ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 806/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă în 12.11.2024, sub nr. x/1/2024, contestatorul A a arătat că înțelege să formuleze contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2324/29.10.2024, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/91/2022, menționând că va depune motivele căii extraordinare de atac ulterior comunicării hotărârii atacate.

Prin motivele înregistrate în 13.02.2025, contestatorul a solicitat anularea deciziei atacate, întrucât dezlegarea dată recursului este, în opinia sa, rezultatul unei erori materiale.

Arată că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de nelegalitate fiind prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3). care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Așa cum rezultă din motivele recursului formulat, critica de nelegalitate este întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a apreciat greșit că nu există o cauză ilicită la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv aplicarea greșită, de către curtea de apel, a normelor de drept material (art. 1236 și 1237 C. civ.), instanța de recurs reține că este vorba despre o preluare a criticilor formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare prin decizia pronunțată în apel.

Față de această situație, în speță sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care preved că „motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.”

Aceste dispoziții reglementează și situația în care motivele au fost invocate în apel, dar au fost respinse, situație în care acestea pot fi primite în recurs.

Precizează că, prin motivele de recurs formulate, a invocat aplicarea greșită, de către curtea de apel, a normelor de drept material, art. 1236 și 1237 C. civ., apărare invocată în apel, dar respinsă, de către instanța de prim control judiciar, prin hotărârea atacată, astfel că, față de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., aceste susțineri pot fi primite în recurs.

Pe cale de consecință, prin recursul formulat în cauză s-a indicat atât motivul de nelegalitate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, cât și faptul că instanța de apel a respins aceste critici.

Prin urmare, solicită anularea deciziei atacate și soluționarea pe fond a recursului, întrucât dezlegarea dată acestuia este rezultatul unei erori materiale, criticile formulate intrând sub incidența dispozițiilor art. 488 alin. (2) teza 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2324/29.10.2024 pronunțată în dosar nr.x/91/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a constatat ca fiind nul recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 236/A/19.12.2023 a Curții de Apel Galați - Secția I civilă.

Prin întâmpinare, intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Vrancea, prin președintele Consiliului Județean Vrancea, a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 503 și 504 C. proc. civ., dezlegarea recursului nefiind rezultatul unei erori materiale.

A precizat intimata că în mod legal s-a dispus anularea recursului contestatorului, ca urmare a faptului că susținerile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Instanța de recurs a reținut că recurentul-reclamant a reluat criticile formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia Curții de Apel Galați, instanță care, având plenitudinea de apreciere în ceea ce privește probele administrate, a apreciat că nu rezultă că cele două acte juridice încheiate de părți au o cauză ilicită sau un scop imoral.

Instanța de apel a reținut că actele juridice au caracter translativ de proprietate, fiind acte de dispoziție, și că intimata B deținea atributul dispoziției, astfel că nu se poate conchide că, prin încheierea lor, a dispus de ceva ce nu deținea.

În continuare, intimata, reluând situația de fapt din dosarul nr. x/91/2022, a precizat că acțiunea din respectiva pricină este una neîntemeiată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noțiunea de greșeală materială reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, de stabilire a caracterului subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a criticilor formulate sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului, a memoriului de recurs sau reaprecierea probelor.

Or, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, sunt deduse judecății aspecte care țin de fondul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea contestată privind dezlegarea dată de instanța de recurs criticii formulate de recurentul-reclamant A prin care afirma că instanța de apel ar fi apreciat în mod greșit că nu există o cauză imorală sau ilicită la încheierea contractelor a căror anulare a solicitat-o, cu consecința aplicării greșite, de către curtea de apel, a normelor de drept material (art. 1236 și art. 1237 C. civ.).

Astfel, contestatorul apreciază ca fiind o greșeală materială a instanței de recurs reținerea în sensul că „recurentul-reclamant, prin ultimul motiv de recurs, reia criticile formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite”, respectiv constatarea faptului că „recurentul-reclamant trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, însă acesta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând, astfel cum s-a mai arătat, cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel”.

Aceasta întrucât, „față de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., criticile referitoare la aplicarea greșită, de către curtea de apel, a normelor de drept material, art. 1236 și 1237 C. civ., puteau fi primite în recurs”.

Or, aceste chestiuni nu se circumscriu niciunui motiv de contestație în anulare, întrucât vizează strict modalitatea de interpretare și aplicare, de către instanța de recurs, a regulilor procedurale aplicabile căii extraordinare de atac formulate prin raportare la conținutul concret al cererii de recurs, în considerarea prerogativei legale de a statua dacă susținerile cu care a fost învestită sunt subsumabile motivelor de casare invocate sau reprezintă simple afirmații negrefate pe considerentele actului jurisdicțional atacat, respectiv aspecte de netemeinicie (precum cele privind administrarea și interpretarea probatoriilor), care nu sunt apte a învesti legal instanța de recurs.

Astfel fiind, revine instanței de recurs, ca în urma propriei analize a criticilor formulate, să rețină doar aspectele de nelegalitate ce privesc dezlegările instanței de apel și să înlăture, în consecință, acele susțineri nesubsumabile motivelor de casare expres prevăzute de lege.

Chiar dacă partea indică un anume motiv de recurs, în situația în care argumentele expuse nu conturează un veritabil aspect de nelegalitate, acestea nu vor putea fi analizate, ceea ce, însă, nu deschide calea de atac a contestației în anulare pentru asemenea situații, întrucât dezacordul părții cu privire la soluția pronunțată nu se circumscrie motivelor expres și limitativ prevăzute de lege într-o asemenea procedură judiciară.

În realitate, contestatorul supune analizei nu o greșeală materială în accepțiunea art. 503 C. proc. civ., ci presupuse greșeli de judecată, chestiuni ce nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale nu poate fi utilizată în vederea reformării deciziei atacate.

Rezultă, astfel, că motivele despre care contestatorul susține că sunt cele ale unei contestații în anulare, nu se subsumează ipotezei prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci reprezintă nemulțumiri legate de soluția pronunțată de instanța de recurs prin care se reiterează, practic, aspecte ce au făcut obiect de analiză în calea de atac a recursului și asupra cărora s-a statuat în mod definitiv.

Or, contestația în anulare nu poate fi convertită într-un „recurs la recurs”, astfel cum tinde contestatorul.

În acest sens, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei, contestația în anulare neputând avea semnificația unui „recurs deghizat”, ci trebuind să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, neregăsite în speță, în acord cu cele arătate anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 2324 din data de 29 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 2324 din data de 29 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.