ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 729/2025

HOTĂRÂRE

20.03.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 729/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cerere de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 2 decembrie 2024, formulată de petentul BEJ A, privind pe creditorul B și pe debitorii C Limited și D S.R.L., s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3760 din 15.11.2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/118/2024.

Hotărârea Judecătoriei Constanța, Secția civilă

Prin încheierea nr. 19464 din 12 decembrie 2024, Judecătoria Constanța, Secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Buftea, Secția civilă.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor Deciziei nr.6/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ.

Însă, a constatat că, pentru a deveni incidente cele statuate prin decizia menționată, este necesar ca titlul executoriu să privească dezmembrământul fără personalitate juridică, prin raportare la care creditorul a înțeles să aleagă instanța de executare.

Ca situație de fapt, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3760 din 15 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/118/2024, s-a stabilit obligația de plată a drepturilor salariale în sarcina pârâtei D S.R.L., cu sediul ȋn jud. Ilfov, Voluntari, sos. (...), fără a se putea determina din conținutul titlului executoriu că obligația de plată privește un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății debitoare din raza de competență a Judecătoriei Constanța.

În aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Buftea, întrucât sediul debitoarei D S.R.L., la data sesizării organului de executare, se afla în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

Hotărârea Judecătoriei Buftea, Secția civilă

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, Secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr.1066 din 30 ianuarie 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că în titlul executoriu și cererea de încuviințare a executării silite figurează ca debitor și societatea C Limited, cu sediul în afara României, devenind, astfel, incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora ,,Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului (...).”

În aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 112 și ale art. 116 C. proc. civ., raportat la faptul că ambii debitori sunt obligați principal, precum și că domiciliul creditorului se află în mun. Constanța, jud. Constanța, iar cererea de încuviințare a executării silite a fost introdusă, inițial, pe rolul Judecătoriei Constanța, a constatat că această instanță este competentă să soluționeze cauza.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea petentului B.E.J. A, privind pe creditorul B, prin care s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor C Limited și D S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3760 din 15.11.2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/118/2024.

Referitor la determinarea competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora ,,Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ,,Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul debitorului sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale 127 se aplică în mod corespunzător.”

Din examinarea actelor dosarului, se reține că, în cauza pendinte, executarea silită este pornită de creditorul B, cu domiciliul în localitatea Lipnița, jud. Constanța, împotriva a două debitoare, sediul debitoarei C Limited fiind în Cipru, iar sediul debitoarei D S.R.L. situându-se în loc. Voluntari, jud. Ilfov.

Având în vedere că nu există o reglementare legală specială cu privire la instanța de executare în cazul pluralității de debitori cu sedii diferite, Înalta Curte constată că sunt aplicabile, prin analogie, în raport de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile art. 112 alin. (1) din același act normativ, ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți, dispoziții potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali”.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente. Or, în cauză, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Constanța, creditorul a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, Judecătoria Constanța, ca instanță de la sediul creditorului, în considerarea ipotezei în care domiciliul/ sediul debitorului se află în străinătate, și Judecătoria Buftea, ca instanță de la sediul debitoarei D S.R.L.

În raport de considerentele mai sus menționate, prin aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3), art. 112 și ale art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoriei Constanța îi revine competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.