ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 772/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, Secția I civilă, la 22 octombrie 2024, sub nr. x/39/2024, petenții A și B au solicitat strămutarea dosarului nr. x/334/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei.

I.2. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Suceava:

Prin încheierea de ședință din 12 noiembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, Secția I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei având ca obiect cererea de strămutare formulată de petenții A și B, față de lipsa nejustificată a părților la termenul de judecată din 12 noiembrie 2024, precum și față de împrejurarea că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, Secția I civilă, au declarat recurs petenții A și B.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă la 06 decembrie 2024, sub nr. x/39/2024/a1, fiind repartizată computerizat prin repartizare aleatorie, spre soluționare, completului filtru nr. x.

II.1. Motive de recurs:

Recurenții-petenți, în motivarea căii de atac, au invocat dispozițiile art. 140 alin. (2) C. proc. civ., au expus aspecte privind câștigarea litigiilor în care au fost implicați, făcând trimitere la CF (...), topo (...) - 250 mp, poziția (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...)a, precum și neaplicarea sancțiunii prevăzute de art. 40.

Au mai susținut că intervenienta accesorie C (fostă D), salariată la un notar din municipiul Vatra Dornei și reprezentată de domnul avocat E, a cărui soție este grefieră la Judecătoria Vatra Dornei, a solicitat rectificarea CF (...), topo (...), fără să aibă drept asupra terenului, fiind incidentă sancțiunea art. 40.

II.2. Apărările formulate în cauză:

II.2.1. Întâmpinarea:

La 13 ianuarie 2025, prin poștă electronică, intimata C (fostă D) a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, și terțiar, ca nefondat, cu obligarea recurenților-petenți la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la excepția nulității recursului, a arătat că motivele invocate nu se încadrează în cele strict și expres reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu vizează temeiul suspendării cauzei.

Totodată, a precizat că instanța de recurs nu poate să procedeze la analizarea motivelor de strămutare din moment ce Curtea de Apel Suceava nu a dispus o soluție în cauză.

Referitor la excepția inadmisibilității, intimata a susținut că hotărârea pronunțată asupra cererii de strămutare este definitivă.

Pe fondul căii de atac, a menționat că, în cauză, instanța a aplicat în mod corect dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în condițiile în care niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la judecarea cauzei și nu a solicitat judecarea acesteia în lipsă, sub acest aspect motivele de recurs fiind nefondate.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare:

La data de 20 ianuarie 2025, prin poștă, recurenții-petenți au depus răspuns la întâmpinare, prin care au reiterat argumentele expuse în cererea inițială, solicitând, totodată, respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

La 18 februarie 2025, prin poștă, recurenții-petenți au depus concluzii scrise, prin care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, invocând aspecte ce țin situația de fapt dedusă judecății în litigiul ce face obiectul cererii de strămutare înregistrată sub nr. x/334/2022 pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: „Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare‟, se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de strămutare a fost înregistrată la 22 octombrie 2024, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 ind. 1 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 23 ianuarie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului declarat în cauză la data de 25 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând încheierea recurată, prin prisma argumentelor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la prevederile art. 248 alin. (1) raportat la art. 499 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată.

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În acest context, Înalta Curte reține că instanța anterioară a constatat incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora a dispus suspendarea judecății cauzei având ca obiect cererea de strămutare formulată de petenții A și B privind dosarul nr. x/334/2022 al Judecătoriei Vatra Dornei, întrucât, la termenul de judecată din 12 noiembrie 2024, a constatat că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Or, prin cererea de recurs, petenții nu doar că nu au indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., dar nici nu au argumentat de ce această încheiere este nelegală din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ce reglementează un caz de suspendare voluntară, tacită, dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată din 12 noiembrie 2024, limitându-se la reiterarea motivelor pentru care au formulat cererea strămutare și a temeiului juridic pe care aceasta a fost fundamentată. Or, această manieră de motivare a recursului nu se circumscrie rigorilor impuse de dispozițiile procedurale anterior menționate, aspectele invocate de recurenți neconstituind critici de natură să susțină nelegalitatea actului de procedură supus controlului judiciar în cadrul prezentei căi de atac.

Recurenții nu au indicat în concret greșelile de judecată ce pot fi imputate instanței anterioare, raportat la considerentele expuse în pronunțarea soluției de suspendare a judecății cauzei, în limitele stabilite de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ce reglementează sfera motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate, așa încât sancțiunea care intervine, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele instituite de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va constata nul recursul declarat de petenții A și B împotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, Secția I civilă, în dosarul nr. x/39/2024.

Fiind în culpă procesuală, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenții-petenți A și B urmează să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, către intimata C (fostă D), conform chitanței seria SV nr. 24 din 10 ianuarie 2025 aflate la fila 90 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petenții A și B împotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, Secția I civilă, în dosarul nr. x/39/2024.

Obligă pe recurenții-petenți A și B la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei, către intimata C (fostă D).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.