ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 694/2025

HOTĂRÂRE

19.03.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 694/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la 08.12.2023, contestatorii A și B au solicitat să se constate că este prescris dreptul creditoarei C Bank S.A. de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat și completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 și Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010, ce a fost încheiat cu Banca D S.A., creditor cedent al C Bank S.A., pentru care a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului executional nr. x/2015 instrumentat de SCPEJ E și să se dispună anularea formelor de executare silită efectuate până în prezent.

În temeiul art. 696 C. proc. civ., s-a invocat perimarea executării silite, întrucât de la ultimul act de executare din august 2015 și până în martie 2022, respectiv noiembrie 2023, contestatorii nu au mai primit nicio somație, înștiintare sau alt act de executare silită în dosar nr. x/2015.

S-a solicitat ca până la soluționarea pe fond a contestatiei la executare să se dispună suspendarea tuturor formelor de executare silită ce au fost pornite împotriva contestatorilor, inclusiv de poprire asupra veniturilor realizate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 705, art. 696, art. 711 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1208/30.10.2024, Judecătoria Hunedoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

A reținut instanța că prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în ședința camerei de consiliu de la 03.04.2015 în dosar nr. x/300/2015, s-a învestit cu formulă executorie titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat și completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011, Contractul de ipotecă nr. 4671/05.12.2007.

Prin Decizia în interesul legii nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că, în respectarea principiului unicității instanței de executare, contestația le executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, revin spre soluționare instanței de executare stabilite potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 27/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a generalizat aplicarea interpretării din Decizia nr. 20/2021 privitoare la unicitatea instanței de executare, limitată premisei pluralității de debitori, tuturor procedurilor execuționale.

Astfel, instanța de executare competentă să se pronunțe cu privire la o contestație la executare sau orice alt incident apărut în cadrul executării silite nu va fi cea de la domiciliul/sediul debitorului, ci instanța care a încuviințat prima dată executarea silită, indiferent de corecta reținere a competenței la momentul încuviințării, instanță care în cauză este Judecătoria Sectorului 2 București.

Prin sentința nr. 738/30.01.2025, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Hunedoara, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

A reținut instanța că în cauză cererea de executare silită a fost înregistrată la SCPEJ E la 28.08.2015.

La momentul începerii procedurii de executare silită, normele legale privind competența instanței de executare, respectiv art. 651 C. proc. civ. prevedeau că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

A mai reținut instanța că încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în ședința camerei de consiliu de la 03.04.2015 în dosar nr. x/300/2015 este o încheiere prin care s-a învestit cu formulă executorie titlul executoriu, iar nu o încheiere de încuviințare a executării silite dispusă de instanța de executare.

În acest sens, în raport de dispozițiile art. 640 ind. 1 C. proc. civ. (forma în vigoare la data formulării cererii), Judecătoria Sectorului 2 București a învestit cu formulă executorie titlul executoriu (fiind judecătoria de la sediul creditorului), aceasta nedevenind însă instanță de executare, cât timp învestirea cu formulă executorie era de competența alternativă a judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, iar nu de competența instanței de executare.

Prin urmare, în cauză nu este incidentă Decizia în interesul legii nr. 20/2021, întrucât în raport cu dispozițiile art. 651 C. proc. civ. în vigoare la data demarării executării silite, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Cum ambii debitori aveau domiciliul la data demarării executării silite în municipiul Hunedoara, aspect care reiese din verificările DEPABD aflate la dosar, instanța de executare, competentă teritorial a soluționa prezenta contestație la executare este Judecătoria Hunedoara.

II.Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea contestatorilor A și B, de constatare ca fiind prescris a dreptului creditoarei C Bank S.A. de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat și completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 și Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010, ce a fost încheiat cu Banca D S.A., creditor cedent al C Bank S.A., pentru care a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului executional nr. x/2015 instrumentat de SCPEJ E, și anularea formelor de executare silită efectuate până în prezent.

Totodată, contestatorii au solicitat să se constate perimarea executării silite și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența, reținând în mod diferit, care este instanța de executare competentă în soluționarea pricinii, respectiv, Judecătoria Hunedoara a reținut că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 2 București, ca instanță care a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu vizat de prezenta cauză (Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat și completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 și Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010, ce a fost încheiat cu Banca D S.A., creditor cedent al C Bank S.A., pentru care a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului executional nr. x/2015), în aplicarea principiului unicității instanței de executare și a Deciziei în interesul legii nr. 20/2021, iar Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că instanța de executare este reprezentată de Judecătoria Hunedoara, ca instanță de la domiciliul debitorului, care a pronunțat o încheiere prin care a învestit cu formulă executorie titlul executoriu, iar nu o încheiere de încuviințare a executării silite, căreia să-i fie aplicabil principiul unicității instanței de executare și Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Conform dispozițiilor art. 640 C. proc. civ., „cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în legea specială”.

În ceea ce privește învestirea cu formulă executorie, art. 641 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: „(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților (…).” Se constată că acest text de lege instituia un caz de competență teritorială alternativă, fiind competentă a soluționa cererea creditorului de învestire cu formulă executorie fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

În aplicarea acestor dispoziții legale, prin încheierea din 03.04.2015 dată în dosarul nr. x/300/2015, Judecătoria Sectorului 2 București, ca instanță de la sediul creditorului, a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat și completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 și Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010.

Referitor la încuviințarea executării silite, art. 666 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: „(2) Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților. (6) Încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de executare.”

În aplicarea acestor dispoziții legale, executarea silită a fost încuviințată în cauză de către executorul judecătoresc, iar nu de către instanța de judecată.

Astfel, prin încheierea nr. 2/28.08.2015 dată de SCPEJ E în dosarul de executare nr. x/2015 (fila 179 dosar Judecătoria Hunedoara, vol. I), s-a admis cererea creditoarei Banca D S.A. și a fost încuviințată executarea silită prin toate modalitățile prevăzute de lege împotriva debitorilor A și B, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat și completat prin actele adiționale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 și Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestație la executare, prin care se solicită constatarea prescrierii dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu anterior menționat, devin incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „contestația se introduce la instanța de executare”. În ceea ce privește instanța competentă material și teritorial a soluționa contestația la executare, aceasta se stabilește în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora: „(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.”

Ca atare, contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, și anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc (28.08.2015), debitorii A și B aveau domiciliile în Hunedoara, str. (...), județul Hunedoara, deci în circumscripția teritorială a Judecătoriei Hunedoara.

Împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat și completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 și Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010 au fost învestite cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 2 București nu o transformă pe aceasta în instanță de executare, competentă a soluționa contestația la executare ce face obiectul cauzei de față, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanța competentă a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, și instanța competentă a soluționa contestația la executare (instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanța care învestește titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă și nici nu devine instanță de executare.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/11.11.2021, prin care s-a statuat în sensul că: „instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, întrucât executarea silită nu a fost încuviințată de către instanța de judecată, care să devină astfel instanță de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa contestația la executare este instanța de executare, determinată conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., și anume Judecătoria Hunedoara.