvențională, a unei acțiuni în rectificare, fiind respins acest capăt de cerere.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.A. Oradea, prin lichidator judiciar, având ca obiect acțiunea pauliană.

Prin decizia civilă nr. 892/2017-A din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă au fost admise apelurile formulate, fiind anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 102/LM/2020 din 7 august 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei C. S.R.L.

A fost respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., prin lichidator judiciar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă B. S.A., prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

De asemenea, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă B. S.A., asfel cum a fost modificată în faza rejudecării, fiind dispusă anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/12.12.2005 încheiat între C. S.R.L., în calitate de vânzătoare și A. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect 75.090 mp teren cu construcții și 288.402 mp teren agricol (173.407 mp.teren arabil, 60.000 mp. fâneață, 30.000 mp. livezi, 25.000 mp. ape și bălți).

A fost obligată reclamanta A. S.R.L. la plata către expertul a E. a sumei de 2.000 RON cu titlu de majorare onorariu.

Prin decizia civilă nr. 818/A/2021 din 23 iunie 2021pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamantei A. S.R.L.

Prin decizia nr. 762 din 29 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respins recursul formulat de reclamantă.

În susținerea cererii de revizuire s-a invocat faptul că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1432/2022 din 12 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care a rămas definitivă sentința nr. 198/2022 din 3 martie 2022 a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Revizuenta a arătat că, prin decizia nr. 1432 din 12 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele aspecte: contractul nr. x/2005 încheiat cu C. S.R.L. este o promisiune de vânzare-cumpărare sub semnătură privată; acest înscris nu a fost desființat prin sentința penală nr. 121/2015 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 575/A/2015 a Curții de Apel Oradea; și, totodată, contractul și sentința civilă nr. 2824/2008 a Tribunalului Dolj prin care a fost validat acesta, reprezintă două acte diferite, sentința ținând loc de act autentic.

Potrivit revizuentei, în contradicție cu cele reținute anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod nelegal prin decizia atacată că: actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare" nr. x/12.12.2005 nu este doar o promisiune de vânzare-cumpărare, ci un veritabil contract de vânzare cumpărare, instanța supremă aplicând cu încălcarea tuturor principiilor de drept procesual civil sancțiunea nulității absolute pentru lipsa formei autentice prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 247/2005; actul prin care a operat transferul dreptului de proprietate este înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare" având nr. x/12.12.2005; acesta este unul și același act cu sentința civilă nr. 2824/2008 a Tribunalului Dolj, prin care a fost validat contractul; hotărârile penale au desființat contractul nr. x/2005, acesta neputând fi salvat prin sentința civilă nr. 2824/2008 a Tribunalului Dolj; reclamanta nu deține calitatea de proprietar, fiind prezumată de rea-credință.

Prin urmare, a concluzionat revizuenta că decizia atacată este lovită de nulitate absolută.

În cele din urmă, s-a învederat că aspectele de drept a căror contradictorialitate este invocată au fost tranșate în dosare diferite, iar instanța supremă nu s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat.

La data de 2 noiembrie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata B. S.A., prin lichidator judiciar, prin care s-a invocat excepția tardivității cererii de revizuire.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca obiect decizia nr. 762 din 29 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, susținându-se că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1432/2022 din 12 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Astfel, când se invocă motivul de revizuire privind existența unor hotărâri definitive potrivnice, termenul de revizuire este de o lună și curge de la data pronunțării ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost prezentă sau nu la dezbaterile în fond ori la pronunțare și indiferent de data comunicării hotărârii, întrucât de la această dată hotărârea a rămas definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Raportat la formularea neechivocă a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite susținerile revizuentei potrivit cărora, în cauză, ar fi operat, din oficiu, repunerea părții în termenul de formulare a căii extraordinare de atac.

Chiar dacă motivele cererii de revizuire vizează considerentele deciziei atacate, hotărârea fiind comunicată în luna august 2023, termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se impunea a fi respectat, acesta curgând, așa cum prevede legea, de la data pronunțării deciziei.

Mai mult, față de regula statornicită de dispozițiile art. 186 C. proc. civ., rezultă că repunerea în termen a părții care, din motive temeinic justificate, a pierdut un termen procedural, se dispune, la cerere, de către instanța de judecată.

Dimpotrivă, cauzele de repunere în termen din oficiu sunt prevăzute în mod expres de lege și, fiind de strictă interpretare și aplicare, nu pot fi extinse la alte situații.

În continuare, se impune a fi arătat în acest sens că, în privința momentului de la care curge termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu distinge între ipoteza în care se invocă încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat și cea în care se invocă nerespectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Mai mult, în ceea ce privește dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut constant în jurisprudență și a reconfirmat prin Decizia nr. 441/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din 28 septembrie 2023, că "revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. (...) Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. (...) Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. (...) "demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită."

În cauză, Înalta Curte reține că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 29 martie 2023, care coincide cu data pronunțării ultimei hotărâri, atacate pe calea revizuirii.

Termenul de revizuire fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 29 martie 2023, rezultă că acest termen s-a împlinit la 2 mai 2023, în contextul în care 29 aprilie, 30 aprilie și 1 mai 2023 au fost zile nelucrătoare.

Ca atare, ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal a fost 2 mai 2023.

Or, cererea de revizuire a fost depusă prin serviciul poștal, la data de 25 august 2023, fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit căruia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 762 din 29 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 762 din 29 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2023.