ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 801/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea - Secția I civilă în 03.04.2023, sub nr. x/91/2023, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri.

Prin precizările formulate în 11.04.2023, reclamantul a arătat că obiectul cererii este reprezentat de solicitarea de despăgubiri financiare pentru desființarea pădurii de salcâmi, în suprafață de 1 ha, de către regimul comunist, localizată, până în anul 1962 - 1964, pe raza satului (...), comuna Motoșeni, jud. Bacău.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 399/12.09.2023, Tribunalul Vrancea - Secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins, în consecință, acțiunea, ca fiind prescrisă.

Prin decizia nr. 118/A/06.06.2024, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

Printr-o primă susținere, reclamantul a arătat numele martorilor, date fiind aspectele expuse cu prilejul expunerii cererii de chemare în judecată, prin care se evoca lipsa indicării acestora.

Printr-o altă susținere, privitoare la aspectele indicate la secțiunea referitoare la soluția și argumentele primei instanțe, reclamantul, evidențiind situația de fapt, a menționat că are cunoștință despre existența unei păduri de salcâmi pe raza satului (...), comuna Motoșeni, jud. Bacău.

Consideră că deși a intervenit prescripția dreptului său la acțiune, nu este corect să nu primească despăgubiri.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării și excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

În dezvoltarea excepției nulității recursului, intimatul-pârât a precizat că nu au fost indicate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care să susțină cererea de recurs.

Cum hotărârea primei instanțe și a instanței de apel au vizat admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune, motivele recursului ar fi trebuit să se rezume la critici cu privire nelegalitatea și netemeinicia hotărârii tribunalului, menținute de instanța de apel.

Arată că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 486 lit. d) C. proc. civ., neindicându-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Pe fond, a arătat că prima instanță a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune, reținându-se incidența dispozițiilor Decretului nr.167/1958, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, respectiv că acesta a început să curgă cel mai târziu în anul 1997, când reclamantului i-a fost emis titlul de proprietate (momentul în care a intrat în posesia terenului și a constatat ca fiind diferită categoria de folosință a terenului), iar acesta s-a împlinit în anul 2000, hotărârea primei instanțe fiind menținută de către instanța de apel.

Având în vedere raționamentul celor doua instanțe, consideră ca nu este necesară o reformare a deciziei atacate, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță, solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimatul-pârât.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât, Înalta Curte va anula recursul pentru considerentele expuse în continuare.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește, sub sancțiunea nulității, că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conțină critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita verificarea jurisdicțională în drept.

Analizând memoriul de recurs în contextul celor arătate anterior, se constată că recurentul a omis să dezvolte critici propriu-zise de nelegalitate, care să poată fi subsumate motivelor de casare prevăzute de lege.

În realitate, recurentul-reclamant se rezumă doar la a relua aspecte de temeinicie, referitoare la existența dreptului său subiectiv, fără a antama, însă, chestiuni relative la modalitatea de aplicare, în cauză, a prevederilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitoare la prescripția extinctivă, prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (1) din același act normativ.

În aceste circumstanțe, susținerile ce privesc temeinicia dreptului afirmat, în contextul în care analiza instanțelor fondului s-a mărginit la verificarea incidentului prioritar al intervenirii sancțiunii prescripției dreptului material la acțiune, se plasează în afara limitelor cenzurii instanței de recurs, limitată, astfel cum s-a arătat, la examinarea conformității raționamentului logico-judiciar al instanței de apel cu regulile de drept materia prescripției extinctive, incidente cauzei.

De altfel, evocarea împrejurărilor ce privesc situația de fapt sunt excluse de plano controlului în casație din prezenta etapă procesuală, în acord cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel fiind, această modalitate de redactare a motivelor de recurs, care omite a se referi la argumentele de drept care au fundamentat soluția instanței de apel, nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică tocmai dezvoltarea unor critici de nelegalitate în legătură cu considerentele instanței de prim control judiciar.

Prin urmare, în absența unor expuneri privitoare la raționamentul curții de apel, sub aspectul formulării de susțineri prin care să se arate maniera pretins eronată de interpretare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 în raport cu împrejurările concrete stabilite în litigiul pendinte, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt elementele de nelegalitate ale deciziei recurate, ce pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., iar cum, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, este cea a nulității, care operează inclusiv când criticile formulate nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, nefiind grefate pe dezlegările jurisdicționale din precedenta etapă procesuală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 118/A din data de 6 iunie 2024 a Curții de Apel Galați - Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 118/A din data de 6 iunie 2024 a Curții de Apel Galați - Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.