ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 936/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare silită și a executării silite efectuate în cadrul dosarului nr. x/2021 al Biroul Executorului Judecătoresc B..

Prin sentința civilă nr. 5897 din 22 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, ca neîntemeiată și a respins contestația, ca neîntemeiată. Judecătoria a obligat contestatorul la plata sumei de 2.000 RON către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 593A din 3 martie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis apelul formulat de contestator împotriva sentinței civile nr. 5897/2021 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul A., a schimbat sentința apelată în sensul admiterii contestației la executare și anulării executării silite din dosarul de executare nr. 23/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 29.03.2022, sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, anularea deciziei civile nr. 593/03.03.2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

În motivarea cererii de revizuire, s-a susținut că Tribunalul București a încălcat autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri definitive. Astfel, în anul 2019 Tribunalul București a pronunțat sentința civilă nr. 2458/2019 în dosarul nr. x/2018 prin care a obligat Ministerul Economiei să elibereze adeverința-tip pentru anii 2015, 2016 și 2017, iar în anul 2022 a pronunțat decizia civilă nr. 593/2022, definitivă, potrivnică celei dintâi. Revizuentul a invocat prevederile deciziei nr. 62 din 27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă nr. 604A din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 593/03.03.2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea celor statuate prin decizia nr. 62/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., privind efectul pozitiv al lucrului judecat.

Recurentul a arătat că instanța de apel a reținut greșit că, pentru a opera autoritatea de lucru judecat, pe lângă identitatea de părți, trebuie să existe și identitatea de obiect și de cauză, ceea ce contrazice prevederile par. 43 și 64 din decizia nr. 62/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurentul a mai arătat că decizia a fost redactată de un alt judecător decât cel care a fost președintele completului de judecată, pe lista afișată la ușa sălii de ședință și pe comunicare menționându-se că președintele completului este doamna judecător C., însă hotărârea a fost redactată de doamna judecător D..

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că aspectele invocate de recurentul revizuent reprezintă practica judiciară reținută în decizia nr. 62/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar sesizarea pentru dezlegarea chestiunii de drept a fost respinsă ca inadmisibilă.

Intimatul a arătat că revizuentul nu a susținut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ci a reiterat susținerile din revizuire referitoare la existența autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 2458/24.04.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018* și decizia nr. 593/3.03.2022 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2021.

Intimatul a considerat că instanța a reținut în mod corect lipsa de identitate dintre obiectele celor două cauzei, ceea ce exclude concluzia existenței unei încălcări a autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă 2458/24.04.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele din cererea de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din același act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire.

În lumina acestor exigențe, rezultă că analiza ce urmează a se realiza se va constitui într-un control judiciar asupra judecății realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., prin raportare la critica dedusă judecății prin cererea de recurs, care vizează greșita constatare a instanței de revizuire în sensul neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., articol indicat de revizuent ca temei de drept al cererii sale.

Susținerea recurentului în sensul că decizia recurată ar fost redactată de un alt judecător decât cel care a fost președintele completului de judecată nu poate fi reținută, recurentul raportându-se, din eroare, la numele președintelui instanței. În realitate, hotărârea recurată a fost redactată de președintele completului de judecată, al cărui nume este menționat ca atare în practicaua și dispozitivul hotărârii precum și în rubrica privind identificarea redactorului.

Prin cererea de revizuire, revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 593/03.03.2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, considerând că aceasta încalcă autoritatea lucrului judecat a sentinței civile nr. 2458/2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând, în motivarea cererii, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

În cauză, instanța de revizuire a considerat că, deși sunt îndeplinite cerințele privitoare la pronunțarea hotărârilor pretins potrivnice în dosare diferite și la caracterul definitiv al hotărârilor, nu este îndeplinită condiția ca a doua hotărâre să încalce autoritatea de lucru judecat a primeia, dată fiind lipsa identității de obiect a celor două cereri, ceea ce exclude concluzia existenței unei încălcări a autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 2458/24.04.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cazul de revizuire instituit de dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru această situație, alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., în forma anterioară, stabilea că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Ulterior, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., în sensul că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Această modificare legislativă a avut în vedere faptul că art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. presupune sancționarea încălcării autorității de lucru judecat iar art. 430 - 431 din același cod consacră deopotrivă, efectul pozitiv și cel negativ al autorității lucrului judecat. Astfel, a fost reglementată expres calea de urmat pentru cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, soluție aplicabilă și anterior modificării indicate, în condițiile în care noul C. proc. civ. a reconfigurat instituția efectelor lucrului judecat, concluzia contrară, aceea a inadmisibilității revizuirii, determinând lipsirea părții de remediul procedural în cazul în care se invocă pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, a avut loc o extindere a efectelor autorității de lucru judecat, prin recunoașterea, pe plan normativ, și a efectului pozitiv al lucrului judecat.

În consecință, determinarea sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., presupune analiza acestuia corelat cu dispozițiile art. 430 - 431 din C. proc. civ., cele care dau expresie autorității de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești. Conform acestor prevederi, este recunoscut efectul autorității de lucru judecat nu doar dispozitivului unei hotărâri și considerentelor decisive care îl justifică, ci și considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părți, conform art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Ca manifestare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, ceea ce a fost dezlegat pe cale jurisdicțională nu mai poate fi combătut între părți; în acest caz, nu este oprită judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurată sarcina probei, instanța neputând să ignore constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare.

În felul acesta, intenția legiuitorului a fost nu doar de a interzice reluarea acelorași judecăți în condițiile identității de părți, obiect, cauză, dar și de a interzice reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate jurisdicțional care are legătură cu un proces ulterior al acelorași părți.

Deși noua reglementare a extins efectele lucrului judecat, instanța de revizuire a considerat greșit că verificarea admisibilității revizuirii în care se reclamă încălcarea autorității lucrului judecat este limitată doar la verificarea triplei identități de elemente, nu și la identificarea chestiunii litigioase dezlegate cu autoritate de lucru judecat. Aceasta ar însemna a nega de fapt noua reglementare dată de legiuitor și a considera că numai un aspect al acestui efect al hotărârii judecătorești este important și trebuie respectat.

Concluzionând, autoritatea de lucru judecat la care face referire textul și a cărei nerespectare este sancționată pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie văzută în întreaga reglementare dată acesteia prin dispozițiile art. 430 - 431 din C. proc. civ. referitoare deopotrivă la efectul negativ și la cel pozitiv al lucrului judecat.

În consecință, Înalta Curte constată că sunt întrunite cerințele cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel încât, în aplicarea dispozițiilor art. 497 raportat la art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare pentru analiza criticilor pe fondul revizuirii, admisibilitatea acesteia pentru nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat rezultând din analiza dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum a fost expusă mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 604A din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.