ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 688/2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la 29.03.2022 sub nr. x/2/2022, revizuentul A a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, anularea deciziei civile nr.593/03.03.2022 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosar nr. x/299/2021, despre care a arătat că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2458/24.04.2019 pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/3/2018*.

În motivare, revizuentul a invocat prevederile deciziei nr.62/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, la pct. 64 stabilește că dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. permit invocarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, dacă sunt întrunite următoarele condiții cumulative: hotărârea inițială să fie pronunțată după intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură civilă, această condiție fiind îndeplinită, întrucât hotărârea inițială a fost pronunțată în anul 2019; hotărârea inițială să fie invocată de către o parte din litigiul inițial, parte și în noul litigiu, această condiție fiind îndeplinită, dovada constând în nota înmânată de avocat președintei completului la sfârșitul pledoariei sale din ziua de 03.03.2022; între primul și cel de al doilea litigiu să existe o legătură. Și această condiție este îndeplinită având în vedere că există identitate, atât în ceea ce privește părțile (revizuentul vs. Ministerul Economiei), cât și obiectul litigiului (eliberarea adeverințelor pentru anii 2015, 2016 și 2017).

Revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecința anulării hotărârii atacate, precum și recuperarea cheltuielilor de judecată de 4.000 de lei, reprezentând onorariul avocatului din cele două etape ale procesului, respectiv fond și apel.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.431 alin.(2), art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

2.Primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 604/A/20.04.2022, Curtea de Apel București-Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr.593/03.03.2022 pronunțate de Tribunalul București-Secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/299/2021.

Prin decizia civilă nr. 936/23.05.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă a admis recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei nr. 604/A/20.04.2022 a Curții de Apel București-Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

3.Al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 395/A/05.04.2024 pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel București-Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr.593/03.03.2022 pronunțate de Tribunalul București-Secția a III-a civilă în dosarul nr. x/299/2021.

4.Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 395/A/05.04.2024 a Curții de Apel București-Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs, revizuentul A, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul a arătat că prin decizia recurată au fost încălcate dispozițiile art. 397 C. proc. civ., respectiv instanța a acordat mai mult decât s-a cerut (plus petita), în sensul că în rejudecare, cererea de revizuire a fost respinsă în temeiul altui argument juridic decât cel care a învestit instanța de judecată (plus petita), respectiv neîndeplinirea triplei identități.

5.Apărările formulate în cauză

În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurentul deduce judecății în calea extraordinară de atac o pretinsă încălcare, de către instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire în rejudecare, a dispozițiilor art. 397 C. proc. civ., critică de nelegalitate încadrabilă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv de casare privind situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul învederează că, în rejudecare, instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut ori altceva decât s-a cerut, întrucât în ciclul procesual anterior cererea de revizuire a fost respinsă din perspectiva unui anumit temei juridic, iar în rejudecare cererea de revizuire a fost respinsă cu o altă motivare, ceea ce echivalează, în opinia recurentului, cu o pronunțare plus petita, de natură să înfrângă dispozițiile art. 397 C. proc. civ.

Critica este nefondată.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. civ. despre care recurentul pretinde că a fost încălcat, „Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.”

În primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 604/A/20.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost respinsă, ca inadmisibilă, instanța reținând că, în cauză, nu este îndeplinită condiția triplei identități cu privire la litigiile în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești pretins contradictorii, respectiv lipsa identității de obiect.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuentul A, care a fost admis prin decizia civilă nr. 936/23.05.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă, în dosarul nr. x/2/2022, decizia recurată fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia de casare s-a reținut, în esență, că „...determinarea sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., presupune analiza acestuia corelat cu dispozițiile art. 430 - 431 C. proc. civ., cele care dau expresie autorității de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești. Conform acestor prevederi, este recunoscut efectul autorității de lucru judecat nu doar dispozitivului unei hotărâri și considerentelor decisive, care îl justifică, ci și considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părți, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ.”.

S-a mai reținut că „instanța de revizuire a considerat greșit că verificarea admisibilității revizuirii în care se reclamă încălcarea autorității lucrului judecat este limitată doar la verificarea triplei identități de elemente, nu și la identificarea chestiunii litigioase dezlegate cu autoritate de lucru judecat” și că „autoritatea de lucru judecat la care face referire textul și a cărei nerespectare este sancționată pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie văzută în întreaga reglementare dată acesteia prin dispozițiile art. 430 - 431 C. proc. civ. referitoare deopotrivă la efectul negativ și la cel pozitiv al lucrului judecat.”

Cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru analiza criticilor pe fondul revizuirii, admisibilitatea acesteia pentru nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat rezultând din analiza dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ., „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul.”

În respectarea acestor dispoziții imperative și a statuărilor deciziei de casare, în rejudecarea cererii de revizuire, instanța a analizat dacă hotărârea a cărei revizuire se solicită (decizia civilă nr. 593/A/03.03.2022 pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a civilă în dosarul nr. x/299/2021) încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2458/24.04.2029 pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/3/2018*.

Concluzia instanței a fost că sentința civilă nr. 2458/24.04.2019 „nu a rămas definitivă în partea pentru care revizuentul a încercat să se prevaleze de efectul pozitiv al lucrului judecat, fiind anulată în parte prin decizia civilă nr.6115/30.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, iar în rejudecare s-a pronunțat, de către aceeași instanță, decizia civilă nr. 4338/18.11.2020, prin care s-a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamantul A privind eliberarea în temeiul art. 9 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 a adeverinței tip prevăzută de art. 9 alin. (3) lit. c) pentru anii 2015, 2016, 2017, pentru autoritate de lucru judecat.”

Față de aceste aspecte, instanța a reținut că sentința civilă nr. 2458/24.04.2019 nu a dobândit autoritate de lucru judecat nici în ceea ce privește dispozitivul și nici în ceea ce privește considerentele, pe care se întemeiază, motiv pentru care nu se poate susține că prin decizia supusă revizuirii s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare, cererea de revizuire a fost respinsă pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege.

Împrejurarea că în al doilea ciclu procesual analiza acestor condiții a vizat alte aspecte (efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în loc de tripla identitate) nu reprezintă o soluționare plus petita, cum eronat susține recurentul, ci o conformare a instanței învestite cu cererea de revizuire la statuările deciziei de casare, așa cum impun dispozițiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ. anterior menționate.

Totodată, este de observat că recurentul nu critică soluția de principiu dată cererii de revizuire, respectiv faptul că în cauză, contrar deciziei recurate, ar fi îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci învederează o pretinsă schimbare a considerentelor pentru care cererea sa a fost respinsă, schimbare pe care recurentul o apreciază ca reprezentând o pronunțare „mai mult sau altceva decât s-a cerut” în sensul art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar acestei susțineri, Înalta Curte constată că prin decizia recurată instanța învestită cu cererea de revizuire s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, în sensul că cererea de revizuire a fost analizată din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, prin raportare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, așa cum s-a stabilit prin decizia de casare în urma căreia cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 395/A din 05 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 395/A din 05 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.